3,966 matches
-
și în glumă ; se uzitează mai mult la joc și e lipsit de orice seriozitate. Apoi vine acel sărut mare și plastic, însoțit de un zgomot șuierător și de un suspin profund care lasă pe obraz o urmă roșiă și udă. Acest mod de sărutare se uzitează mai mult pe la țară. În fine e sărutul propriu zis, care, după cum vom vedea mai la vale, are atâtea moduri de întrebuințare câte sunt și ocaziunile cari îl necesitează“. După această promisiune tentantă, autorul
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
fost primul dintr-o serie de animale pe care le-am adus acasă. Mort arăta chiar așa : cu picioarele foarte bine întinse (deloc împreunate ca la închinăciune, cum zice domnul I.Al. Brătescu -Voinești). În plus, era transpirat - avea penele ude de parcă intrase sub duș. Nu l-am îngropat și nu i-am făcut cruce mică, din lemn. L-am luat cu tot cu cutia de carton în care stătea și l-am dus la toboganul de gunoi. Pînă jos a zburat scurt
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
zăpadă din împrejurimi. Când eram mici eu și nepotul meu Siegfried ne duceam cu sora sau cumnatul la săniuș, ulterior când am mai crescut, mergeam singuri și în fiecare an tot mai departe de casă iar când reveneam acasă eram uzi la picioare, cu ghetele înghețate și cu țurțuri de gheață la pantaloni, de la genunchi în jos. Aventurile de iarnă s-au întețit când la un crăciun am primit fiecare, adică eu și Siegfried câte o pereche de schiuri. Atunci am
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
propriei sale Închisori. Pe faleza care bate În roșu, există o potecă pe unde se poate coborî În mare. Îmi place s-o cobor mai ales În după-amiezile liniștite, cînd foșnetul apei nu mai are nimic Înverșunat. Merg pe nisipul ud, inima are ritmul mării, iar un gînd ca acela rostit Într-o zi de Paul Valery, doua sînt primejdiile care amenință fără Încetare lumea, ordinea și dezordinea, mi se pare absurd. Puține afirmații pot fi mai antieline. Pentru că toată lumea elină
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mele retractile, care se teme să piardă ceea ce venețienii numesc la terra ferma, pămîntul sigur. El e ca acest cer lăptos si lipsit de duioșie sub care se aude distinct zgomotul surd al valurilor. Ploaia a spălat aerul și șuncile ude strălucesc. Totul e acum de o izbitoare limpezime. Și, poate, Tezeu pleacă tocmai pentru a rămîne senin. Mă Întorc astfel la statuile grecești și la liniștea lor abstractă. Să cred Însă că e atît de mică distanța dintre calm și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mi-a trebuit mult cura) să-i dezvălui lui Oedip că e ucigașul tatălui său...) Se Întîmplă lucruri ciudate pe munți. În copilărie, vara, cînd se Înnegreau munții de ploaie, stăteam uneori sub stînci urmărind cum trăsnetele lunecau pe piatra udă ca niște reptile arzînd. Și după cîte țin minte, nu-mi era frică. Acum am idei precise despre teamă și despre curaj. În schimb, astă-noapte n-am adormit, din nou, decît spre dimineață din pricina unei furtuni care a Înnebunit marea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Apoi, deoarece nu știm de ce au lăsat-o tocmai ultima În cutia Pandorei. CÎnd Epimeteu și-a dat seama ce se Întîmplă, a vrut să Închidă cutia, dar era prea tîrziu. Înlăuntru nu mai era decît speranța... (...Strălucea ca brazii uzi de ploaie În vreme ce ultimele raze ale soarelui Înroșesc crestele Olimpului. Dionysos Întoarce acum spre viață o privire plină de melancolie. Lumina țipă sub gheara umedă a unui nor, pădurea se umple de amintiri și de sînge ca o fiară lovită
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
trebuie să fie pustiu, Însă cadavrul sfinxului grec nu va fi găsit În prăpastia unde s-a aruncat. Zeul-Întrebare trăiește... VÎntul de toamnă răscolește o mare pe care n-o mai zăresc. O umbră s-a strecurat parcă printre oțetarii uzi de ploaie. Forma mea de speranță și de demnitate e să văd În Întuneric doi ochi lucind fosforescenți... Cuprinsul SFINXUL OEDIP LABIRINTUL TEZEU ARIADNA SISIF ULISE LOTOFAGII AHILE PASAREA PHOENIX OLIMPUL MUNTELE CÎMPIA PROMETEU NARCIS ICAR ANTEU APOLO DIONYSOS MARSYAS
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mai mare osteneală și cea mai mare caznă trupească pe care o cunoscuse până atunci; dar în cele din urmă ieși la liman. Când să intre în Bologna, trebuind să treacă o punte de lemn, căzu, iar când se ridică ud tot și plin de nămol, stârni râsul celor de față. Intrând în Bologna, începu să ceară de pomană, dar nu primi o para chioară, deși cutreieră tot orașul. Boli o vreme în Bologna. După aceea porni spre Veneția, călătorind ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Ei și?! În fiecare femeie pe care-am s-o iubesc, voi căuta să descopăr o fărîmă din tine..." Îmi încetinesc pasul, uitîndu-mă lung în sus, spre stele: tare s-a mai liniștit cerul!... Strănut de două ori în batista udă, nasul mă ustură. Visez la un ceai cald, o aspirină și un somn lung, odihnitor... Altceva nu pot să-mi mai doresc. Am să stau puțin la Fulvia, doar două-trei minute, cît să mă scuz că am întîrziat și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
că ar fi bine să plec cu clasa III-a. Un vagon ticsit; trec pitorescul: un călător care se lăuda cu arta lui de a scuipa precis „chiar în poală la dumneaei“, „la un centimetru“; un altul care avea obielele ude și le pusese la uscat pe bara de alamă de la fereastră etc. De la Titu, am luat cl. II-a. Am ajuns seara la 9.36 (era un personal); în gară Dan, în mașină Mișu cu Fifi; Moțu era acasă, cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să mă ridic de la biurou și să țip după tine... Geamurile ușii tale de la balcon s’au colorat cu albastru închis de umbră și iarnă; dac’ai fi aici, mi-ar fi frică să nu fii în oraș cu pantofii uzi. Acum mi s’a tăiat dreptul grijilor mărunte; clocotesc în mine, fierbinte ca într-un cazan cu smoală, grijile mari, spaima că s’ar putea să nu ne mai vedem niciodată, dacă evenimentele ne-ar scoborî o perdea de fierîntre
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mai privim prin același ochiu de geam. Uneori simt dureros nevoia prezenței tale și ce ciudat, Monică mică, te aștept ca și când va trebui să vii pe ușa vesti arului; uneori când ploua și îți scoteai pantofii și mânuțele erau roșii, ude și reci, fața îmbujorată, ochii scânteietori și îmi spuneai iute, în treacăt, fugind spre baie: „B’jour, maman“. A întrebat de tine acum o săptămână la telefon Sandu G. - „E adevărat că a plecat?“ - „Da.“ - „Pentru mult timp?“ - „Pentru totdeauna
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pe care l am scris vreodată: cel al iubirii mele materne. Cum o mai duci, preaiubito, mica mea prietenă, viața mea toată? Ai grijă de tine, îmbracă-te călduros, ai grijă de sănătatea ta, fii prudentă. Nu sta cu pantofii uzi câte o zi întreagă. Scrie-mi cât mai des cu putință, căci eu trăiesc pentru că trăiești tu. Te iubesc, dulceața mea dulce. M. c. p. Sâmbătă seara, 19 noiembrie [1949] Cartea ta poștală din 14 noiembrie a fost o prezență
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
înflorit, lângă prietenii mei și lângă tot ce contează cu adevărat pentru mine. Gata, am ales. Mâine am să-i anunț pe toți. — Becky? Tresar speriată și mă întorc. În pragul ușii se află Luke, abia trăgându-și sufletul și ud ciuciulete. Are părul lipit de cap și picăturile de ploaie încă îi mai șiroiesc de pe față. — Becky, spune precipitat. Îmi pare rău. Îmi pare atât de rău. N-ar fi trebuit să te las să pleci așa. Am văzut că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
id="5"><Roman de Eusebiu Camilar, apărut la Ed. Cartea Moldovei din Iași, în 1943 și premiat de Societatea Scriitorilor Români./footnote>, Udeasca de la luncă, pădurea între Reuseni-Plavalari Mănăstioara, Secăturile, Obîrșia și încă altele. Udești și Udeasca nu vin de la ud, cum credeam altădată, ci de la numele biblic Udea sau Hudea (vezi și Hudești, jud. Dorohoi de pe timpuri). Negustorul evreu Dudel, vecinul tatălui tău, avea o fată Hudea, cea mai mare, mereu în picioare prin sat, cu negustorie ambulantă. Ce vremuri
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
În ziarul <<Rulmentul>> nr.147 din 29 decembrie 1963, În pagina a II-a sub semnătura lui C. Hușanu, apărea (sic!, n.n.) Într-un chenar maxime despre critică, În care printre altele se arăta: <<Critica e ca o plantă: daco uzi, dă roade. Dacă n-o uzi dă... prime>>. Sau: <<Sparge capul șefului și În două săptămîni te iartă. Critică-l Într-o adunare și nu te uită nici după ce ți-ai făcut transferul În alt raion>>”. Într-adevăr, acel Hușanu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
enorm, într-un echilibru precar, pe piciorușele firave. „Le e foame”, îmi explică Maria, care continuă să-mi povestească cum într-o după-amiază, plimbându-se singură prin fermă, a fost atacată de grupul de nandu înfometați, a alunecat pe pământul ud încercând să o ia la fugă și nu a scăpat de ploaia de ciupituri decât reușind să deschidă telefonul mobil și sunând după ajutor. Îmi imaginez scena dramatică și nu reușesc decât să râd nandu arată mai mult ca niște
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
până ce nu voi avea acte pentru acesta”. „Auzind acest ordin nu am mai știut ce-i cu mine și am căzut jos în nesimțire. M-am trezit în brațele bătrânului meu tată iar mama îmi pusese pe frunte o năframă udă”. „O bună bucată de timp am fost bolnav și când m-am mai întremat, am deschis proces cumnatului meu și pe temeiul mărturiilor unor consăteni ce mă cunoșteau bine și știau cum am ajuns să cumpăr acel blestemat ogor, am
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
drum. Ajunși în Rediu au cerut găzduire la unii gospodari, cu case mai răsărite , dar nu au fost primiți decât de o țigancă bătrână care locuia într-o căsuță amărâtă, parcă gata să se năruiască. L-au dezbrăcat de hainele ude și murdare, țiganca i-a dat altele uscate și curate și l-au culcat în patul ei, apoi au pus pe foc, să fie cald pentru a se usca hainele lui Costache, spălate de Maria ajutată de gazdă. − Pune, românco
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
artiștii) care solicită fie una, fie alta, găsind soluții pentru orice, sau inițiază o nouă acțiune, sau definitivează o fostă acțiune și tot așa până pe la ora 14.00- 14.30, uneori și mai devreme, când vine acasă, aruncă salopeta udă de sudoare de pe el și roșu ca un rac, nu poate nici articula cuvintele, până nu face un duș care-l revigorează. Mai încropim o discuție scurtă, se uită curios la ce-a mai lucrat Liviu și „bla-bla-bla” pleacă înapoi
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
În b)rci de cauciuc ce nu pot fi detectate de radar. În martie 1975, unii au intrat chiar În Țel Aviv și au sechestrat un hotel de pe falez). Au fost uciși oameni. John ține În dulapul din dormitor un Uzi. Nola râde de el. —Pan) ai ajunge la arm), am fi morți amândoi, zice ea. Nola râde cu poft). Femeie cu gesturi expresive - face un semn cu mâna, vrând parc) s) spun) „degeaba”. Uneori el face o simulare, iar eu
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
fâț) de vestigiile evenimentelor istorice care au avut loc acolo: mormintele patriarhilor noștri, c)r)rile pe care au c)lcat odinioar) profeții, dealurile pentru care s-au luptat regii. Dar sentimentele rupte de realitatea prezent) nu pot c)l)uzi o politic) incoerent). Aceast) distanțare de realitate nu i-a f)cut neap)rât pe oameni s) nu văd) c) teritoriile erau populate de arabi, Ins) i-a Împiedicat s) Înțeleag) c) stabilirea noastr) aici și luarea În posesie a
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
specific al boletelor care fac să se dilate nările rusului - acel amestec maroniu, jilav, plăcut, de mușchi umed, pământ rodnic și frunze putrezite. Dar trebuia să scotocești și să te uiți bine după o ciupercă gustoasă, În timp ce umblai prin frunzișul ud de sub copaci, până să descoperi și să extragi cu grijă din pământ ceva cu adevărat frumos, cum ar fi o familie de pui de edulis cu capișoane sau acea varietate de scaeber asemănătoare cu marmura. În după-amiezile Înnorate, singură În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
din vestul Alaskăi, unde trăiește fluturele Parnassius phoebus golovinus (care cere neapărat un sic), descris de doctorul Holland; dar străbunicul nu are cu ce se lăuda În afară de râulețul foarte albastru, aproape indigo, chiar scandalos de albastru, care șerpuiește printre stânci ude; căci a părăsit curând marina, n’ayant pas le pied marin (după cum se exprimă vărul meu Serghei Sergheevici, care mi-a dat informații despre el) și a trecut În garda moscovită. S-a căsătorit cu Ana Aleksandrovna Nazimov (sora cunoscutului
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]