5,154 matches
-
Iar pe mine să îi disprețuiesc, abia le aștept sfărșitul total! Încă nu, încă nu și Roșul începu să rădă cu o putere ce sperie norii albaștri. Imediat lacrimile lor trimiseră o ploaie rece pe Pămănt. Aici sus: Gavriel privi uimit la musafirii neașteptați. Nu putu decăt să șoptească: Credeam că este ziua mea liberă.... Timp dragule, timp, noi nu avem zile îl corectă meticulos Roșul. Dar ce spun eu? Cu acordul tău încurănd vei avea zile întregi? Deci? Ce zici
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
zică această neutralitate? Refuz de a merge cu mine, intenție totdeodată de a mă mistifica, rămânând totuși pe poziția lui." Însă Butoiescu nici nu bănuia de data aceasta cazul de conștiință al lui Ioanide, ci, om lipsit de imaginație, rămăsese uimit cu discreție și cuviință de sensul inedit pe care îl luase fenomenul, după el banal. Avea și el o livadă acasă și nu se gândise vreodată la analogia fluturilor cu florile. Împreună cu pietrarul și cu Butoiescu, împrumutînd niște cai mărunți
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
avea aerul să spună că poate trăi în Australia sau printre afrikanerii din țara foștilor buri tot așa de bine ca în Olanda sau în Portugalia. N-avea simțul relațiilor invizibile. "Ce te leagă pe tine de Romînia?" Propoziția asta uimi pe Ioanide. Mai târziu arhitectul primi o altă scrisoare, din Cairo, înlăuntrul căreia găsi o adresă bătută la mașină, în englezește, din partea unei G. Călinescu societăți. Sultana îl lămurea că în privința condițiilor materiale totul era în regulă, depindea numai de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dai aici, domnișoară? Face o sută! - Bineînțeles, o sută, însă acum o lună ai uitat să-mi dairest cinci lei, iar acum o săptămână a trecut în plus de la mine cinci lei, neavând mărunțiș. Olteanul își deplasa căciula pe cap, uimit de așa memorie. Erminia nu proceda astfel din avariție, ci din sentimentul exactității și al justiției. Și - ce e mai ciudat - delicata, dezinteresata Erminia se căina de ciudă când, întoarsă acasă, băga de seamă că a fost înșelată la un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
eficienți va trebui să fim mai puțin limitați și mai sensibili la modul în care ne percepe întreaga lume. Comentariul președintelui Bush din timpul conferinței de presă susținute la Casa Albă pe 11 octombrie 2001 ilustrează natura dificultăților noastre: "Sunt uimit de cât de greșit este percepută țara noastră, de vreme ce sunt oameni care ne urăsc într-atât... Asemenea majorității americanilor, îmi este greu să cred așa ceva. Pentru că știu cât suntem de buni și trebuie să ne susținem mai bine cauza." Însă
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
Înlocuiți la posturi de colegii lor, fără a stingheri se pare organizarea muncii, perfect rodată, salariații au dispus deci de toată libertatea necesară pentru a se implica în cercetare, după propriile preferințe. O atare configurație poate surprinde, și m-a uimit și pe mine, determinându-mă să reinterpretez, la capătul primei cercetări, gestul directorului întreprinderii, care departe de a fi o autorizație neutră, indiferentă sau laxistă față de un spirit de profit traducea în maniera sa peisajul intern al întreprinderii. Să ne
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
faptul că, totuși, lumea fără a fi perfectă și absolut determinată are o anumită ordine, o anumită coerență fizică, structurală, sistemică. Oamenii de știință fie că este vorba despre astronomi, biofizicieni, neuropsihologi sau biologi geneticieni etc. sunt, de multe ori, uimiți de ordinea și de armonia lumii pe care o aprofundează). Capacitatea de control. Cât trăiesc și acumulează experiență, "prin dezvoltarea propriilor competențe, cunoștințe și tehnici, ființele umane își extind controlul asupra evenimentelor și reduc partea de control care le scapă
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
întâiul semnal de alarmă. Amețit de bucuria bărbătească a întâlnirii cu un asemenea plăcut și interesant drumeț, tânărul nu este dispus a analiza lucid întâmplarea. Dimpotrivă, nefirescul lucrurilor (deocamdată, ivirea ca din pământ a celuilalt călător) îl încântă și-l uimește. Impulsul juvenil de a provoca ,,extraordinarul’’ (adică peripețiile memorabile) pune stăpânire de el. Nici următoarea întâmplare ,,minunată’’ prin care trece nu-l aduce la realitate, îndemnându-l la eforturi de a stabili reala identitate a tovarășului de drum. Premeditata ambiguitate
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
știe să acționeze în mod autonom, care așteaptă totul de la un prefect sau de la un ministru și ale cărei idei sunt pervertite până la pierderea noțiunii de Drept, Proprietate, Libertate și Justiție". Cei familiarizați cu sistemul de asigurări sociale francez sunt uimiți de precizia acestei descrieri. Oare care este impresia celor familiarizați cu sistemul românesc, inspirat din cel francez? Care ar fi principalul "public-țintă" interesat de scrierile lui Bastiat? Contribuabilii-alegători reprezintă cel mai larg "public-țintă" al lucrărilor lui Bastiat. Ei vor putea
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
poate viola proprietatea, dar găsesc inoportun să o facă sub forma Dreptului la muncă", domnul Billault v-ar înțelege și ar discuta cu dumneavoastră această chestiune secundară privind oportunitatea. Dar dumneavoastră îi opuneți Principiul însuși al Proprietății. Acest lucru îl uimește, și se crede îndreptățit să vă spună: Nu o faceți astăzi pe bunul apostol, și dacă respingeți Dreptul la muncă cel puțin să nu o faceți întemeindu-vă pe Dreptul de Proprietate, deoarece violați acest Drept prin tarifele dumneavoastră atunci când
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
celorlalte domenii." Miercuri, 15 noiembrie 1978 Am terminat de citit ultimul volum de nuvele al lui Eliade, În curte la Dionis, apărut anul trecut în "Caietele Inorogului". La ceaiul de dimineață, discuția revine, cu acest prilej, la Eliade. "Ce mă uimește la Eliade este capacitatea lui de a lua în serios locurile comune ale religiilor, lucru pe care îl vezi când îi citești literatura. Știi cât de mult îmi place ideea lui că orice realitate profană are în spatele ei o concentrare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
l-a avut identitatea atâtea veacuri la rând în filozofie." Trecem la altceva: îi povestesc că înainte de a pleca spre Păltiniș, un prieten nefilozof îmi ceruse să-i spun "ce vrea Noica", în ce constă filozofia lui. Și am fost uimit să constat că nu știu să-i reproduc un gând unic, ci o suită de cinci idei, între care nu am putut face legătura: sinele și sinea, devenirea întru devenire și devenirea întru ființă, limitația care limitează și limitația care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
avea Fichte, pe cea de teologie Schleiermacher, iar pe cea de drept von Ihering. Vă puteți imagina cum arăta o asemenea universitate? În a doua jumătate a secolului XIX, când nu mai au genii de calibrul acestora, germanii continuă să uimească Europa, pe un Renan sau pe un Taine, cu o școală teribilă de istorici, lingviști sau filologi. Astăzi, de câte ori întîlnesc un intelectual neamț de la noi care vrea să plece în Germania, îl întreb: "În ce Germanie vrei să pleci? În
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
l-a trăit intens pe cel al venirii aici), când Noica l-a "programat" să ne povestească destinul său cultural și să ne spună ce anume își vede în față și din ce vor fi alcătuite "operele lui complete". Mă uimește îndîrjirea lui Noica, aproape inadecvarea lui față de Sorin, pe care, după 15 ani, continuă să-l confrunte cu regula eficacității, când celălalt s-a așezat sub semnul mai leneș al Orientului, al meditației care nu trebuie să se convertească cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de un limbaj ale cărui resurse critice nu au fost epuizate. Or, Adorno, îmi spunea amicul, este cel care dă nume lucrurilor, cel care dă un model pentru felul în care o situație trebuie descrisă și ridicată la conștiință. " Sînt uimit ori de câte ori aud asemenea lucruri, începe Noica. Istoria adevărată nu se naște întotdeauna ca istorie a evenimentelor. Nu are sens să descrii o situație care nu mai poartă conceptul în ea. Când privești retrospectiv istoria la scara câte unei vieți sau
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de acumulare al vieții, din care este firesc să se răsfrângă sensurile ei cele mai adânci, pe el care se mirase cum de nu a învățat omenirea cultă, de șapte mii de ani încoace, să moară, pe el care mă uimise prin neomenescul sau supraomenescul lui, prin tot ceea ce făcea sau simțea altfel decât se face sau se simte îndeobște, l-am descoperit tremurând, pălăvrăgind, chicotind, amenințând și plângând - bătrânește și omenește deopotrivă. Și se mai ridica acum în el o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
urmă. În setea lui de "a înființa", a cunoscut și influențat oameni din cele mai felurite domenii ale culturii și poate că într-o zi, când toți aceștia vor ști unii de alții ca revendicîndu-se din aceeași sursă, vor fi uimiți să descopere cât de mare fusese numărul celor care se perindaseră prin acea "școală", niciunde de găsit pe o hartă a instrucțiunii publice din România acestor decenii. Deși a avut la îndemînă mijloace infinit mai modeste, influența pe care Noica
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
transcrise din Istoria filozofiei moderne și contemporane. Omagiu lui Ion Petrovici, apărută la începutul anilor '40 ― își făcea o datorie de "luptător pe frontul ideologic" din a-i semnala tovarășului Constantin Vlad caracterul profund subversiv al articolului meu. M-a uimit în mod deosebit încheierea delațiunii care, pe neașteptate, pierdea "tonul principial" și cădea într-un amestec de mahala cu ură. Izbucnirea avea în ea ceva oarecum uman, lăsând să se străvadă un năduf, o furie care nu mai putuse fi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vorbirea a doi intelectuali în viața de zi cu zi nu depășește 1000 - 1500 de kanji. Complexitatea ― și deci numărul de kanji ― crește cu cât pătrunzi în specificul unui domeniu sau cu cât nivelul discuției devine mai abstract. Am fost uimit să constat, cu ocazia unei vizite pe care am făcut-o în 1991 în Japonia, că interpreții se schimbau în funcție de personajul pe care îl aveam în față. Exista o interpretă pentru întîlnirile curente (ziare, televiziuni etc.) sau pentru plimbările în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de a bavarda și voluptatea cu care se lansa în povestirea insignifiantului. Pe Friedgard, care venise să-l cunoască pe marele "aforistician" și care credea că Cioran va revărsa de la bun început asupra ei o cascadă de panseuri inedite, o uimește, la prima întîlnire, lungul excurs al lui Cioran despre chiriile locuințelor pariziene, despre cearta sa cu proprietarul, despre lefurile profesorilor de liceu. Știam, apoi, în detaliu bucătăria în care Friedgard, în prima seară petrecută cu Cioran (Simone era în Vendee
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
îmi puneam în jurul gâtului blana de vulpe de la mantoul mamei atârnat în cuier ― capul vulpii cu ochii de sticlă și labele cu ghearele intacte îmi atârnau pe burtă ― și țopăiam, gol, în fața oglinzii, țipând de fericire și libertate. Ceea ce mă uimește, în caseta montată de Eugenia Vodă, este că nimic din disconfortul meu interior, din furiile care m-au traversat și din oboseala maratonului de trei ore, nu se lasă întrevăzut. Nu știam că pot să mă conțin atât de bine
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fantastică în aspirațiuni căreia o apucătură politică i-a dat neînțelepțește supremația asupra unor națiuni tot așa de mari la număr și în nimica mai înapoiate. Ficțiunea trebuie redusă la valoarea ei proprie și trebuie risipită această valoare nominală, care uimește și care cu toate astea ascunde în sine cel mai infamant faliment. Să trecem la puntul al doilea: la ideea etică care a dominat poporul nostru când a primit tăcând o reformă ce el o ura din suflet. Nu cred
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ghici mai totdeauna, ci de espresia curată, străvăzie a caracterelor omenești, cari-n viața comună se ascund sub masca convențiilor sociale. Astfel în tragediile lui Sofocle știm de mai nainte ce are să se 'ntîmple, dar caracterele sunt cristalizate și ne uimesc prin teribila lor consecuență, până sunt înfrînte prin ele înșile, urieși ce cad sfărâmați sub propria lor greutate. Drama de intrigă consistă nu atâta în conflictul a două caractere, ci în acela a două planuri opuse. Aicea publicul privește cu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
la numărul său. Tocmai prin această libertate a generalizărei este omul în stare a-și concentra mintea și a câștiga acea circumspecțiune peste un câmp vast de experiențe ce-l deosebește de toate celelalte ființe ale naturei. El nu este uimit și cotrupit prin varietatea infinită a indivizilor din natură și nu este, ca animalul, fatal legat de impresiunea momentului; ci liber aruncă căutătura abstracțiunii în univers și reduce masa, multiplă și extensivă, la o citățime mărginită dar intensivă, scoate în
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
oamenilor din România liberă, toate ce ei fac nepedepsiți și necontrolați, toate, comise de M[aiorescu ], iau dimensiuni gigantice și sunt taxate de crime Cumcă în România liberă esistă episcopi atei, cari 'și țin metrese, e un făpt ce nu uimește pe nimeni, dar că d. Maiorescu, în locul lipsei absolute de religiune pozitivă, cearcă a pune principii filozofice morale pentru a așeza stavilă unei necredințe oarbe și [2a]2 imoralității născute din ea, asta este o crimă. Dacă direcția literară către
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]