4,164 matches
-
și frunzele fărâmițate fuseseră măturate de vânt. Podețul Îngust care se arcuia peste vâlcea În porțiunea sa cea mai adâncă, pavilionul Înălțându-se În mijlocul lui ca un curcubeu condensat era atât de alunecos după o rafală de ploaie, Încât părea uns cu o alifie Închisă la culoare și, Într-un sens, magică. Din punct de vedere etimologic, „pavilion“ și „papilio“ sunt strâns Înrudite. Înăuntru nu era nici o mobilă, În afară de o masă rabatabilă prinsă cu niște balamale ruginite de peretele de sub fereastra
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
olecuță, spune Daniil cu blândețe. Te-o lumina Dumnezeu. O să-ți găsești calea... Ștefan rămâne cu ochii pironiți în gol... Respiră adânc și începe: "Neatârnarea", gândul aista drag inimii mele stăruie în mine din Sâmbăta aceea Luminată, când am fost uns pe Direptate de-am luat schiptrul Moldovei. Sunt douăzeci de ani și mai bine... Îmi amintesc, îi ia cuvântul Daniil. În primăvara aceea, la Direptate, pe malul Siretului, înfloriseră cireșii o nebunie... Și... și nu știam atuncea că, o dată cu Învierea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
boieri mari, boieri mici, dregători, căpitani prăznuiesc "Strălucita izbândă de la Podul Înalt", prin "Ospățul de biruință". Boierii, în straie de sărbătoare, cu anterie și bărbi după datină bizantină; cei tineri, cu scurte, rași după nărav talian; toți mustăcioși, cu plete unse cu unt; nu puțini, legați cu feși, însemnați în bătălie cum șade bine unui viteaz. Se bucură. Toți sunt veseli, pe jilțuri rânduite pe lângă pereți, sau în grupuri, discutând cu aprindere; râd, vorbesc toți odată, prea mult și prea tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Strălucești! Dar lumina ta e rece! Măria ta porți încă o coroană cu vulturi mari. O "Împărăție", spune el mai încetișor, care, din păcate, nu mai este... Trufia-i ca râia aceea câinească de care nu scapi cu orice ai unge-o. Cine-s eu?! Un mărunt voievod al unui popor de ciobani... Anevoie-i a înțelege rosturile țării, pentru cineva care... Maria, chinuită, strigă isteric aproape: Măreața Principesă a "Împărăției ce nu mai este" l-a luat de soț "pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bine nici pe Agapie, nici pe Chiriță... Teamă mi-i că s-au cam spurcat... Aruncă o pungă de galbeni, și talerul dreptății se înclină. Câți dintre cei ce împart dreptatea nu se mânjesc, rezistă la strălucirea aurului? Unii se ung cu fasole și strigă: "Eu sunt sărac și curat!!". Și sub el colcăie viermii. Cu rogojina, zici?... De trei zile?... Vezi de moșneag, o fi lihnit. S-o găsi câte ceva pe la cuhne... Altă pricină? schimbă el repede vorba. Alta. Auzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îngăduit și ce nu este îngăduit unui Domn a face? Și cui are el a da socoteală fără decât numai lui Dumnezeu, propriei conștiințe? Și țării, bineînțeles! Ai vrut să fii "Mare", ai semnat pactul cu Dumnezeu care te-a uns... dar și cu Diavolul... Greșești? Nu poți? Plătești! Și cu capul uneori. "Dreptatea absolută" de care vorbeai e deasupra a toți și a toate. Pe domn toți îl lingușesc, toți îl mint, mai ales când greșește sau spune prostii. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pomenească -, nu știa unde să mă mai ascundă de răul iubiților mei unchi ce umblau să-mi ciumpăvească nasul, urechile... Și, în marea lor generozitate, au promis să-mi scoată numai un ochi; vezi bine, "însemnat" nu mai puteam fi uns domn... Și nu eram decât de-o șchioapă... Dihonia a început cu fiul cel mare al Voievodului, Iliaș-Vodă. Doamna Stanca, mama fratelui său vitreg Ștefan, a uneltit să-l otrăvească pe Iliaș, ca să-și vadă feciorul încoronat. Iliaș-Vodă a înșfăcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bre?! Vine el, vine. S-a dus să-l momească și pe boier Stanciu Marele. Și... și dacă bătrânu' ne dă în gât lui Vodă? grăiește Negrilă crispat. Aoleooo! Pușche pe limbă! își scuipă Cupcici în sân. Isaia aista-i uns cu toate alifiile, știe el cum să-l ia... Da' șezi în cur, boier Cupcici, e cu așteptare și Alexa se înghesuie să-i facă loc. Aoleooo! Parcă pot?! Curu' meu e-o rană! se vaicăre Cupcici plângându-și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
păzește! caută el Răsăritul, să se sfințească de apărătură. Să căscăm bine ochii, sare Negrilă înspăimântat. Chestia aiasta cu salcia mă și furnică pe șira spinării! Ține-ți-vă firea, spune Alexa cu calm. Isaia, știe el ce face. E uns cu toate alifiile. Un răstimp, se lasă tăcere și, parcă, cucuvaia din schitul părăsit se vaicăre și cobește și mai sinistru, înfiorându-i cu gânduri rău prevestitoare... Da' Isaia nu mai vine, bre? Să jurăm ce avem de jurat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
stacojiu de plăcere. Cu bucurie reținută, cu modestie prefăcută, protestează: Aaa! Nuu! Nuu!... De ce "Nu"?! Negrilă, gata cu ploconeala, îi ține isonul: Sigur! "Io Isaia Voievod!" De ce nu?! De ce?! De ce nu?! insistă Alexa. Mare boier ești! Bogat ești! Vrednic ești! Uns cu toate alifiile ești! "Cumnat", olecuță de "os domnesc" cum s-ar zice, ești! spune el ironic. De-al nostru, trup și suflet, ești! Moldova te vrea; vrea ce vrem noi, "marii boieri"! De ce nu?! De ce nu?! întreabă Negrilă ploconindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
spovedește-te! Ce înseamnă "Moldova" pentru Ștefan Vodă? Ștefan se codește, își freacă fruntea și, în cele din urmă, rostește: Știu eu?... Poate... poate, un jurământ... Da! Da! Un jurământ făcut cu mine însumi, atunci, pe Direptate, când am fost uns! Mi-am jurat atunci, să fiu Domnul unui popor liber, neatârnat sau... sau să nu fiu deloc! De douăzeci de ani stăruie în mine gândul aista drag inimii mele... Visam să ard timpul rămânerii în urmă... Bâjbâim prin veacuri ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu sabia în mână cum șade bine unui viteaz voievod? În Ceruri, nimeni n-are nevoie de Ștefan Vodă... Moldova cui o lași? Ștefan tace... Îl privește pe Iisus, coroana sa de spini... Încet, își încinge spada... Când am fost uns domn, am îmbrăcat cămeșa morții... Am știut că e croită dintr-un giulgiu... Am îmbrăcat-o totuși... De atunci, gândurile mele tot pe " Cărările Veșniciei" umblă. Aiasta mi-i meseria. Mai rabdă puțin! îl imploră Daniil. Vor veni! Nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ani, cum am spus) am descoperit o comoară ce mi-a întins o rază. Cuvântul din Biblie și mersul la Sfântă Biserică au fost piatră de temelie a vietii mele. Cuvintele pe care le-am descoperit în Biblie m-au uns la suflet, mi-au dat curaj și ajutor în starea în care mă aflam. Acolo am aflat: Dumnezeu este Milostiv, Bun și Drept. El iubește pe toți, mici și mari, învățați și neînvățați, săraci și bogați. Să-L căutăm, că
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
sau poate (ceea ce e și mai trist) dorința de a străluci, de a avea replică, de a fi el însuși. Iată de ce o carte recentă, care în alt moment mi-ar fi dat apă la moară și m-ar fi uns pe suflet, îmi lasă un gust foarte amar și mă îndeamnă să-mi amintesc ce a însemnat totuși Sartre pentru mine și generația mea cu câteva decenii în urmă. E vorba de o carte intitulată Une si douce occupation, de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Evanghelia lui Luca (7, 38-50), e depășit, escamotat, uitat : „stătea înapoi lângă picioarele lui Isus și plângea. Apoi a început să-i stropească picioarele cu lacrimile ei, să i le șteargă cu părul capului ei ; le săruta mult și le ungea cu mir” - de momentul acesta declarat etern de însuși Mântuitorul, Maria-Magdalena din piesa lui Mazilu nu pomenește decât în treacăt : l-a pierdut. Maria-Magdalena din Evanghelie săvârșise în aparență un gest de un erotism exacerbat, dar în fapt, ca și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
această cauză, cel ce distribuia țuica dimineața, nu le mai da ostașilor rația obișnuită, ci-i așeza în rând și avea într-o mână o cană cu țuică iar degetul arătător de la cealaltă mână îl îmuia în țuică și ungea uda mustața fiecărui ostaș și așa plecau la câmpul de instrucție. Câteva zile ostașii au făcut haz de procedeu, dar după un timp unii dintre ei au raportat neregula. Căpitanul s-a supărat foc și a cerut să fie pedepsiți
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
trei la etajul doi, într-un apartament ceva mai mic, de patru camere. M-am apucat să fac pachete cu cărți, mă dor mâinile și cred că sunt alergică la praful acumulat de-a lungul anilor în cărți. Seara, mă ung cu ulei de ricin (Palma Christi) încălzit, rețetă aparținând terapiei populare elvețiene, dar și lui Edgar Cayce, „profetul adormit” comunicând remedii bune în timpul somnului. Miroase îngrozitor în noul apartament, a vopsea proaspătă care se evaporă destul de încet. Am dormit în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Județene a Învățătorilor, dar devenise adăpostul celor fără posturi care așteptau să fie numiți în învățământ din zi în zi, iar ziua era mereu înserată. Am aflat că soarta noastră spânzura de doi domni revizori: Neculai Balș, ismailean de origine, uns de către prefect (ștefan Constantinov), țărănist, iar celălalt, Ion Moldoveanu, revizor școlar inamovabil, că de aia și fusese inamovat de la Dej, ajunsese la la Ismail din porunca fostul socru, senatorul Gheorghe Manu. Dar cum să dai o singură semnătură cu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cu propaganda de la județ, un bărbat care arăta ca un domn veritabil, elegant, distins, parfumat, iar celălalt era fostul primar al orașului de unde veneam. Acesta din urmă era îmbrăcat sport, fuma într-una și avea un aer blazat de activist uns cu toate alifiile. 72 Primisem notă telefonică să scoatem toate utilajele la adunat paiele de pe câmp. Era o acțiune ordonată de primul secretar, care promisese că va controla tot județul. În seara aceea nu am plecat acasă, ci am mers
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
este mai bine pentru tine și familia ta. Am auzit spunându-se mereu că interesele partidului trebuiesc puse mai presus decât interesele personale. Astea sunt lozinci, tovarășa! Fă cum te învăț eu, că nu ești prima orășeancă pe care o ung primar la țară. 119 Concediu ai avut de când te-a adus la țară? m-a întrebat secretarul de județ. N-am avut nici o zi de concediu. Vei avea o săptămână de concediu. Am vorbit cu medicul de la dispensar, care este
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
tot ce avea nevoie pentru prepararea hranei. Așa obeză cum era, se pricepea de minune la pregătirea porcului, a pastramei de oaie, iar 164 plăcintele poale-n brâu cu brânză de vacă amestecată cu brânză de oaie, pe care le ungea cu smântână, când le scotea din cuptor, erau minunate. Nu mă prea gândeam la igienă când mâncam bucatele gătite de tanti Ana. Dacă m-aș fi gândit, cred că n-aș mai fi intrat niciodată în acea casă în care
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Austriei și cu "Cooperativa", fiind găsit de vecinii de apartament înjunghiat în cadă, precum marele revoluționar francez Marat. (Sursele spun că ar fi murit cântând "Internaționala"). Nu s-a aflat nici până azi cine "l-a terminat", dar a fost "Uns" post-mortem, așa ca Richard Sorge, erou al ODCD! Excelența sa, Ambasadorul Austriei, "dat în gât" de Dl. A.T. și de Alin Săvescu, a fost declarat "persona non grata" și obligat să părăsească în 24 de ore "teritoriul național". Nesuportând șocul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
nimic"; nici un dumnezeu interior nu avea farul, numai ceasul era dumnezeiesc. * Ne-au prins zilele de început de toamnă, mă linișteam, ceasul era o durere trecută. Spre seară, lipovenii pescari afumau chefalii un leu bucata în niște colibe de stuf. Unși cu ou, chefalii străluceau când bătea asfințitul, reflectând o lumină caldă, ca o aură. Lumina putea să fie dumnezeiască. Am căutat o împăcare cu mine însumi, mai ales când am aflat că peștii au suflet. Deci minunea de Roskop Patent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fel de inspector general al pescarilor. Apoi, fără rost, îmi spune că peste deal, în sat, oamenii au ascuns gâștele, să nu fie azvârlite în foc; le-au dus mai încolo. "La Nechifor, copiii au dat foc motanului; l-au uns cu motorină și i-au dat foc cu bricheta; dar nu a ars de tot; a ars numai pe jumătate." Mă întorc la ale mele. A început să ningă grăbit, s-a și așternut un strat alb, ca o dezinfecție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
parte, valurile line ale limanului Nistrului devenit un uriaș lac în care copiii localnici se aruncau ageri pescuind cu mâna niște pești grași, negri, numiți "baboi", de cealaltă parte, marea, imensă. În colibe de stuf se înșirau chefali afumați. Erau unși cu ou și deveneau aurii, cu reflexe de metal. Un leu bucata, chiar trei la doi lei. Nu știu cum mi-a trecut prin minte să cumpăr chefali și să-i arunc departe, în mare, să-i găsească Dumnezeu și să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]