3,596 matches
-
satele Crasna Ilschi (la sud) și Crasna Putnei (la nord), aceste două localități fuzionând în perioada sovietică. Trece apoi prin satele Ciudei (unde se varsă în el râul Ciudei care vine din partea stângă) și Igești. Își încheie apoi traseul prin vărsarea în râul Șiretul Mic, separând satele Pătrăuții de Sus și Pătrăuții de Jos.
Râul Sirețel, Siretul Mic () [Corola-website/Science/319166_a_320495]
-
în râurile Drava, Tisa, Mureș, Someș, Salzach, Prut, iar - prin Mur - ajunge până la Graz. În afluenții Tisei, este semnalată în Rusia Subcarpatică. A fost găsită și în Nistru. În România este întâlnită în Dunărea de la intrarea în țară și până la vărsare, fiind specie dominantă între Orșova și Coronini (orașul Moldova Nouă). Este des întâlnită în regiunea Brăilei, chiar în fața orașului, în brațul Borcea (unde există și o comună cu numele de Cegani), iar în susul Dunării - la Silistra, Topalu, Turnu-Măgurele, Turnu-Severin și
Cegă () [Corola-website/Science/319330_a_320659]
-
în lacul Razelm. Primăvara, intră în cursul inferior al afluenților Dunării (Jiu, Olt, Argeș, Prut, Siret, etc), unde nu se menține. În Someș trăiește o populație sedentară, de la Dej până la ieșirea din țară. În Mureș se întâlnește de la Aiud până la vărsare, mai frecvent între Deva, Orăștie și Zam. A fost introdusă prin populare în balta Jirlău, în 1949, de Direcția Pisciculturii fără a mai avea vreo știre despre aclimatizarea ei aici. Se semnalează în sectoarele de mijloc și de jos ale
Cegă () [Corola-website/Science/319330_a_320659]
-
Ptolemaida, care a rămas sub controlul lor. În anul 153 î.H pretendentul Alexandros Bălaș, presupus fiu al lui Antiohos al IV-lea și aflat în război cu Demetrios I pentru coroană Regatului Seleucid, a reușit să cucerească Ptolemaida fără vărsare de sânge. Bălaș a ajuns la un acord cu Ionatan Hasmoneul, prin care a obținut sprijinul militar al evreilor în lupta contra rivalului sau. În anul 150 î.H Ptolemaida a fost scena unei reuniuni internaționale deosebite: nuntă noului rege
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
are o suprafață de 356 km², cu lungimea de 32 km și lățimea medie de 11 km. Altitudinea medie a reliefului este de 367 m, cea maximă de 580 m, în Măgura Copaciului, iar cea minimă de 229 m, la vărsarea Secașului Mic în Târnavă. Peste jumătate din suprafața acestuia are altitudini cuprinse între 300 și 400 m. Configurația bazinului este marcată de o puternică asimetrie, cu un coeficient de 1,31, suprafața versantului drept fiind de 290 km² (83%), iar
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
patru ordine de mărime a rețelei hidrografice, ale căror valori pot fi atribuite și văilor drenate de cursurile respective. Din categoria văilor de ordinul 4 face parte doar valea Secașului Mic, începând de la confluența cu Valea Lunca Satului și până la vărsare. Ea este largă, subsecventă, cu versantul drept mai abrupt. Văile de ordinul 3 aparțin unor afluenți de pe stânga Secașului Mic (Lunca Satului, Păuca, Valea lui Sânui, Ohaba, Gârbău și Valea Largă) și au lungimi care variază între 3 și 8
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
ocupă o suprafață de 20.000 km, fiind situat în Botswana de nord-vest la gura de vărsare a fluviului Okavango. Delta este delimitată la sud de crăpătura tectonică Kunyere și Thamalakane care este continuarea marelui Rif african (engl. Great Rift Valley). nu are scurgere ci apele lui se înfiltrează o parte în nisipul bazinului arid Kalahari, iar
Delta Okavango () [Corola-website/Science/316707_a_318036]
-
mai ales în Europa Centrală și Europa de Est, dar și în Asia de Vest putând fi întâlnit și în Afganistan sau Kazahstan. Somnul trăiește frecvent în bălți, lacuri, pe cursul inferior al fluviilor mai mari, ca și la gura lor de vărsare în Marea Baltică, Marea Neagră, Marea Caspică. Peștele preferă locurile adânci cu mâl și ape tulburi. Somnul are un corp lung, cu un cap turtit dorso-ventral; are o gură largă, care are pe laturi două mustăți lungi, sub gură fiind mustăți scurte
Somn (pește) () [Corola-website/Science/315077_a_316406]
-
au luat prin prin procesele cunoscute de eroziune care au loc pe continente prin acțiunea chimică și fizică a intemperiilor, acțiunea ghețarilor, apelor curgătoare, a vântului, mareelor sau a valurilor. Aceste materiale sunt transportate de apele curgătoare la gurile de vărsare în mari de unde fragmentele mai fine sunt transportate și sortate mai departe de curenți. Sedimetele de natură biogena, provin din scheletele viețuitoarelor (floră și fauna marină), care pot forma insule în cazul coralilor, iar foraminiferele, diatomeele, radiolarii și alte organisme
Oceanografie () [Corola-website/Science/315095_a_316424]
-
Privind la palatele și templele ei minunate, călătorii din Occident aveau impresia că au în fața ochilor cel mai frumos tablou pe care l-au zărit vreodată. Orașul Ayutthaya este situat la 85 km spre nord de Bangkok, între gurile de vărsare ale celor doi afluenți ai fluviului Chao Phraya (Menam): Pa Sak și Lopburi. Canalul care îi unește conferă orașului aspectul unei insule. Ayutthaya, deși în ruine, este unanim considerată unul dintre cele mai remarcabile și mai mari orașe vechi din
Ayutthaya () [Corola-website/Science/315152_a_316481]
-
rebelilor și a început jaful general. Cronicarul Ioan Zonaras își amintea: „Aceasta era o mulțime amestecată de traci, macedoneni, rromi, barbari. Ei se purtau cu cei de-un neam cu dânșii mai rău decât dușmanii și s-a ajuns până la vărsare de sânge. Ei le pângăreau pe fecioarele care se consacraseră pe sine lui Dumnezeu și le siluiau pe femeile măritate, ei scoteau podoabele din lăcașurile Domnului și nu cruțau nici chiar vasele sfinte. Întâlnindu-i pe senatori, ei îi trăgeau
Nichifor al III-lea Botaniates () [Corola-website/Science/315166_a_316495]
-
de luptă din oraș, și i-a propus încă o dată lui Botaneiates să se răfuiască cu Comnenii, care pierduseră controlul asupra oștirii lor. Nichifor al III-lea se zbuciuma, cuprins de panică, și atunci patriarhul Kosmas, dorind să pună capăt vărsării de sânge, l-a forțat pe împărat să se ducă la tratative cu Alexios. Basileul a acceptat să-l adopte pe Alexios și să-i transmită puterea, iar el însuși a promis că se va mulțumi doar cu dreptul de
Nichifor al III-lea Botaniates () [Corola-website/Science/315166_a_316495]
-
că Sphyraena barracuda, Sphyraena afra und Sphyraena guachancho. Peștele trăiește în regiunile tropicale și subtropicale din Atlantic, Pacific, Oceanul Indian și marile învecinate sau în Marea Mediterana și Marea Neagră. Exemplarele adulte trăiesc în mediul marin pe când cele tinere apar și regiunea de vărsare a unor fluvii. Baracudă se hrănește cu pești mai mici, exemplarele mari se hrănesc cu scrumbii, toni tineri. Din cauza cărnii de baracudă care conține toxinele neurotoxice cigua (CTX) () este un pește care prin consumare a cauzat cazuri de intoxicație la
Baracudă mare () [Corola-website/Science/315219_a_316548]
-
rebelilor și a început jaful general. Cronicarul Ioan Zonaras își amintea:Aceasta era o mulțime amestecată de traci, macedoneni, romei, barbari. Ei se purtau ce cei de un neam cu dânșii mai rău decât dușmanii si s-a ajuns până la vărsare de sânge. Ei le pângăreau pe fecioarele care se consacraseră pe sine lui Dumnezeu și le siluiau pe femeile măritate, ei scoteau podoabele din lăcașurile Domnului și nu cruțau nici chiar vasele sfinte. Întâlnindu-i pe senatori, ei îi trăgeau
Nicefor al III-lea Botaneiates () [Corola-website/Science/315264_a_316593]
-
forță aptă de luptă din oraș-și i-a propus încă o dată lui Botaniates să se răfuiască cu Comnenii, care pierduseră controlul asupra oștimii lor. Nikephor III se zbuciuma, cuprins de panică, și atunci patriarhul Kosmas, dorind să pună capăt vărsării de sânge, l-a forțat pe împărat să se ducă la tratative cu Alexios. Basileul a acceptat să-l adopte pe Alexios și să-i transmită puterea, iar el însuși a promis că se va mulțumi doar cu dreptul de
Nicefor al III-lea Botaneiates () [Corola-website/Science/315264_a_316593]
-
Sviatogo Duha și Sviatogo Nikolaia. Succesele obținute de cazacii de la Azov în lupta împotriva corăbiilor cerchezilor și aliaților acestora au făcut ca autoritățile ruse să plănuiască în 1843 recolonizarea lor într-o regiune vastă a țărmului Mării Negre, de la Mingrelia până la vărsarea râului Kuban. Totuși, aceste planuri au fost abandonate în cele din urmă. După evenimentele din 1848, devenise clar pentru toată lumea că Imperiul Rus era pe cale să reintre într-un conflict militar de amploare cu Imperiul Otoman și proaspeții săi aliați
Cazaci de la Azov () [Corola-website/Science/318506_a_319835]
-
căzăcească creată în 1787 în Sudul Ucrainei din membri ai fostei Armate zaporijiene. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, Armata a fost recolonizată pe cursul râului Kuban. Împreună cu Armata de pe Linia Caucazului, cazacii Mării Negre au ocupat o linie defensivă de la vărsarea râului Terek până la gura Kubanului și au acționat alături de cazacii din Caucaz împotriva triburilor montane din Caucazul de nord. Cazacii ucraineni au jucat un rol de primă importanță în timpul războiului ruso-turc din 1787-1797. Pentru serviciile remarcabile aduse cauzei ruse, împărăteasa
Cazaci de la Marea Neagră () [Corola-website/Science/318621_a_319950]
-
început, cazacii au păstrat tradițiile din Zaporijia, cum era de exemplu alegerea democratică a atamanilor și consilierilor acestora, dar, cu timpul, ei au adoptat regulile rusești. În loc să construiască un Sici central, ei au ales să formeze o linie defensivă de la vărsarea râului Kuban până la vărsarea râului Bolșaia Laba și au colonizat regiunea de la nordul acestei linii cu stanițe. Efectivele Armatei au fost suplimentate prin migrarea unor noi grupuri de cazaci. Populația Armatei numara în 1801 peste 32.000 de persoane. În
Cazaci de la Marea Neagră () [Corola-website/Science/318621_a_319950]
-
tradițiile din Zaporijia, cum era de exemplu alegerea democratică a atamanilor și consilierilor acestora, dar, cu timpul, ei au adoptat regulile rusești. În loc să construiască un Sici central, ei au ales să formeze o linie defensivă de la vărsarea râului Kuban până la vărsarea râului Bolșaia Laba și au colonizat regiunea de la nordul acestei linii cu stanițe. Efectivele Armatei au fost suplimentate prin migrarea unor noi grupuri de cazaci. Populația Armatei numara în 1801 peste 32.000 de persoane. În 1808, cinci sute de
Cazaci de la Marea Neagră () [Corola-website/Science/318621_a_319950]
-
comună în raionul Sărata din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent români (moldoveni). Satul este situat la o altitudine de 14 m, în partea sud-vestică a raionului Sărata. Teritoriul localității este străbătut de râul Cogâlnic; în apropierea satului are loc vărsarea râului Cilighider în Cogâlnic. El se află la o distanță de 7 km vest de centrul raional și stația de cale ferată Sărata (pe linia Odesa - Ismail). Prin sat trece autostrada Odesa - Reni. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea
Satu-Nou, Sărata () [Corola-website/Science/318617_a_319946]
-
Ucraina). Are locuitori, preponderent români. Satul este situat la o altitudine de 41 m, în partea nord-vestică a raionului Sărata, la mică distanță de frontiera dintre Ucraina și Republica Moldova. Teritoriul localității este străbătut de râul Sărata; în dreptul localității, are loc vărsarea râului Copceac în râul Sărata. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Manja (în ), în acel an el fiind redenumit Mîniailîvka. De această comună depinde administrativ satul Anești. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28
Manja, Sărata () [Corola-website/Science/318615_a_319944]
-
concentrată în zona Roșiorii de Vede -Alexandria - Zimnicea - Turnu Măgurele. Armata română a asigurat siguranța traversării Dunării de către ruși prin bombardamentele din 14-16 iunie asupra pozițiilor otomane. Tot pentru asigurarea siguranței armatei ruse, românii au organizat posturi de supraveghere la vărsarea Oltului în Dunăre. Pentru facilitarea mișcărilor trupelor ruse și împiedicarea manevrelor otomane, bateriile românilor de la Calafat, Corabia, Bechet au executat bombardamente intense a căilor de comunicație turcești. Rușii au beneficiat din plin de sprijinul artileriei române și, după un atac
Războiul de Independență al României () [Corola-website/Science/318695_a_320024]
-
grup de nekrasoviți li s-au adăugat alți refugiați din regiunea cursului fluviului Don și iobagi ruși fugiți de pe moșii. Nekrasoviții erau credincioși de rit vechi. Nekrasoviții s-au așezat la început pe malul drept al râului Bolșaia Laba, aproape de vărsarea sa. Mai târziu, majoritatea, inclusiv Ignat Nekrasov, s-au mutat în Peninsula Taman, unde au înființat trei localități: Bludilovski, Golubinsky și Cirianski. Nekrasoviții au executat raiduri de jaf în zonele învecinate aflate sub controlul Rusiei, inclusiv în regiunea Donului, iar
Cazaci nekrasoviți () [Corola-website/Science/318806_a_320135]
-
din Atena, Grecia, și în Marea Britanie la "The British Army Staff College" (actualmente, "Joint Services Command and Staff College"). Pe data de 1 septembrie 1969, un grup de tineri ofițeri conduși de Gaddafi a dat o lovitură de stat (fără vărsare de sânge) pe când Regele Idris I se afla în Turcia la tratament medical. Prințul moștenitor Sayyid Hasan ar-Rida al-Mahdi as-Sanussi, nepotul regelui, a fost destituit și ținut sub arest la domiciliu. Monarhia a fost abolită, proclamându-se „Republică Arabă a
Muammar al-Gaddafi () [Corola-website/Science/316229_a_317558]
-
Ariapeithes, din urmă căsătoriei rezultând un fiu, Octamasades. Teres a murit la 92 de ani, în 440 î.Hr., conform lui Lucian din Samosata. Conform lui Tucidide, sub regele Sitalkes, regatul a atins maximă expansiune, stăpânind tot litoralul de la Abdera până la vărsarea Istrosului, fiind integrați toți tracii dintre Haemus și Rodopi și geții de dincolo de Haemus, de la sud spre nord. Diodor din Sicilia susține că Strymonul era limita vestică. Tot el îi face un portret regelui Sitalkes, ca fiind înțelept, blând față de
Regatul Odris () [Corola-website/Science/320093_a_321422]