3,613 matches
-
asemenea cantitate? Doamna Cuendet are însă aceeași vârstă cu cartierul unde locuiește și drepturile ei sunt pe măsură. Așa că mi-a cerut să dau foc muntelui de frunze; execut ordinul primit cu imensă plăcere. Trâmbe de fum se înalță în văzduh. Apoi, purtate de curentul iute, se năpustesc ca un dragon chinezesc peste cartierul de vile alăturat. Pe când trăgeam de un coș plin de frunze de arțar, văd intrând pe poarta grădinii un Mercedes imens, argintiu, un S-Klasse ce rula atât
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
rece și tirzie, Cu el iubita mea ducând... Ploua încet... și-n lacrimi stropii Se prefaceau pe-obrazul meu... Un vânt porni sa-ndoaie plopii, Să plângă printre crengi mereu. Împrăștiind frunzele-n aer Și-n noaptea neagră și ostilă Văzduhul tot era un vaier Un plâns sălbatic de copilă.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93321]
-
apropia cu pași repezi și pustiitori. Torța partidului a fost, astfel, torța timpului.“ (Contemporanul, 20 decembrie 1974) NICOARĂ Mara „Cuvântul partidului pregătește pentru noi recolte ogoare, Cuvântul partidului în noi furnale crește flori de foc, Oamenii sunt fericiți, când clipesc, Văzduhul se umple de porumbei albi. Cum este plin ochiul Mării Negre de valuri, Este plin ochiul meu de cântece Întru cinstirea celei mai frumoase țări; Republica Socialistă România!“ („Cuvântul partidului“, Vatra, 20 ianuarie 1978) „Primei femei a țării, Omagiul țării ntregi
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
tăbăcitul pieilor din care multă vreme s-au câșigat bani frumoși și pe care pe alocurea, îl mai aflăm și astăzi. CAPITOLUL XIII Agricultura Motto: Nu pentru-o lopată de rumenă pâine, Nu pentru pătule, nu pentru pogoane, Ci pentru văzduhul tău liber de mâine Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane! Radu Gyr (pentru aceste versuri, poetul a fost acuzat de incitare la răscoală și condamnat la moarte de un tribunal comunist) Dar în pofida faptului că oamenii satului practicau atâtea și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
pescăruș ce era mai îndrăzneț poposea pentru o clipă pe balustrada de la pupa, odihnindu-se, privind peisajul ce era lăsat în urmă. Imediat își deschidea aripile largi luându-și zborul, întorcându-se în lumea sa pe tărâmul apelor și a văzduhului, lăsându-ne pe noi trecătorii să ne continuăm drumul în mica noastră drumeție. Sunetele de mirare și de bucurie pe care le scoteam cu toții la fiecare peisaj de vis ce apărea oferindu- ne o stare melancolică și în același
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
n-a izbutit el (dacă a Încercat Într-adevăr să zboare)? Ce importanță mai poate avea să planezi purtat de vînt prin golul unei prăpăstii, urmărit de helicoptere, cînd nimeni nu va folosi vreodată aceste aripi? Ele au plutit În văzduh prea tîrziu, la aproape cinci veacuri după ce-ar fi trebuit să-l Înalțe pe pictorul Giocondei. Totuși, știm acum că visul lui Leonardo n-a fost o utopie. El a fost confirmat; prea tîrziu ca să mai fie util zborului
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
fericire. Nu mă pot Întoarce numai din pricină că mi-e frică de lumină. Dacă aș face-o, n-aș fi meritat să capăt aripi. Și aceasta ar fi fost ca și cum n-aș fi zburat deloc, ci m-aș fi tîrÎt prin văzduh ca șarpele prin frunze. N-am uitat sfatul tatălui meu, Însă În clipa cînd m-am ridicat În aer și am plutit deasupra mării mi-am dat seama că nu-l voi putea urma. Apropiindu-mă de soare, mă simt
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cămin de copii. Deodată, Valentin deveni tăcut. Îl luase ca pe un avertisment. La colțul unui bloc, la capătul unei străzi, un felinar în formă cilindrică aruncă o lumină difuză prin globul de sticlă ce adunase mii de gângănii ale văzduhului în jurul său. Valentin îi prinse o mână pe care i-o strânse ca-ntr-o menghină și o trase mai aproape de el. Umerii lor se atinseră simținduși răsuflarea și bătăile inimii. O sărută pe furiș aproape de lobul urechii și-i
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
așteptând să afle secretul fiecărei zile. Aproape de îngeri, de lumea de dincolo și de astre avea să simtă toată energia stelară, atingându-l ușor valurile argintii ale steluțelor. Tranzita pragul dintre cele două lumi, văzute și nevăzute, trecând prin vămile văzduhului, ducându-l în fața Marelui Judecător Suprem. Anii copilăriei sale, a Carlinei nu-i dădeau pace, ca o flacără vie îi apăreau în minte. Se născuse la țară, în Tanacu, aproape de Vaslui. Era al patrulea copil după Constantin, Maria și Elena
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o ajute, să îi curețe sufletul de așa-zisa „suferință” pe care i-o provocase anii din urmă fără voia lui. Le ajunsese prin câte trecuseră amândoi, simțeau cum pânza de mătase de pe ochi se ridică încet ca lumina în văzduhul întunecat de parcă ar fi fost în fața unui altar al iertării și al iubirii. După multe așteptări, tata și cu fiica își găsiseră fericirea. Ochii lor sclipeau atât în răsărit de soare cât și la apus. Victoria se regăsise, era plină
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
frații Montgolfier și-au repetat experiență la cererea regelui Ludovic al XVI-lea, ei nu au urcat în nacela, alegând drept pasageri o rată, un cocos, si o capră. Cele trei animale sunt primele vietăți care s-au înălțat în văzduh cu ajutorul unui aparat construit de om și s-a constatat că acolo sus toate au rămas în viață. „Astăzi” în epoca zborurilor cosmice, omul și-a cedat la fel de „politicos” întâietatea făcând încercări pe animale [2], [3]. La 21 octombrie 1783
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Florea, se oprește Dinu din rîs, eu nu am fost călcat decît o singură dată pe coadă și... am rămas fără ea. Domnul Florea bagă cheia în lăcașul de la portieră, dar cînd vrea să tragă portiera, o bubuitură surdă zguduie văzduhul. Rămînem cu toții încremeniți, uitîndu-ne la portieră. Un șuier strident se aude dinspre combinat. Fir-ar să fie! oftează inginerul Floarea, ștergîndu-și transpirația. Am crezut că mi-a pus cineva o bombă. De cînd cu filmele astea polițiste, am mereu senzația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mai de care mai cochetă, cu stiluri arhitectonice variind pe toată lungimea gamei europene, de la austeritatea scandinavă, în interiorul căreia ghicești cîte o Noră zbuciumîndu-se, pînă la albul orbitor, cu terase mari, de pe care aștepți din clipă în clipă să umple văzduhul o canțonetă. Incisivi, locuitorii orașului i-au și găsit o denumire zonei: "cartierul eticii și echității socialiste". Ies din nou în strada centrală și ajung lîngă clădirea teatrului. Mă opresc o clipă și mă gîndesc că, dacă e vorba să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
viitor, e frumoasă... vorbeam eu șoptit, mult prea timid să-i mărturisesc preocuparea mea pentru literatură, chiar dacă o revistă literară îmi publicase un grupaj de versuri, din care mi-a mai rămas în amintire unul singur: Și croncăne-o cioară văzduhul umplîndu-l... Mda, a oftat bucătăreasa, ca fizician nu poți face greșeli politice, decît doar spunînd că de fapt descoperitorul cutărui fenomen este cel știut de toată lumea, nu cel scris în cărțile noastre de liceu, dar asta, de-acum, nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
umed. Mă sîcîie ideea că va trebui să bag bateriile de rezervă, știu că ceva e în neordine, dar nu mă pot aduna deloc. În mintea mea stăruie o pată bej, ca o ceașcă de cafea cu lapte vărsată pe văzduhul ăsta mohorît. Pardesiul acela bej și eșarfa de culoarea firelor de iarbă, pe care le-am rupt dimineață deasupra depozitelor, zdrobindu-le între degete... Parcă îmi vine să întind mîna, să ating eșarfa care-mi stăruie în ochi, apoi să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
e-n ordine, stabilește ferm directorul, înseamnă c-ai înțeles. Asta voiam să știu. Succes! arată cu capul spre direcția în care merg și se întoarce, plecînd spre platforma rezervoarelor. Îmi continuu drumul, urmărind din mers brațul macaralei, plimbînd prin văzduh una din grinzile de beton cu care a fost acoperită încăperea separatorului. Sus, pe colțul clădirii, stă mecanicul Valeriu. Jos, lîngă grinzile așezate la rînd, stau cîțiva mecanici, care au ajutat la depozitarea grinzilor. Mai încolo, pe alee, stau două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și nici nu m-am îngrijit să fac la mormîntul mamei o bordură de ciment și-o cruce durabilă...", îmi spun cu amărăciune. Brusc, în minte îmi apare pata aceea bej, ca o ceașcă de cafea cu lapte vărsată pe văzduhul cenușiu; bucle castanii și ochi mari, albaștri, ca o cupă de cer senin... "și prinde-n mîini și cupa și buclele iubitei..." mă înfioară amintirea unui vers din Omar Khayyam. Încă două-trei comenzi și intrăm pe aer... Dacă reușesc, înseamnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cale, răspunde el, trăgîndu-și nasul. O să am nevoie de frecții și băi calde. Ce ți-a trecut și ție prin cap: să scoți plafonul!... Acul manometrului se apropie de limită... Apăs pe buton: un șuier strident, ca de sirenă, sparge văzduhul, apoi, după cîteva secunde, sunetul se îngroașă, rămînînd constant. Dacă se menține așa cîteva secunde, înseamnă că avem presiune înseamnă că am reușit! Vlad se uită la ceas. Mă uit și eu: opt și un sfert. Opt și un sfert
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
care o saltă din cînd în cînd, ducînd-o pe sus. Cînd ajunge lîngă noi, mama fetiței se oprește din rîs și face un gest scurt, vrînd să-și schimbe mersul. E Tamara: capul ei brumat parcă a început să viscolească văzduhul nopții. Se uită la noi mirată și schițează un salut spre Brîndușa, apoi își continuă mersul, cotind spre blocuri, în direcția din care s-a auzit strigătul și unde trec iarăși, de pe trotuarul celălalt, cîțiva oameni. Soțul Tamarei un tip
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
că eu m-am întrebat mulți ani ce înseamnă asta. Mama i-a rîs cu toată gura, apoi m-a luat de mînă și am plecat spre casă. Doamne, ce fericită era mama!... Năframa ei albă parea că plutește în văzduh... Cînd i-am spus că-s obosit, m-a luat în brațe și m-a dus așa, strîns, sărutîndu-mă din cînd în cînd, pînă am ajuns sus, pe deal, lîngă sat... Erau doi țărani săraci, într-o casă cu pămînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
m-au dat afară încă, voi cere să fac o delegație la București... Oricum, pînă îmbătrînesc, trebuie să aflu cine a fost femeia aceea și de ce n-a vrut să rămîn o mîrțoagă la cheremul lor..." Și croncăne-o cioră văzduhul umplîndu-l", am început eu să-i citesc într-o seară din revista literară cu care venisem sub braț, fericit nevoie mare că debutasem. "Palatul prințesei e azi cuib de ciori", mi-a șoptit ea și m-a rugat să refac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
scriu, și când mi-e inima mai grea mă duc la geam, ca să capăt putere și să mă scald în lumina de afară. Acum iar m-am îndreptat spre fereastră și am văzut cea mai frumoasă priveliște de iarnă. Cerul, văzduhul, casele sunt de un albastru minunat, acel albastru pe care mi l-aș dori pentru paradisul meu. Un peisaj selenar. [...] Draga mea, mă despart de tine cu părere de rău și sfâșiere. Aș fi vrut așa de mult să-ți
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
numele lor și toate vrăjile. Așijderea toate leacurile și toate doftoriile și toate ierbile, care de ce leac era” <endnote id=" (20, p. 224)"/>. În plus, În legendele talmudice, Solomon putea nu numai să lege demonii, dar și să ordone duhurilor văzduhului declanșarea sau oprirea vânturilor și a ploilor. Conform credințelor și legendelor populare românești, solomonarii „nu sunt oameni curați, ci blestemați de Dumnezeu, care și-au vândut sufletul Necuratului, ca să aibă putere asupra văzdu hului”. Ei sunt inițiați Într-o „școală
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
alții 7 ani, din niște cărți pe care alți oameni nu le pricep și nu le știu citi.” După ce absolvă „școala de solomonărie”, acești vrăjitori primesc „Cartea solomonarului”, plină de descântece, cu ajutorul cărora pot lega cu frâul și călări prin văzduh pe balaurii norilor. Numiți În descântece „dușmanii creștinilor”, solomonarii sunt respectați și temuți de țăranii români, pentru că „ei stăpânesc vânturile și norii, se duc unde le e voia, Încăle când pe balauri, care Îi duc sus În văzduh. Când le
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
călări prin văzduh pe balaurii norilor. Numiți În descântece „dușmanii creștinilor”, solomonarii sunt respectați și temuți de țăranii români, pentru că „ei stăpânesc vânturile și norii, se duc unde le e voia, Încăle când pe balauri, care Îi duc sus În văzduh. Când le vine pofta, stârnesc norii sau Îi Împrăștie, porun cesc vremii rele să se oprească deasupra unui ținut și să zdrobească cu grindina bucatele de pe câmp ale oamenilor, prăpădindu-le câteodată și vitele” <endnote id="(161, pp. 104-105 ; 35
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]