6,856 matches
-
călinescian... În Istoria... lui I. Negoițescu, referinței la solarul La Bruyére îi este preferată însă apropierea de „negativismul” și „pesimismul” lui La Rochefoucauld. Despre monografia lui Balotă, Marin Nițescu va afirma - cu maliție - următoarele considerațiuni: „pornind de la indicații embrionare și vagi punctuații urmuziene, el ridică, pentru cultul lui Urmuz, un edificiu impunător (...) un Urmuz posibil, simulînd existența unei opere comportîndu-se als ob”. Pe linia esteticii „realismului muzical” indicată în nota de subsol a prozei „Algazy & Grümmer”, Dan Cristea speculează, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
s-a tot gândit la un meniu potrivit. — Tomoe, parcă trebuia să cumperi fețe de pernă noi, nu? — Da, mamă, am cumpărat, dar cred că nu e cazul să te omori atâta. În primul rând, nu avem nici cea mai vagă idee de ce vine în Japonia. Chiar dacă e prietenul prin corespondență al lui Takamori, nu cred că e cazul să-l găzduim pe tot parcursul șederii sale în Japonia... Consider că e un obicei prost al japonezilor să se dea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Tokyo și Marele Buddha din Kamakura. Tot ce l-a interesat, încă din clipa sosirii, a fost să se plimbe și să se împrietenească cu câinii și cu copiii. Mă fascinează pur și simplu, dar n-am nici cea mai vagă idee ce-i în capul lui. — Are el motivele lui pentru care a venit în Japonia. — L-am întrebat, dar se sfiește să-mi spună. Sunt sigur că are un scop precis. Are vreo misiune de îndeplinit, probabil. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
acum... Takamori îl apăra pe Gaston cu toată convingerea. — De ce crezi că a venit în Japonia? Tomoe i-a pus fratelui aceeași întrebare pe care i-o pusese și lui Gaston la restaurantul din Yotsuya. — N-am nici cea mai vagă idee. E foarte misterios Gaston ăsta. Era o zi frumoasă și senină. Expresul Aoba plecase din gara Ueno la ora nouă și trecuse deja de Koyama și Utsunomiya. Undeva, în stânga, se vedea lanțul vulcanic Nasu. — Nu termini odată cu mâncatul? Tomoe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
din când în când spre Gaston. 12 Mlaștina întunecată După ce a vorbit cu Kobayashi, Endō l-a chemat pe Gaston și i-a dat să țină frânghia și cazmaua pe care le adusese omul. Gaston nu avea nici cea mai vagă idee la ce serveau. El nu știa nici măcar unde merg. Îi era suficient că Endō se purta prietenos cu Kobayashi și părea să fi uitat de dușmănie și de ură. Nu știa cum și când au ajuns să se împace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
doi veți fi foarte fericiți Împreună. Apoi, Linda luă iarăși receptorul. — SÎnt atît de entuziasmată! exclamă ea. De-abia aștept să m-apuc să pun la cale nunta. O, Doamne, cînd e ziua cea mare? — N-am nici cea mai vagă idee, am rîs. Încă nu am vorbit despre asta. Chiar În timp ce rosteam aceste cuvinte, mă gîndeam: „Despre ce naiba vorbești? Tu pui la cale nunta? Asta e nunta mea. Am treizeci și trei de ani și sînt director de marketing la Calden. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
foarte bine să plătim noi pentru tot și apoi ești liberă să faci cum dorești, spunea Dan de fiecare dată cînd pomeneam de faptul că nu eram aproape deloc implicați În organizarea nunții și că ea nu avea decît o vagă legătură cu noi, cu mine. Nu, nu asta vreau să spun, venea invariabil răspunsul meu, pentru că și prețurile o luaseră razna, iar În clipa de față, după ce rezervaseră hotelul, aleseseră meniul și hotărîseră În privința florilor, nu mai aveam chef să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
asta mai exact? Un taxi ia În viteză curba și se oprește. În vreme ce persoana dinăuntru se dă jos și plătește, mă reped la mașină și Înșfac mînerul portierei. Odată porniți la drum și ajunși la semaforul din Gloucester Place, un vag sentiment de neliniște mă cuprinde, o senzație pe care n-am mai Încercat-o niciodată și care mi-e complet străină. Scotocesc prin geantă după agendă și o frunzăresc cu gesturi furioase, pînă ajung la paginile de acum patru săptămîni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Însărcinată, dar asta Îmi deschisese deja un cu totul alt orizont. Îmi petrecusem după-amiaza pe babyzone.com și ParentsPlace. Acum știu că voi naște pe 30 august, că nu e nimic neobișnuit să simți crampe la Început (de aici, durerile vagi care indicau un fals ciclu) și că nu Înseamnă că va avea loc un avort. Mai știu și că probabil ar fi cel mai bine să nu spun nimănui pînă În săptămîna a douăsprezecea, cînd pot fi sigură. Apoi, sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
la altceva. Mă uit la ușă și-mi cobor tonul. — Sinceră să fiu, mă sperie Îngrozitor perspectiva. Anna ni se alătură și rîdem toate trei ca să mai Îndulcim efectul cuvintelor mele. Serios vorbind, continui eu, nu am nici cea mai vagă urmă de Îndoială că fac alegerea potrivită, că Dan este, hotărît, soțul perfect pentru mine, dar mă sperie de moarte faptul că... pînă aici a fost: gata cu alți bărbați, gata cu aventurile. O să am parte de același om pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Și ce-au zis cînd le-ai născut pe fete? — Că data viitoare sigur va fi băiat, răspunse Fran și-o apucă și pe ea rîsul. Dan e convins că va fi băiat, iar eu n-am nici cea mai vagă idee. Mi-am chestionat toate cunoștințele care au copii, ca să aflu dacă au știut și, În cazul că au știut, cum anume au procedat, dar eu, personal, habar n-am. SÎnt zile În care mă trezesc cu sentimentul copleșitor că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
că nu e de acord cu gusturile mele, cu lucrurile pe care le cumpăr, cu modul În care Îmi Îmbrac copilul, afirmînd că ea s-ar descurca mai bine. Îmi transmite că e o competiție (nu am nici cea mai vagă Îndoială că, În mintea ei, e o Întrecere) și că e pe cale s-o cîștige. Dar nu-i voi permite. Le spun lui Trish și Lisei că sînt În război cu soacră-mea și că, de fiecare dată cînd refuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cum să afle nimic, Își spuse. Ce anume ar fi putut face oare, de care să nu vrea să afle părinții săi? Ce secrete vinovate ar fi putut ei descoperi? Dan și-a luat o figură interesată ca să-și ascundă vagul sentiment de neliniște care, bănuia el, trebuie să fi fost o rămășiță a tinereților sale zbuciumate. Iar zbuciumul nu lipsise deloc din această parte a vieții lui, avînd În vedere și situația lui socială privilegiată. Ca orice alt băiat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
În loc. — E vorba de Tom, șoptește Dan. S-a Întîmplat un accident. 20 Nu sînt prea conștientă de lucrurile care se petrec imediat după aceea. Dan mă ia de braț și mă conduce afară, la mașină, și Îmi dau seama vag că sînt Îmbrățișată, văd ca prin ceață chipuri Îngrijorate, aud murmure În legătură cu cine ar trebui să vină la spital și cine ar trebui să rămînă. SÎnt conștientă de ce se Întîmplă, dar parcă aș urmări totul de la depărtare. Parcă aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
obicei, revăd evenimentele din seara respectivă, rederulînd filmul fiecărei priviri, al fiecărui cuvînt și gîndindu-mă la toate cîte nu s-au Întîmplat, dar s-ar fi putut Întîmpla. Am procedat corect, Îmi zic. Dar, atunci, de ce mă Încearcă un foarte vag sentiment de dezamăgire? 26 Chiar trebuie să stăm de vorbă. După unsprezece săptămîni, Dan și cu mine tot nu am discutat, iar acum realizez că trebuie neapărat să facem lumină asupra celor ce se petrec În viața noastră, să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
-l voi lăsa pe Charlie Dutton să-mi scape. N-a părut surprins că l-am contactat. Din contră, era Încîntat. A spus că intenționase să mă sune, iar invitația mea la mine, la cină, nu l-a mirat decît vag. Invitația e pentru sîmbătă, noaptea În care Tom nu e acasă, iar șoarecii pot să joace pe masă. Dar Îmi pare că a trecut foarte multă vreme de cînd m-am implicat ultima dată În jocul acesta al seducției, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
o zi, în timp ce îmi făceam lecțiile, Faroald m-a întrebat: - Tu ești arian, dar nu te văd niciodată rugându-te, și nici n-ai vrut să mergi la biserică. De ce? Întrebarea m-a luat prin surprindere, și am îndrugat un vag: - Sunt într-un moment de meditație. - Ce înseamnă asta? a stăruit el. Nu cumva dumnezeul tău te-a părăsit sau tu l-ai părăsit pe el? - Poate amândouă lucrurile, stăpâne. Altceva n-a mai spus, dar a doua zi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care fuseseră lipsiți. Eu, după ce văzusem Sfânta Sofia, eram dezamăgit. - Până sosește Sanctitatea Sa apostolică, doriți cumva să vă rugați la mormântul Sfântului Petru? m-a întrebat Pompeianus. Am primit bucuros invitația și am coborât în subteranele altarului. Custodele, o umbră vagă, neagră și abia perceptibilă, ne-a deschis un grilaj de fier. Nenumăratele lumini, aprinse zi și noapte, ne-au dezvăluit ultima locuință a apostolului: un sarcofag de bronz în întregime aurit și acoperit cu o cruce de aur masiv. Reculegerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Sunt jos să aștepte barca. I-am dezarmat și i-am înghesuit într-un colț, lăsându-i sub paza a doi longobarzi din cei trei. Am coborât o a treia scară, foarte abruptă, ajutați să înaintăm în beznă de o vagă lumină venită parcă tocmai din fundul pământului. Auzeam valurile spărgându-se zgomotos de stânci. Ne-am trezit într-o grotă cu podeaua jilavă și nisipoasă, în care răsfrângerea razelor pe apă lumina un străvechi templu transformat în altar. Grilajul masiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
toate asigurările că nu este Însărcinată și că nu are copii. Fusese forțată să-i anuleze pe Kevin și pe Valentina, când ei erau singura rază ce dădea un sens vieții sale Împrăștiate, singura ei lumină. — Nu, Îi răspunse papițoiul vag. Ceilalți nu vor primi mesajul. — Mesajele de confirmare au fost deja expediate toate? Întrebă Emma. Vocea ei scrâșnea ca o unghie pe tablă. Tânărul șef, stânjenit de franchețea operatoarei, se ridică de pe scaun pentru a-i da de Înțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
jignită de vulgaritatea lui. Antonio nu era vulgar. În schimb era atent. Pasional. O copleșea cu trandafiri. Îi dedica prin DJ-ul de la Radio Stereo cântece de dragoste dulceage. Tăcerea aceea ostilă se domoli Încet-Încet făcând loc scuzelor, la Început vagi, apoi pasionate, iar În cele din urmă Antonio se scuza din toată inima, spunând că nu știa ce-l apucase - nu se gândise niciodată că ar putea spune așa ceva. Te iubesc prea mult, Mina. Apoi Începu să-i sugă buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de mai multe ori, de fapt, aproape Întotdeauna. Deci el se Înșelase prostește crezând că o făcuse să descopere orgasmul, căci ea Îl descoperise deja cu teologul, chiar dacă refuza să-i spună lucrului pe nume și se ascundea În spatele cuvântului vag și bombastic: plăcere. La sfârșitul vacanței În insulele Eolie, Emma descoperise că dacă iubești pe cineva trebuie să suferi nu doar pentru el, ci și din cauza lui, iar Antonio o cunoștea pe Emma mai bine decât Își imaginase că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
minore, mereu cu picioarele dezgolite. — Eu am descoperit-o pe Valentina În echipa under 15, spuse antrenorul, pentru a-i face pe plac. Valentina e un fenomen. Pariez că anul viitor o vor lua la națională. — Vom vedea, spuse Antonio vag. Valentina Își trase blugii, atentă ca tati să nu observe biluța lucioasă de la buric și nici elasticul bikinilor. Avu impresia că tati nu credea deloc că ea ar fi putut juca anul viitor la națională - și asta o Întristă. — Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
interesa nici cine sunt, nici unde se duc. Voiau trăsura, bagajele și toate hainele de pe ei. - Dați-vă jos și dezbrăcați-vă! urlase cel cu eșarfa roșie. Zogru îi privea cu uimire și cu teamă. Îi admira într-un mod vag și îl și speriau. El a coborât primul. Apoi, unul câte unul, s-au dat jos și ceilalți. Ghighina l-a fulgerat cu privirea pe cel care vorbise, iar acesta a remarcat-o, în sfârșit. - Fata rămâne cu noi. - Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
enervant și în permanență înroșit de emoții îi era cea mai apropiată ființă încă în viață. Mai mult, și după moartea acestuia, ori de câte ori întâlnea sângele lui strecurat în urmași, simțea o strângere de inimă, un fior de recunoaștere și de vagă fericire, ca în fața unui frate regăsit. Dar atunci, la poarta Mănăstirii Snagov, simțise pentru prima oară această legătură. Îl considera vinovat, știa că e un ticălos, însă suferința lui, lacrimile, cuvintele venite parcă dintr-o altă existență, parfumată și inaccesibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]