15,959 matches
-
reflectând asupra succesului educației publice În Franța, remarca faptul că „el putea să se uite la ceas și să știe În orice moment al zilei, dacă fiecare copil, de o anumită vârstă, din Franța făcea aritmetica, citea Corneille sau conjuga verbe”16. Au existat adesea și efecte mai subtile ale educației naționale În afară de crearea unei limbi comune și a unui sens al identității culturale. Educația publică administrată de Stat inspira elevilor noua conștiință spațio-temporală a erei moderne. școlile erau concepute ca să
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
o asemenea citire de informație. În acest sens, unii autori (vezi De Visscher și Neculau, 2001) preferă să distingă între comunicare intenționată și cea neintenționată. Sunt însă de părere că, păstrând proprietatea consacrată a termenului „comunicare” și, mai ales, a verbului „a comunica”, în mod necesar comunicarea este intenționată, celelalte genuri de percepții și interpretări ale informației subsumându-se conceptului mai larg de interacțiune umană. 4) De regulă, comunicarea, fie ea unilaterală, numai de la emițător la receptor, este însoțită de feedback
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
preciși putem, să folosim fraze-ghid pentru ca audienței să-i fieușor să treacă de la o idee la alta, termeni reduși ca întindere, familiari audienței și cu o utilizare frecventă în vocabularul comun, să utilizăm repetiții și rezumate interne; • însuflețirea - prin utilizarea verbelor active, a figurilor de stil, exemplificarea prin imagini; • personalizarea - utilizarea întrebărilor adresate direct audienței, a elementelor care conduc la experiența auditoriului, spunând mai degrabă „ați aflat că...” decât „oricine a aflat că...”; • convingerea - se realizează prin eliminarea punctelor slabe - nu
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
alături de optzeciști. Credință și frig (1990) configurează, prin teme și simboluri obsedante, un spațiu liric „etanș” prin rezistența la interpretare, autoreferențial „turn de fildeș” al scriiturii, în care autorul se baricadează împotriva intruziunilor. Principalul obiect al acestuia este cartea (poezia, „verbul”), un fel de biografie „salvată”, după ce a fost descompusă și restructurată ca text. Discursul liric, lacunar și derutant, alătură rezonanțe ale poeticii lui Lucian Blaga cu unele note avangardiste. Deși absorbit câteodată de retorica șocantă și de fragmentarismul limbajului, poetul
STEFANACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289901_a_291230]
-
într-un lexic dezinhibat, cu ironice alăturări de expresii crude și neologisme, sugerând nesfârșita tranziție, tragedia și totodată „comedia cea de obște” a societății românești de azi. SCRIERI: Poeme, Iași, 1980; Credință și frig, București, 1990; Hierofanie, Iași, 1991; Amintirile verbului, Iași, 1992; Cameră cu magnolii, pref. Emil Iordache, Iași, 1995; Lampa lui Aladin, Iași, 1997. Referințe bibliografice: Val Condurache, O dramă în limbaj, RL, 1990, 51-52; Vasile Spiridon, „Hierofanie”, RL, 1992, 7; Constantin Hușanu, „Hierofanie”, „Moldova”, 1992, 2; Liviu Leonte
STEFANACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289901_a_291230]
-
interioară a scriitorului, de la gratuitatea estetică a prozelor de tinerețe (Compartiment, Păcatul fratelui Vasile, Enuresis nocturna) la încărcătura majoră pusă în aceste pagini de mai târziu, scrise după ieșirea din închisoare. Echivocul ludic și satiric, calamburul căutat și ironia acidă, verbul făcut să provoace și să întrețină râsul devin, treptat, subansamble ale unei depline gravități scriitoricești. Jurnalul și scrisorile compuse de S. indică în mai multe rânduri resorturile acestei atitudini în fața vieții și a literaturii, cu o filosofie specifică a creației
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
inițiale, ca în versiunea românească a Filocaliei, versiune a părintelui Stăniloae. [...] Între limba cronicarilor - primii noștri moraliști - și grația pictorilor naivi de icoane, profesorul Dumitru Stăniloae a găsit rezonanța fermecătoare a cuvântului ocultat, prospețimea imaginii ne-mediate, harul însuși al verbului. VIRGIL IERUNCA SCRIERI: Viața și activitatea patriarhului Dosoftei al Ierusalimului și legăturile lui cu Țările Românești, pref. V. Lochița, Cernăuți, 1929; Catolicismul de după război, Sibiu, 1933; Viața și învățăturile Sfântului Grigorie Palama, Sibiu, 1938; ed.2, București, 1993; Ortodoxie și
STANILOAE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289881_a_291210]
-
caracteristice unui discurs modern („acest peisaj e rupt/ e făcut din picăturile/ unui cer/ căzut peste noi”, Acest gând), totul situându-se sub semnul destrămării (prăbușire, sufocare, cădere, urlet). Și încrederea în „îngroparea în poem” (Văzduhul surd) parcă dispare, căci verbul se dovedește „orb” și „mut” (Febră), iar cuvintele au „moartea pe ele” (Roata durerii). Culegerile Fumul (1997) și Convoiul (1997) includ poeme ample, unde își fac apariția obiecte comune și personaje enigmatice (domnul K, doamna O, ding). Destinul umbrei (1998
STEROM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289927_a_291256]
-
albastru/ și cast concert de Grieg”) înclină uneori spre o modalitate manieristă. Volumele Fără de pierdere, ca o iubire (1976) și Reverberata (1978) continuă pe linia subtilității și virtuozității verbale, în cel de-al doilea evidentă fiind magia unei „alchimii a verbului”, dar și un „fel de dadaism al majusculelor, de afectare a vorbirii în transă” (Ion Caraion). Sub semnul filonului liric convertit în confesiune, iubire, patos stau și versurile din Cușca de aer (1980). Din nou însă ardoarea, exaltarea sunt cenzurate
STOICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289955_a_291284]
-
Rodica Zafiu Cum se știe, în afara situațiilor gramaticalizate - cînd precedă infinitivul verbului (a cînta, a citi), sau cînd formează echivalentul cazului genitiv pentru anumite cuvinte cu restricții de flexiune ("casele a trei frați", "sensul a tot ce există") - , prepoziția a are în româna modernă un uz destul de limitat. În foarte buna descriere
"A..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17146_a_18471]
-
rămas însă actuale construcțiile în care prepoziția exprimă un raport de asemănare, de comparație - sau descrie un semn, introducînd o prevestire ori un presentiment. Sînt încă în uz îmbinări de tipul seamănă a..., miroase a..., sună a...; cu ultimele două verbe, prepoziția a este chiar indispensabilă. În atestările dicționarelor, apar combinații de cuvinte precum: "țipă a ploaie" ("Șezătoarea"); "Și latr-a pustiu/ Și url-a morțiu" ("Mănăstirea Argeșului", varianta Alecsandri); "urlînd a moarte" (Alecsandri); "fluieră a pagubă" (Ispirescu); "tăciunele... face a vînt și
"A..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17146_a_18471]
-
vînt și vreme rea"; "calci a popă" (Creangă); "șuieră a primejdie" (Slavici) etc. Direcția abstractă pe care o indică semnele (invitînd la speculații aproape tot atît cît noicianul întru, dar în zona prefilozofică a superstiției!) se regăsește în construcții cu verbul a trage: trage a somn, a sărăcie (DA). În descrierea sensurilor prepoziției a, Gramatica Academiei (Gramatica limbii române, 1966) se plasează la nivelul cel mai abstract ("asemănarea", "direcția"); mă întreb dacă excesiva generalizare, mascînd nuanța specifică din expresii precum "nu
"A..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17146_a_18471]
-
4 nominalizări șNmziț) și adjective (20; numele proprii nefiind incluse); în clasa adjectivelor am inclus și cuvintele care, în această Ll, trebuie să însoțească substantivele, sau să fie ele însele substantive, cf. tot(ul) sau întreg(ul); dar sunt puține verbe: 5 (2 subjonctive-imperative: să dezvoltăm și să îmbogățim; 2 prezente: avem - care este frecvent în Ll a lui NC -, reprezintă; și un gerunziu, cu valoare verbală: Omagiind). Fiecare substantiv are un adjectiv (sau chiar două): opera luminoasă, minunatul patrimoniu național
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
genere aglomerarea de adjective și de adjective-adverbe. La fel cum vom constata pentru textul al doilea, începutul printr-un gerunziu este o strategie pentru introducerea unor șiruri de clișee; momentul prezent este fictiv, nu se prezintă nici o realitate actuală, chiar verbele la prezent (avem datoria) au alt sens (de: "datoria noastră", și de legătură cu clișeele - ca: reprezintă o contribuție de seamă, legat de mobilizarea întregului popor; să observăm și obsesia consensului, a întregului: toate, întregului popor). O trăsătură specială, aici
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
cuvinte (adică nu numărând doar ceea ce este între blancuri și neseparând particule să facem, a asigura). Nu facem aici o analiză gramaticală ca scop în sine, și o "numărătoare exactă": ceea ce ne interesează este mai ales raportul între substantive,(S), verbe (V), adjective (A). Frapează numărul foarte mare de S (26-27) și de Adj. care le însoțesc (15, plus un adverb care întărește: profund umanist), comparativ cu V (4 subjonctive, care au și valoare de imperative - să creăm etc. -, plus un
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
și 16. În ambele texte, fraza este extrem de lungă: adică întregul text este o singură frază. În această frază sunt incluziuni, unele formând propoziții (aici, introduse prin 4 V, dintre care două - adică primul și al doilea format din 2 verbe alăturate alcătuiesc o singură unitate: să facem/ să creăm și să dăm, să slujească (ca detaliu, dacă vrem, de anecdotă să amintesc faptul că, la începutul anilor '50, secretara-dactilografă a Institutului unde lucram, mi-a arătat, uimită - căci, vară a
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
simulacre de stări psihologice plăcute, fericite). Din punct de vedere lingvistic strategiile sunt (chiar dacă nu conștiente pentru emițător): fraza lungă dar "fără miez", fără informații noi (iarăși, oferind "stimuli monotoni", care favorizează sugestia), substantive și nominalizări - mai puțin concrete decât verbele -, adjective care îndepărtează de realitate, punctul de pornire într-un gerunziu de la care "totul" orientează către trecut, stări de "visare", puține propoziții subordonate, care includ însă lungi șiruri de clișee. Cheia este subita alunecare de la ME către Partid, către întreaga
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
conștiinței socialiste" (ce să mai zicem, despre "visul de aur, comunismul"). Am încercat să compar aceste texte cu un text politic - luat la întâmplare - scris de ME ca ziarist la Timpul (1 august, 1880): există, acolo, un echilibru normal între verbe și substantive, puține adjective (atenuând chiar posibila evaluare pozitivă, prin minimalizarea unor aprecieri ("de bine de rău"), aproape deloc nominalizări (abstracte verbale, de fapt, unul singur - limpezirea - pentru a caracteriza celelalte expresii oarecum tehnice). Dacă, însă, comparăm textele lui NC
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
Continuarea, consolidarea și perfecționarea [...]; întărirea și perfecționarea [...] punerea" etc. Sunt și o mulțime de adjective pozitive (vast program) legi noi, etc.). La fel, în raportul lui V. Ciorbea (28 mai, 1997), în rubrica relativă la Politica socială, Reforma administrației publice: verbe la viitor, mascând ceea ce nu se făcuse, dintre multele slogane promițătoare. Asemenea analize, care pot fi prezentate și în mod mai extins și ameliorat, nu sunt menite a da "rețete", strategii comunicaționale manipulatoare și nici doar modele negative: ele pot
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
alte urme se înfig În pămîntul care-l calci. Dar și-n suflet Se plimbă urme De-a valma Rătăcind printre Amintiri țesute Din nori arămii ÎNECAT ÎN SINGURĂTATE-MI Știu, totul s-a prăpădit În juru-mi Și sensul, Și verbul, Și astrul Care mă lumina. Ba și stelele, Prietenele mele, Se pierd, se îndepărtează, Înoată într-o ceață alburie Și mă lasă înecat în singurătatea-mi A MAI TRECUT O VARĂ A mai trecut o vară A câta? A neștiuta
VERSURI (2) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381298_a_382627]
-
comunica apoi va fi Învățat să comunice. Pentru exprimare, metoda de bază va fi cea a imitării (imitarea non-verbală, verbală pentru comunicarea orală, imitarea prin semne pentru comunicarea manuală) și identificarea simbolurilor pentru comunicarea prin scris. Vor fi introduse substantive, verbe, prepoziții și În final vor fi alcătuite propoziții. Pentru verificarea și dezvoltarea posibilităților de receptare corectă, i se va cere să execute comenzi simple, exprimate prin substantive, verbe, propoziții, apoi comenzi mai complexe. Alegerea metodelor va fi În funcție de caracteristicile fiecărui
AUTISMUL INFANTIL PRECOCE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Iuliana Luminița GUZU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2173]
-
manuală) și identificarea simbolurilor pentru comunicarea prin scris. Vor fi introduse substantive, verbe, prepoziții și În final vor fi alcătuite propoziții. Pentru verificarea și dezvoltarea posibilităților de receptare corectă, i se va cere să execute comenzi simple, exprimate prin substantive, verbe, propoziții, apoi comenzi mai complexe. Alegerea metodelor va fi În funcție de caracteristicile fiecărui copil, de nivelul sistemului lui de comunicare, de existența ecolaliei etc. d) dezvoltarea abilităților de cunoaștere Este comună diminuarea capacității de cunoaștere, ea depinzând și de nivelul de
AUTISMUL INFANTIL PRECOCE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Iuliana Luminița GUZU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2173]
-
Jean-Pierre Goudailler, Comment tu tchaches! Dictionnaire du français contemporain des cités, 2001 (ed. I, 1997) - ele au devenit de-a dreptul numeroase: gadjo, lové(s), pillave etc. Multe alte lucruri ar merita explicații și discuții suplimentare: de pildă, faptul că verbul argotic durmol "a dormi", explicat prin onomatopee sau prin influență germană (durmen), nu e pus în legătură și cu româna. Ar fi interesant de știut și dacă forma în care apar în text unele împrumuturi angloamericane familiare și românei - ca
Vecinătăți argotice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15002_a_16327]
-
a dormi", explicat prin onomatopee sau prin influență germană (durmen), nu e pus în legătură și cu româna. Ar fi interesant de știut și dacă forma în care apar în text unele împrumuturi angloamericane familiare și românei - ca biznisz (cu verbul bizniszel), kúl (= cool), lúzer (= looser) - reprezintă opțiunea culegătorului de argou sau o practică de transcriere curentă în maghiara actuală. Cele două articole abordează problemele argoului din unghiuri contrastive, urmărind în primul rînd compararea cu argoul francez. Pentru cititorul român e
Vecinătăți argotice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15002_a_16327]
-
poezie dedicată lui Lucian Raicu din Aripa secretă apar versuri care încep aproape denotativ, într-un registru nepoetic și se continuă metaforic străveziu: "Inițierea în experimentul social,/ Asumarea lui și trecerea de partea adevărului/ și a celui slab./ Inițierea în verbul incandescent/ Și el, verbul, purificîndu-ne și mai apoi/ trecerea anilor, neputința și bîlbîiala,/ simpla corvoadă de a fi." Protestul dur se vede însă bine de-abia în volumul Atelierele, publicat de-abia în 1991, dar scris în anii 1980-1984. Unele
Integrala poeziei Marianei Marin by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14997_a_16322]