3,837 matches
-
atâta bestialitate, atâta ură, atâta înverșunare sângeroasă, atâta satisfacție în măcel, distrugere și sacrilegiu! Oare mi se va da crezare dacă voi spune că au fost violate călugărițe pe altarele bisericilor înainte de a fi sugrumate de pedestrașii germani cuprinși de veselie? Mi se va da crezare dacă voi spune că mânăstirile au fost devastate, călugării despuiați de veșmintele lor și siliți sub amenințarea biciului să calce în picioare crucifixul și să proclame că se închinau lui Satana Blestematul, că manuscrisele vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
țigară în groapă... (Aruncă țigara abia aprinsă în groapă; BRUNO a repetat și el gesturile lui GRUBI dând aprobator din cap.) BRUNO: Da, da... Chiar așa! Hi-hi! (Cei doi, chiar și MAJORDOMUL în anumite momente, sunt cuprinși de excese de veselie stupide.) MAJORDOMUL (Către VIZITATOR.): Ei? V-ați prins? VIZITATORUL: Trebuie să vă spun că nu înțeleg nimic. BRUNO: Cum așa? Cântă groapa! GRUBI: Se poate? Eu îl trag pe el... MAJORDOMUL (Nemulțumit.): Tțțț! Ia arătați-i, băieți, cum a căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
spus adevărul adevărat, mi-a confirmat apreciabila reprezentantă a feminității româno-franceze cu o gravitate care m-a Înfiorat. Vei avea poate și dovezile necesare Într-o zi. Bineînțeles, dacă ești cuminte și mănânci tot din farfurie, a adăugat cu o veselie forțată. - Nu se poate, am murmurat, nu suntem În romane științifico-fantastice... - Nu Încă, m-a corectat Eveline, dar vom fi În curând. Partea, Într-adevăr, fantastică abia urmează, crede-mă. Întâmplător sau nu, ai intrat Într-o aventură teribilă. - Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mult mai important (pentru mine, cel puțin) privitor la convingerea Centrului că, mai devreme sau mai târziu, Ceilalți vor sista experimentul, vor arunca În aer Pământul și vor reda acestui colț de Univers configurația anterioară plantării aici a insolitului laborator. Veselia de pe fața lui Roger s-a evaporat la fel de subit cum apăruse. M-a privit o clipă cu ochii lui ca o imensitate verde și apoi a oftat, coborând pleoapele: - Adam, știi deja multe. Nu spun „prea multe”, pentru că ar Însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
trebuie să rostesc din nou ceva cu glasul lui Wagner, iar de data asta nu-mi mai iese, ce mă fac? Peste două-trei ore urma să revin aici Însoțit de Eveline; am fi găsit poarta la perete și lumina aprinsă - veselie mare: explicații, anchete, poate chiar mult mai rău. Am rămas nemișcat, holbându-mă către locul unde colosul metalic se resorbise fantomatic În perete. Ce avea de gând bestia? Mi-am tras În gând o palmă morală și un perdaf scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
curând au Început să lupte Împotriva Armatei Roșii, care ataca Crimeea dinspre nord. Tata a devenit ministru de Justiție În Guvernul Regional instalat la Simferopol și familia lui a fost instalată lângă Ialta, la Livadia, fostul domeniu al țarului. O veselie impertinentă și agitată provocată de cucerirea câtorva orașe de către Albi, a readus, Într-o versiune vulgarizată, bucuriile anilor de pace. Localurile făceau afaceri minunate. Toate genurile de teatru prosperau. Într-o dimineață, pe un drum de munte, am Întâlnit brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
În cele din urmă am reușit să extragem din mânecă lungul meu fular de lână pe care fata Îl Îndesase În paltonul lui. Obiectul ieși centimetru cu centimetru; parcă despachetam o mumie Învârtindu-ne Încet unul În jurul celuilalt, spre marea veselie a trei târfe de pe trotuar. Apoi, după ce operațiunea a fost Încheiată, am mers fără să scoatem o vorbă până la un colț de stradă, unde ne-am strâns mâinile și ne-am despărțit. Ulterior ne-am mai Întâlnit destul de des, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cu mine după necazul cu acea ciudată boală-neboală. Revenirea din Moarte m-a redat parcă mie însumi, înstrăinându-mă, totodată. Știu că mă apropii în mod sigur acum de adevărata, măreața Moarte. În afară de melancolie, nimic altceva. Și un fel de veselie continuă. Nu isterică. Nu tâmpă. O veselie febrilă, ca atunci când închei o lungă și încâlcită socoteală al cărei rezultat îl știi dinainte - nul. Nici o posibilitate de eroare, nici o șansă de a reface vreun calcul, nici o cifră de schimbat, de măsluit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
boală-neboală. Revenirea din Moarte m-a redat parcă mie însumi, înstrăinându-mă, totodată. Știu că mă apropii în mod sigur acum de adevărata, măreața Moarte. În afară de melancolie, nimic altceva. Și un fel de veselie continuă. Nu isterică. Nu tâmpă. O veselie febrilă, ca atunci când închei o lungă și încâlcită socoteală al cărei rezultat îl știi dinainte - nul. Nici o posibilitate de eroare, nici o șansă de a reface vreun calcul, nici o cifră de schimbat, de măsluit. Nici măcar nu poți afla dacă a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-i azvârle astfel pe acești mucenici ai alcoolurilor grele spre mari filosofii existențiale, toate având drept materie primă pentru cerebelul lor doritor de beții pure umilința resemnării, „bine că-i și asta“. Cum puteai să te mai miri atunci de veselia în care se prăbușea devotatul multilateralei dezvoltate când reușea să-și ia rația lunară de raționalizate și, pe deasupra, bonus, o pungă de tacâmuri de pește pe sub mână! Astfel ne îmbrobodeau cu asemenea zoaie de alcooluri până și în Sfânta Zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
respingător și diform. Căpitanul dădu ordin să fie destupat un butoi de bere și altul de rom pentru marinari, În timp ce pasagerii degustau o băutură Închisă la culoare, păstrată În frumoase butelci de sticlă șlefuită și prin urmare, la puțină vreme, veselia deveni și mai contagioasă, iar subofițerul scoase din Învelitoarea ei o chitară veche și Începu să cînte, cu o voce adîncă de bas, un cîntec spaniol de demult. Curînd i se alăturară și marinarii, mai apoi pasagerii - printre care și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dintr-o comunitate ca aceea, decît de intensitatea amintirilor sale. Oricît de mult s-ar fi Întors În timp, nu Își amintea nici măcar o singură zi În care să-i fi fost Îngăduit să se alăture uneia dintre manifestările de veselie și amuzament și nici măcar prin cîrciumi, În bordeluri sau În nopțile liniștite de pe vapor nu se socotise vreodată integrat În vreun fel Într-un grup de oameni, fiindcă se putea spune că prezența lui sleia pînă și cele mai Înfierbîntate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
plăcut dintotdeauna să fie invers, așa că, atunci când noi suntem binedispuși, ea ajunge în mod normal în direcția opusă, așa că existența unui cvartet mulțumit depinde de ea, ca să zic așa. Iar ea trebuie să fie într-o dispoziție bună pe care veselia din jur să o exagereze, nu să o irite. Ceea ce nu se întâmplă prea des, mai ales că Ben a cam avut și el toane-n ultima vreme - n-a mai fost băiatul vorbăreț de altădată. Mai e seara vădit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o făceau să semene cu o bătrână alcoolică. Îi amintea o gravură de epocă, englezească din casa soacră-sii... Femeia beată, nepieptănată cu jupoanele rupte și murdare zace înăbușită peste masă. În spate se văd pălării înalte. Hangiul, de o veselie agresivă, o arată cu degetul conducătorului diligentei. Un cocoșat râde, vânzătoarea de castane privește în gol... "O gravură de domnul Hogarth, dacă memoria nu te înșală. Ceva absolut deprimant... Cred că Florence trece prin momente extrem de grele. Întâmplarea asta a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
gânduri, o cutie vidă de care se izbeau sunete cu reverberații dureroase. ― Nu se moare așa din senin, mârâi înfundat Popa. E un mister aici, o mână diabolică. Sculptorul îi privi lung. Izbucni dintr-o dată în râs. Hohote oribile, fără veselie care umplură odaia. ― Banii se împart la trei! Au crăpat doi din cinci. Și-acum cine vine la rînd? Următorul! Poftiți, vă rog! Următorul! Sînteți invitații mei! Bătrâna avu o mișcare de recul. Șopti cu ochii la sculptor: ― Vă e
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și se pornesc 580Și trecând pintr-o pădure din ținutu - mpărătesc, Din tufari cu crenge grele el s-apucă să adune În basmaua pistruită ca o mână de alune. Iată că ajunși la poartă - auzir-un vuet mare, Chiuiri, halaiu de nuntă, veselii de masă mare. 585Cînd în poartă - văd o babă de-ale noastre. - Bună sară. - Mulțămim voinici din lume. - Ce s-aude-aici afară? - Ia -mpăratul... își mărită fata... - Cine-o ia, mătușă? - De, țiganul, bucătarul, un cioroiu pistrui cu gușă! Cică, bată
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
iubiți La tufa de mărăcine, Cum grăbește orișicine, Roaba durerilor vine Să plângă și să suspine. Sboară ca o turturică, Suspinând inima-și strică Și din ochi-i lacrimi pică Neștiind ce să mai zică. Plânge dup-a sa soție, Veselia n-o mai știe. Oh, vai! nu se poate scrie - Mai mult moartă decât vie. Așa și eu plâng de jele, De plânsul iubitei mele, Amar și necazuri grele - Cum să pot trăi cu ele. Oh! jalnică despărțire, Face să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și împărăteasa făcu un ficior alb ca spuma laptelui, cu părul bălai ca razele lunei. Împăratul surâse, soarele surâse și el în înfocata lui împărăție, chiar stătu pe loc, încît trei zile n'a fost noapte, ci numai senin și veselie, - vinul curgea din butii sparte și chiotele despicau bolta cerului. Și-i puse mama numele: Făt-Frumos din lacrimă. 317 {EminescuOpVI 318} Și crescu și se făcu mare ca brazii codrilor. Creștea într-o lună cât alții într-un an. Când
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o floare. El șezu pe un scaun, iar ea șopti o vrajă dulce, și cum îl sărută pe frunte, el se prefăcu într-o floare roșie închisă ca vișina coaptă. Ea-l puse între florile din fereastă și cânta de veselie, de răsuna castelul tatălui ei. Atunci intră și Genarul. - Veselă fata mea? și de ce ești veselă? - întrebă el. - Pentru că nu mai este Făt-Frumos, ca să mă răpească, răspunse ea râzând. Se puseră la cină. - Tată, întrebă fata, - de unde ai calul D-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
topesc. De-aș fi-n adunare Ori și cât de mare Tot la ea gândesc, Nu simț pentru mine Cât de puțin bine Oriunde să fiu, De-ar fi lumea toată În preajma mea gată {EminescuOpVI 448} Singur parcă sunt, Orice veselie O simt spre urgie Și sunet de vânt. Toate-mi sunt urâte Și posomorâte Înaintea mea, Toate mi se pare De moarte-ntristare Când n-o pot vede. Măcar ce să fie Simt melancolie Tocmai ca când mor, La acea-ntîmplare
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Era o noapte friguroasă și toată lumea stătea în casă. Nimeni nu ieșea afară din cauza viscolului. Ningea atât de tare, încât ziceai că toată zăpada din cer va cădea pe pământ. Era seara de Crăciun, seară plină de veselie și fericire, când toți copiii îl așteaptă pe Moș Crăciun cu daruri speciale pentru băieți și fetițe. În casele oamenilor fericirea plutea, iar mirosul cozonacilor și al fripturilor delicioase aducea oamenii la masă. În toiul iernii, un baiețel stătea în
Poveste de Crăciun by Violeta Sabina Lazar () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91531_a_92903]
-
mi-a dat un semn de viață În seara aceea, eu eram În acea fază emoțională fals pozitivă, caracteristică genului de dramă „nici o veste de la soț“, când ai plâns și te-ai agitat, ca, până la urmă, să ajungi la o veselie de neclintit. Îmi spusesem chiar, de vreun milion de ori, până când ajunsesem să și cred asta, că În fond, nici nu am nevoie de un soț. Era aproape 7 seara când a dat telefon. —Bună, dragule, am spus pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Înec cu tonul. Sophia era Înapoi În oraș. Iar soțul meu tocmai dăduse fuga să se Întâlnească, zicea el, cu „un prieten din facultate“. Poate că, până la urmă, Crăciunul nu avea să fie chiar atât de plin de căldură și veselie. —Sophiei Îi pare sincer rău că nu a putut veni, spuse Nina când a ajuns, cu punctualitate, la atelier, În ziua următoare, pentru probă. Mie, Însă, nu-mi părea rău. Era ultima persoană din lume pe care doream să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cu mine? Când Nina fu fotografiată de un paparazzi ieșind din atelierul lui Thack cu una dintre pungile lui de firmă, s-au Întâmplat două lucruri: primul a fost că revistele de bârfe din domeniu ne-au sunat Într-o veselie, Încercând să afle ce rochie avea să poarte Nina la premiera filmului ei. (Adevărul era că nici măcar eu nu știam. Nina sfârșise prin a lua patru rochii, dintre care două erau de Împrumut și trebuia să le returneze imediat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Universul, și să-i fie trimis imediat în birou. Cu indicația că băiatul n-o să vină de bunăvoie și că trebuie reținut cu orice chip. Trecu iar la fereastră: se așternuse un strat proaspăt de zăpadă și orașul avea o veselie neobișnuită, în acestă zi de sâmbătă. Se vede însă că-l blestemase vizitiul, fiindcă plutonierul intră cu vestea de necrezut că safe-ul străinului nu a fost găsit, deși jumătate din cei prezenți se ocupau cu asta. După ce Fane a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]