7,806 matches
-
omului să îi asociem secvența ceva mai bine cunoscută a existenței lui mundane. Altfel spus, în orizontul de interes al problemei noastre, o abordare semiotică a situației de "comunicare mincinoasă" este posibilă și necesară la nivelul omului căzut deja în viciul "interacțiunii păcătoase". Ea concretizează intenția unei introduceri la o "teorie generală" a minciunii 21, în orizontul căreia lucrarea sociologului J. A. Barnes s-ar putea înscrie ca o contribuție de referință. Dacă în exercițiile sale intelectuale omul a conceput o
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de a se încredința pe sine că are o misiune istorică de împlinit. Într-o atare ipostază, emitentul minciunii este același cu receptorul (beneficiarul) ei. A transforma minciuna în "scop în sine" poate să devină la un moment dat un viciu cvasipatologic, cum ar trebui să îl caracterizăm, de exemplu, pe acela al baronului Münhaussen sau chiar pe acela al șugubățului Păcală. Așa cum sociologia minciunii argumentează prin intermediul relevantelor exemple colectate de J. A. Barnes, respectiv prin considerațiile calitative care le însoțesc
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de rău, furt, imposibil, al meu" [cf. Vasilescu, 1998:6]. Să fie adevărată ipoteza lui Hegel că "Edenul" nu este altceva decît o stare primitivă, pașnică în existența omului, neîncercat încă nici de obligația de trudi pămîntul, dar nici de viciile pe care cultura le impune? În această accepțiune, mitul căderii dobîndește o interpretare specială: păcatul echivalează cu pătrunderea omului în cultură, în civilizație, care nu ar face altceva decît să activeze potențe latente pe care omul le are prin naștere
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
tribunal că sînt mincinoși desăvîrșiți. El explică (1902:198, 200) faptul că aceștia sînt copii "care au fost influențați de medii nefavorabile, care au învățat în școala sărăciei că necinstea și viclenia sînt arme în lupta pentru existență...". Totuși, aceste vicii "se dezvoltă numai în împrejurări adecvate"; ele sînt vicii "de care Natura îi ferește de obicei pe copiii care cresc într-un mediu decent...". Aceste comentarii și acelea ale doamnei Necker de Saussure reflectă clar punctul de vedere al păturii
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
200) faptul că aceștia sînt copii "care au fost influențați de medii nefavorabile, care au învățat în școala sărăciei că necinstea și viclenia sînt arme în lupta pentru existență...". Totuși, aceste vicii "se dezvoltă numai în împrejurări adecvate"; ele sînt vicii "de care Natura îi ferește de obicei pe copiii care cresc într-un mediu decent...". Aceste comentarii și acelea ale doamnei Necker de Saussure reflectă clar punctul de vedere al păturii sociale mijlocii asupra valorilor morale, care provine cel puțin
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
dușmănie, și pe de altă parte societățile în care se întîlnea o concurență pentru superioritate relativă: Interesul oamenilor se îndreaptă acum spre a se arăta altfel decît sînt; din această diferență au apărut și aroganța și viclenia, cu toate numeroasele vicii pe care le atrag după ele. Spencer (1892:400-409) include un capitol pe subiectul "Veridicității" în cartea sa Principiile eticii și prezintă o mulțime de exemple de comentarii etnografice din întreaga lume, inclusiv o remarcă făcută de un brahman cu privire la
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
e rușine că situația noastră-i mai bună, dar la fel de rușine ne-ar fi și să ne Însoțim cu un milog. Deși pe moment, emoțional, Îl considerăm semenul nostru, ni se pare totuși stigmatizat de un rău (și de un viciu: faptul că nu muncește și se coboară la a se milogi) incurabil, care ne depășește și care nu mai e de resortul responsabilității noastre. Și, după intensa tresărire emoțională, Îl lăsăm totuși În plata Domnului. În Vest, grija nu mai
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
în care discursul riscă să fie afectat de rigiditate. Spre exemplu, după o scurtă pledoarie despre timp și fericire, filosofare de îndrăgostit imberb, conchide eminescian: "E lege barbară, ignobilă, care poate omorî dintr-un capriciu; e chiar, dacă voiți, un viciu sentimental, acela de a te chinui pe tine însuți. În definitiv ce importă! Universul e același, legile lui, immutabile [sic, n.n.]; totul, ca-n toată vremea. Recurgând apoi la un tertip de natură emoțională, corespondentul coboară în planul uman-contingent, culpabilizându-se
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
limba veche a bisericii graiul cu adevărat românesc și aș bănui că fără cărțile mânăstirii aș fi lucrat mai prost decât lucrez"118. Tot în perioada monahală, a avut răgazul să observe chiar din interiorul sistemului și, ulterior, să amendeze, vicii de construcție și funcționare ale instituției numite BOR119. De altfel, campania sa anticlericală, cu perioade de mai mare sau mai mică intensitate se întinde până la sfârșitul deceniului patru când, revizuindu-și tonul, altădată exploziv, va amenda ritos, dar rezervat, disonanța
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
alterității incriminate și să devină un opozant. În cazul din urmă, demersul moralistului se înscrie într-o campanie satirică. Așadar putem vorbi de o apertură polemică implicită, care nu așteaptă și nu admite replică, împotriva unei lumi adverse ale cărei vicii sau tare se cer imperativ deconspirate. Uneori, subiectul enunțării își asumă un plural minoritar, unde eul individual și tu-ul, solidar acestuia, devin noi, o comunitate imponderală, configurată de proiecția subiectului în afară, noi care intră în conflict cu ei
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
287. Prin sublinierea grafică a cuvântului "lăcătuit", Arghezi își manifestă, economisind prețiosul material lingvistic, dezacordul față de o alegere lexicală neinspirată, licențioasă a adversarului. Glosa specifică discursului polemic arghezian, prin simularea perfidă a admirației atașată enunțului citat atrage atenția însă asupra viciului expresiv care-l incriminează flagrant pe adversar: "O paranteză: comparația e superbă: domnule Iorga, ieși din cămăruță să te felicit"288. La fel, în 1930, după premiera piesei de teatru Cassandra a lui N. Iorga, Arghezi denunță, din nou (iată
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
III Geniul creștinismului / 77 Interdicția din Scriptură / 80 Un monoteism disident / 84 Matricea Întrupării / 89 Tentația puterii / 93 Revoluția credinței / 97 Miza strategică / 104 Capitolul IV Spre un materialism religios / 111 Provocarea mediologică / 113 "Eficacitatea simbolică" / 117 Telescoparea timpurilor / 120 Viciul ereditar / 126 Excepția străunchilor / 131 Reconcilierea / 133 Obstacolul umanist / 136 Kant prin ochii lui Castelli / 140 Cartea a II-a Mitul artei / 155 Capitolul V Spirala fără sfârșit a istoriei / 157 Un cuvânt-ripolin / 159 Miza unui articol hotărât / 161 Așa
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și teatrul teatrului, filmul filmului, dansul dansului, publicitatea publicității etc., începe cu un zâmbet și sfârșește într-o grimasă. Imaginea este viață, deci naivitate. Prea multă ironie poate s-o ucidă. Narcis este o ființă a crepusculului, iar narcisismul, un viciu funebru. Prea multă punere în abis te face să te prăbușești în el. "Sunteți doar primul în decrepitudinea artei dumneavoastră", i se adresa Baudelaire lui Manet. În pictura modernă, autoreferința se intensifică odată cu autorul Olympiei, chiar dacă, în ciuda frumoasei butade a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și de la Fiu, sau prin Fiu?). Dar postúrile figurative trasau deja o linie de separație, între un Vest mai politic, agil și deci preocupat de aparență și un Est mai mistic, imobil, preocupat mai puțin să facă decât să fie. Viciu sau virtute, transformarea unei stări în act este preocuparea occidentalului, iar această dinamică trece prin imagine, deopotrivă sursă de energie și mijloc de acțiune. Ereziile icoanei aveau preeminență temporală ca miză. Niceea II, în 787, precizează că atât conceperea cât
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
visului, jocului, râsului. Și din angoasă. Ea are forță de precedență și de prospectare chiar în măsura în care este în mod simptomatic indicială și primitivă. Dincoace, deci dincolo. Pentru că ea este dinainte, arta presimte mai bine decât inteligența ce va fi după. Viciul ereditar Metoda mediologică combate un viciu de raționament din care filosofia contemporană și-a făcut o virtute ereditară: ruptura dintre estetică și tehnică. Vorbesc prea mult despre artă și prea puțin despre mașini: acesta este defectul tradițional al oamenilor de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Ea are forță de precedență și de prospectare chiar în măsura în care este în mod simptomatic indicială și primitivă. Dincoace, deci dincolo. Pentru că ea este dinainte, arta presimte mai bine decât inteligența ce va fi după. Viciul ereditar Metoda mediologică combate un viciu de raționament din care filosofia contemporană și-a făcut o virtute ereditară: ruptura dintre estetică și tehnică. Vorbesc prea mult despre artă și prea puțin despre mașini: acesta este defectul tradițional al oamenilor de idei, și mai ales al esteticienilor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
permis, și pe bună dreptate, de vreme ce aproape totul depinde de ei. Plagiază, trunchiază, injuriază, sunt disprețuitori, decomandează în ultima clipă, te trezesc la cinci dimineața, stâlcesc numele proprii, estropiază titluri și citate: câți oameni de rând ar rămâne nepedepsiți pentru viciile tolerate noilor stăpâni? Indignarea e inutilă, căci suportul comandă. Volatilitatea dă dezinvoltură. Videosfera este grosieră și nepăsătoare cu superioritate, căci memoriile ei materiale sunt abundente și labile. Sancțiunea e improbabilă. Mai mult: impolitețea și performanța sunt, în această sferă, sinonime
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
instantaneu" vor redeveni sinonime, realitatea va fi indexată pe o scară a timpului. Bune și rele folosiri ale "timpului real", în același timp impostură și eficacitate. Buletinul radiodifuzat și reportajul telefonat îl inventaseră deja pentru voce, imaginea video îi desăvârșește viciile și virtuțile. Transmisia înregistrată, care oferă timp de reflecție și de punere în perspectivă cu ajutorul comentariului, permite totodată montajul tendențios și alegerea orientată a imaginilor. Ne amintim că regimurile totalitare, cu bună știință, au evitat cel mai adesea transmiterea în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
symbolique, Minuit, Paris, 1991, p. 133. * Anul II al calendarului revoluționar francez, adică 1793; în 1792, un decret al Adunării Legislative cerea înlăturarea tuturor simbolurilor regale (n. trad.). * Expresia îi aparține lui Louis Aragon, din Le Paysan de Paris (1926): "Viciul numit suprarealism este folosirea dereglată și pasională a stupefiantului imagine" (n. trad.). 38 Bergson menționează cinematografia numai în trecere și peiorativ; Alain, în Preliminarii la estetică, susține că aceasta "respinge gândirea" și că "mecanica ecranului înlătură orice poezie"; Sartre scrie
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
107. "Opinia publică" s-a obișnuit cu fenomenul, a devenit tolerantă... Când unii "oameni din mulțime" au constatat că există "corupție fără corupți" (chiar și în cazurile clare ca lumina zilei, care "nu au fost finalizate de justiție" din cauza unor "vicii de procedură") "le-a părut rău" că n-au fost și ei corupți... Urmările corupției sunt dezastruoase pentru dezvoltarea economică, socială, politică, morală a unei țări. De aceea sunt lansate apeluri la luptă împotriva corupției, sunt adoptate Convenții împotriva corupției
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
nevăzute și nu urmărește câștiguri prezente, ci o răsplătire cu cele veșnice, își are domeniul și metodele ei. Știința ei se compune din două părți: prima este practică, sau a faptelor, care constă în îndreptarea obiceiurilor și în curățirea de vicii, iar cealaltă este teoretică, și constă în contemplarea celor dumnezeiești și în cunoașterea înțelesurilor celor mai sfinte. Cine vrea să ajungă la teorie trebuie să urmeze cu toată sârguința și cu toată puterea mai întâi, știința practică. Aceasta, pentru că practica
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
a venit să le vestească în lume; că Iisus Hristos Care le predică este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Bogățiile oratorice, p. 162) „Între dereglarea vieții și necredință există legăturile cele mai strânse. Viciul are nevoie să nu creadă în nimic. Lui nu-i trebuie nici Dumnezeu, nici suflet, nici destin veșnic, nici Providență. El nu împărățește în pace decât pe ruinele acestor dogme mari”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Bogățiile oratorice
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
să ajungă - datorită vouă - pradă morții celei de a pururi! O voi, ce sunteți potrivnici adevărului, vrăjmași ai vieții și sfetnici ai pierzării! Totul la voi este făcut să se împotrivească adevărului, dar și să se potrivească celor mai cumplite vicii, să se mărginească la sminteli și simulacre, prin care voi nu faceți decât să dați chip minciunii, pe cei nevinovați să-i asupriți iar pe credincioși să-i lipsiți de lumină! Voi nu faceți decât să vă pierdeți vremea cu
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ajunge-n vârf, avea nevoie să bată pe treapta cea mai de jos a căderii. „Jos“-ul îl catapulta. De aceea, tot ce era înalt în el era excesiv. Scria sublim dintr-o urgență a compensării. Părea că experimentase toate viciile, pentru a putea vorbi cu competență despre virtute. Putea simți orice și putea gândi orice. Știa tot, citise tot. În greacă, latină, engleză, franceză, italiană. Când scria despre contingență, despre libertate sau despre etic, gândea ca un profesionist, deși nu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ajunge-n vârf, avea nevoie să bată pe treapta cea mai de jos a căderii. „Jos“-ul îl catapulta. De aceea, tot ce era înalt în el era excesiv. Scria sublim dintr-o urgență a compensării. Părea că experimentase toate viciile, pentru a putea vorbi cu competență despre virtute. Putea simți orice și putea gândi orice. Știa tot, citise tot. În greacă, latină, engleză, franceză, italiană. Când scria despre contingență, despre libertate sau despre etic, gândea ca un profesionist, deși nu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]