3,866 matches
-
privind școlile pe care ar trebui să le urmeze progeniturile sale. - S-au schimbat vremile, reflecta țăranul. Înainte era pămîntul. Pe loaze le purtai într-o cămeșă pînă li se făcea rușine că n-au izmene. Numai să fi fost vrednic ca să le cumperi o șfară de moșie. Acuma-i ușor, că intră prin slujbe. Dar pentru asta trebuie carte. N-ai carte, n-ai parte, conchidea el înțelept. Barem cu „liciu” să-i văd, că le găsesc eu loc. În
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
au scos la liman - le-am spus că nici Tatăl nu-i scăpase pe toți ai lui din Ceața Adâncă și că oamenii, și atunci ca și acum, trebuiau să se primenească pentru a-i scoate la iveală pe cei vrednici să rămână. Că făceau și ei troc pentru păcatele celor ce nu crezuseră În Tatăl, ca și pentru neîncrederea celor ce mă bănuiseră de neputință și că oamenii, dimpreună cu femeile și cu pruncii, alcătuiau o singură ființă În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
avut impresia că aceste obiecte jalnice și neînsuflețite au ajuns să-mi redea, cu un patos fără egal, toată povestea vieții acestui om, căldura lui binevoitoare, prietenia lui zîmbitoare - căci Îl văzusem de multe ori - și strădania lui măruntă și vrednică de milă de a-și duce existența mizeră, Însă plină de speranță, cum putea mai bine, sub un cer străin, În inima unui oraș imens și indiferent, o fărîmă de răsplată neînsemnată pentru truda sa amară și tenacitatea sa răbdătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care se ocupă cu pictura, literatura, teatrul, tinerii moderni din generația de după război - Îl priveau cu curiozitatea, dar nu cu aceeași milă, cu care privești un animal muribund și rîdeau, vorbeau, glumeau Între ei cu o duritate Îngrozitoare, nesuferită și vrednică de dispreț, care-mi trezea dorința să-i pălmuiesc. Băuseră, dar nu erau beți: ardea În ei În chip fățiș ceva aspru și urît - și totuși nu era ceva forțat sau căutat, era numai o atitudine rece, de o aroganță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
speranță și de o amabilitate servilă, pierdut În orașul cu o mie de picioare. Sărman omuleț, amărît, urît, steril și jerpelit, cu Încîlceala ta de Înjurături grosolane, cu strigătele și vorbele tale gîtuite și stătute, cu planurile tale mărunte și vrednice de milă, cu țelurile tale Înguste, cu numai un dram de minte și o fărîmă de curaj, cu povara ta uriașă de superstiții urîte și Învechite. Vai, tu, biată făptură plămădită din aluat și untură, hrănită cu mîncare puțină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
aerul Încins și stătut cu o adiere scurtă și fierbinte. Și din cînd În cînd, În rotirea sa În semicerc, ventilatorul bătea În plin pe fața și capul fetei care stătea Întinsă În pat Într-o atitudine de profundă istovire, vrednică de milă. În momentul acela o singură șuviță din părul ei drept, moale, strălucitor și fin ca mătasea, de un arămiu-roșcat, se mișca Încolo și-ncoace pe tîmpla fetei, o dată cu mișcările ventilatorului. Fata, Înaltă, suplă și foarte frumoasă, era goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În zori prin lanul de grîu și-am auzit ciripitul dulce, umezit de rouă, al păsărilor! Tu, cîmpie, atît de cunoscută și, tu, pămînt, vai, atît de primitor, pămînt mîndru al acestei țări uriașe, de nedescris, pămînt nobil, mîndru și vrednic, În delicatețea și pustiul tău, În sălbăticia și groaza ta... pămînt măreț În singurătatea, frumusețea și bucuria ta sălbatică, pămînt Înspăimîntător În fecunditatea ta nesfîrșită, rodind veșnic nenumărate văi și Înălțimi În Întinderile apusului... pămîntul american... pod, tufiș și pîrÎu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
trecut amîndoi de șaptezeci de ani și sîntem prea bătrîni, prea bătrîni“ - a zis. „Da’ de unde! Ei, Doamne! Aș fi În stare s-o iau de la Început chiar mîine și să-mi cîștig pîinea cot la cot cu cei mai vrednici“ - am zis. „Da, dar tu, Eliza, ce-ai să faci?“ - a zis. „Ține minte ce-ți spun“ - am zis - „o să m-apuc de treabă și-am să muncesc din răsputeri pîn-oi avea optzeci de ani și-apoi“ - am zis și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
suntem marii și singurii inventatori al conceptului de „aflare în treabă". Și să nu credeți că asta este de azi, de ieri. Ne-o spune la modul cel mai serios conu' Iancu Caragiale, el cică aflând-o „dintr-un izvor vrednic de toată încrederea". Ehei, demult, demult, cuprinși de entuziasmul mesianic al modernizării societății românești, Al. I. Cuza și primul său ministru, M. Kogălniceanu, discutau febril în fiecare zi, pe marginea Schimbării, (ia te uită, ca și în zilele noastre), subiect
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
forța verii. Girezile de orz erau gata. Dincolo de ele, în valea celor doi peri, secerea grâului era în toiu. Mai erau și alte lanuri unde se pornise seceratul. La capătul unuia din ele trebuia să găsească pe acel tăcut și vrednic slujitor Sofronie Leca, pentru care începea să aibă deodată dragoste și prietinie. Leca prevăzuse recolta aceasta. Mavrocosti se îndoise. Acum vedea că prezicerile administratorului sunt covârșite de realitate. Avea o părere de bine care-i râdea în toată alcătuirea fizică
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
înlocuiți cu analfabeți plagiatori. Uzurpatorii adevărului vor câștiga mereu pe seama celor adormiți, a lașității și credibilității impostorului sau prin necunoașterea adevărului. Dar degeaba cunoaștem adevărul dacă nu vrei sau nu știi cum să-l aperi. Ia aminte: voievozii noștri cei vrednici nu lăsau din mână buzduganul până la trecerea în veșnicie. Comunismul, considerat decedat, a fost înlocuit cu neocomunismul și chiar dacă ar vrea să facă ceva unii dintre ei, nu se pricep fiindcă sunt înguști la minte. Cincizeci de ani de autodistrugere
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
facă cunoscute patimile și vrednicia faptelor credincioșilor și a slujitorilor Bisericii lui Hristos. Prin tăcerea lor, Părintele Nil Dorobanțu rămâne condamnat a nu-și putea rosti cuvintele mărețelor sale fapte prin gura celor rămași. Dar Dumnezeu împarte harul cu cei vrednici, nu cu trândavii și ascunșii. PRINOS Părintelui Nicolae Grebenea fost secretar a Mișcării Legionare a județului Bacău în perioada 9 septembrie 1940 21 ianuarie 1941; la împlinirea unui secol de viață, 25 octombrie 1905 25 octombrie 2005, și a 23
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
permanent, acoperiți cu mișelii săvârșite și practicate de „urlători” și puse în spinarea legionarului, „făptură urgisită”. Corupția clocită până la trădare pe seama sângelui mulțimii care așteaptă, nestins suspin, ca pe o tămâie mântuitoare care abia mai pâlpâie în sfintele altare a vrednicilor schivnici. Am fost legionar, și vreau să mor în duhul legionar. Nu-mi dezic crezul și nu am a-mi reproșa nimic, ci doar faptul că nu am făcut sau nu am putut face mai mult în lupta pentru cunoașterea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
bețiv ce reazimă taverne, scuipând necuviințe dintr-un suflet halucinant într-un moment când el a fost chemat să aducă cântări unui fost rugător întru odihnă veșnică. Trăim într-o lume năucă! Prea Cucernice Părinte, pentru ce ai depus legământ? Vrednic este! În cămara sufletului sfinției voastre trebuie să ardă adevărul în care să se regăsească fapte de bun român și bun creștin. Când Dumnezeu va trimite îngerii lui să culeagă faptele noastre pământești pentru care ați depus legământ de slujitor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
am trăit și clădit secole, ceea ce avem azi spre fericirea noastră, a copiilor noștri și slava lui Dumnezeu, de aceea să nu-l înstrăinăm pentru a nu ajunge slugă la stăpânitori și țara noastră să nu ajungă colonie. Să fim vrednici și încrezători în puterile noastre, să nu ocolim munca și să ne rugăm Domnului. Credința și munca ne vor asigura continuitatea noastră în istorie ca neam. Să nu ne lăsăm copleșiți de șuvoaiele de nedreptăți care urlă necontenit ca valurile
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
voi crede în Tine". M-a dojenit: "Dumnezeu n-are nevoie de credința ta. Tu ai nevoie să crezi în El. Îți închipui, cumva, că Dumnezeu depinde de tine? Dumnezeu nu există ca să-i ceri tu ceva. Abia dîndu-i, ești vrednic de El. Înțelegi?" Am plecat capul și n-am zis nimic. Mai târziu, relațiile dintre noi s-au înrăutățit. Căci aveam obiceiul să spun unele lucruri care sunau prea liber într-o mănăstire. Odată, le explicam unor călugări cum se
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cu lecția nouă neștiută. Era de asemeni printre materiile considerate de el ușoare. Sau bunul, calmul și înțeleptul profesor Lazarovici, care fără să le pretindă prea mult elevilor, îi învăța percepte, proverbe, cugetări latine simple, dar atât de adevărate și vrednic de urmat. El și colegii le memorau imediat, iar pe unele le mai știu și astăzi. Colega lui, Gabriela, care beneficia de ajutorul tatălui, pasionat de latină, trebuia să învețe obligatoriu la această disciplină. Ca la orice materie impusă, ea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
prăzi, diverse biruri, peșcheșuri, dări și altele. Convoiul a plecat din capitala țării, Târgoviște și prin satele, pe unde trece, se adună lumea să-i privească. Sunt tineri, îmbrăcați elegant după portul vremii iar, dacă îi prinde înserarea, cei mai vrednici oameni din sat se bucură să le fie gazde înalților oaspeți. În seara asta i-a prins noaptea în satul Malu, la 15 km de satul Giurgiu, aflat pe malul stâng al Dunării și gazda se bucură... și nu prea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
pradă unei iluzii grotești. Într-un cuvânt, convingerea ei (dacă acesta este cuvântul potrivit) este că Godfrey nu a fost doborât de artileria germană, ci ucis de propriul lui frate, Lawrence. Nu doresc să zăbovesc în mod inutil asupra infirmităților vrednice de milă pe care soarta i le-a rezervat unei biete femei slabe de minte, dar chestiunea trebuie explicată în măsura în care are legătură cu povestea ulterioară a familiei Winshaw și, de aceea, trebuie expusă într-un anume context. Mă voi strădui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
un apartament mic, cu un singur pat, dar... — E doar nouă fără douăzeci, i-am amintit. Findlay zâmbi în chip de scuză și se așeză în fața mea cu un aer abătut. — Știu, e inutil. Vezi dincolo de trucurile unui bătrân singur, vrednic de milă. Te scârbesc, desigur. Dar încearcă să nu lași să se vadă. E tot ce-ți cer. Dar nu-i adevărat... — Te rog, lasă amabilitățile. Ai venit pentru o simplă tranzacție de afaceri, îmi dau seama. Nu vrei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de trestie de zahăr, îi așternea la picioare iubirea sa cu parfum de frezie și semăna cu Tyrone Power. Cum mânca, cum trăia, cum venea și se ducea totuși, numai bunul Dumnezeu știe. Negreșit se afla în paza unui înger vrednic, fiindcă din punctul de vedere al aritmeticii obișnuite a vieții pe pământ era ceea ce se numește țicnită rău, scrântită, dusă de pe lume. Nesupărând însă pe nimeni și cu desăvârșire singură, trecea nebăgată în seamă prin tramvaie și parcuri, pe coridorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
lua În seamă. Îl privi cu fața ei cunoscută și admirată În Spur și În Town & Country, doar puțin uzată de la băutură, puțin uzată de la pat, atâta că În Town & Country nu-i puteai vedea sânii ăia frumoși și coapsele vrednice și mâinile cu palmele mici, ușoare și mângâietoare, și cum se uita la zâmbetul ei faimos, simți moartea apropiindu-se din nou. De data asta nu mai fu ca o rafală. Fu mai degrabă o adiere, ca atunci când vântul face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
știu ei ce-i războiul, Toadere? i s-a alăturat Făcutu, punând mâna pe care o mai avea peste pumnul strâns al lui Toaibă. Ce știu? Ce știu?... Da’ nu știu că în fruntea obștii trebuie să stea cel mai vrednic gospodar? Nici atâta lucru n-au învățat? Cum să te uiți tu om așezat și gospodar în gura unui târâie-ogheală? În gura unuia care în viața lui n-o avut nici pantaloni pe fund și care n-o știut de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și de ce bei, Toadere... „Rana” asta însă n ai s-o poți tămădui cu rachiul. Durerea din suflet nu ți-o scoate băutura, ci gândul curat și iubirea celor din jur... Și ai pe cine iubi. Maranda îi o femeie vrednică și cu suflet curat. Și... dacă a vrea Dumnezeu, vă va dărui și un prunc... Așa îmi arată mie bobii, Toadere! La auzul acestor cuvinte, chipul lui Toaibă s-a luminat. A ridicat privirea spre Dochița, dar nici de această
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
lepra, ajungând să întineze conceptul de cinste și regulile civile - gâfâia, smulgându-și furios barba. Când cel aflat la conducere e corupt, când este un exemplu de decădere morală, cinstea suferă o jignire... o injurie... Virtutea e batjocorită, modestia ajunge vrednică de dispreț... — Ascultă-mă, interveni Antonius cu glas domol. Trebuie să înțelegem că în istoria Romei a început o nouă epocă, și această epocă are o taină a ei. Taina ne-a fost dezvăluită: acum împăratul poate fi ales și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]