3,553 matches
-
aplicare a directivei și, în consecință, adoptarea modificărilor necesare ale definițiilor "semințelor de bază" și "semințelor certificate"; (2) întrucât directiva menționată anterior nu stabilește condițiile pe care trebuie să le îndeplinească cultura și semințele de hibrizi de Avena sativa, Hordeum vulgare, Oryza sativa, Triticum aestivum, Triticum durum, Triticum spelta și Triticosecale autogame; întrucât se pot stabili aceste condiții, iar anexele I și II la Directiva 66/402/CEE pot fi modificate în consecință; întrucât, ținând cont de importanța sporită în Comunitate
jrc4113as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89276_a_90063]
-
Grupul A include următoarele genuri sau specii: Avena sativa L., Beta vulgaris L. ssp vulgaris var. altissima Döll, Beta vulgaris L. ssp vulgaris var. crassa (Alef.) Wittm, Brassica napus L., Glycine max (L.) Merril, Gossypium L., Helianthus annuus L., Hordeum vulgare L. sensu lato, Oryza sativa L., Phalaris canariensis L., Sorghum bicolor (L.) Moench, Sorghum sudanense (Piper) Stapf., Sorghum bicolor (L.) Moench x Sorghum sudanense (Piper) Stapf., Secale cereale L., Solanum tuberosum L., Triticum aestivum L. emend. Fiori et Paol., Triticum
jrc4648as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89814_a_90601]
-
9 - 15 cm, dar la majoritatea bărbaților penisul măsoară între 10,7 cm și 19,1 cm. Termenul de "penis" este folosit în principal ca termen medical și adesea în limbajul obișnuit este înlocuit cu cuvântul popular " pulă" (termen considerat vulgar). Acesta este un cuvânt vechi românesc, a cărui etimologie este neclară. Majoritatea cercetătorilor susțin că respectivul ar proveni din latinescul ""phallus"". Există paralele în folosirea unei păsări ca eufemism pentru organele genitale în mai toate limbile romanice, inclusiv cuvântul "polla
Penis () [Corola-website/Science/297261_a_298590]
-
oral, iar în timpul regimului comunist chiar clandestin. După 1989, epigramistul a fost redescoperit, mai ales cu acele versuri celebre prin opoziția spirituală față de ordinea de lucruri din regimul comunist. Din păcate, unele dintre textele ce i se atribuie, mai mult vulgare decat spirituale, nu îi aparțin, iar altele circulă în mai multe variante care nu îi mai pot fi atribuite epigramistului. Al. O. Teodoreanu a realizat (în colaborare cu Jean Grosu) o traducere în limba română a romanului "Peripețiile bravului soldat
Păstorel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297591_a_298920]
-
Acest eclectism este combinat cu utilizarea unghiurilor non-ortogonale și a suprafețelor de forme cele mai variate și ciudate; aici putându-se menționa ca printre cele mai faimoase, Stuttgart State Gallery și Guggenheim Museum Bilbao. Arhitecții moderniști consideră clădirile postmoderne drept vulgare și clare forme de kitsch. Arhitecții postmoderni privesc spațiile moderniste proiectate de aceștia ca fiind lipsite de suflet și de delicatețe. Diferențele estetice de bază privesc nivelul tehnicității arhitecturii, cu accentul pus pe dorința modernismului de a reduce deopotrivă cantitatea
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
relatare despre geți aparține lui Herodot. Cucerirea Daciei de către romani conduce la contopirea celor două culturi: daco-romanii sunt strămoșii poporului român. După ce Dacia a devenit provincie a Imperiul Roman s-au impus elemente de cultură și civilizație romană, inclusiv latina vulgară care a stat la baza formării limbii române. Pe baza informațiilor din inscripția de la Dionysopolis și de la Iordanes, se știe că sub stăpânirea lui Burebista, ajutat de marele preot Deceneu, s-a format primul stat geto-dac. În anul 44 î.Hr.
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
relatare despre geți aparține lui Herodot. Cucerirea Daciei de către romani conduce la contopirea celor două culturi: daco-romanii sunt strămoșii poporului român. După ce Dacia a devenit provincie a Imperiul Roman s-au impus elemente de cultură și civilizație romană, inclusiv latina vulgară care a stat la baza formării limbii române. Pe baza informațiilor din inscripția de la Dionysopolis și de la Iordanes, se știe că sub stăpânirea lui Burebista, ajutat de marele preot Deceneu, s-a format primul stat geto-dac. În anul 44 î.Hr.
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
și latinismului au dus la mărirea numărului cuvintelor de origine italiană în limba română. Astăzi, cuvintele care intră în lexicul altor limbi se referă mai ales la artă culinară, exemple românești fiind "pizza", "pastă" sau "spaghete". Italiana derivă din latină vulgară, o variantă populară a limbii latine. Aparține familiei limbilor indo-europene și italice și face parte dintr-o ramură mare a limbilor romanice. Pronumele sunt în general puțin necesare în italiană și sunt folosite mai ales pentru a elimina ambiguitatea în
Limba italiană () [Corola-website/Science/296678_a_298007]
-
stejăretelor. Din prima categorie pot fi enumerate următoarele: gorun (Quercus petraea), cer (Quercus cerris), gârniță (Quercus fraineto), carpen (Carpinus betulus), tei (Tilia cordata), frasin (Fraxinus excelsior), arbuști precum alunul (Corillus avelana), cornul (Cornus mas), sângerul (Cornus sanquinea), lemnul câinesc (Ligustrum vulgare), porumbarul (Prunus spinosa), măceșul (Rosa canina). Din subetajul stejăretelor pot fi menționate: stejarul (Quercus robur), teiul, arțarul, frasinul, ulmul, jugastrul, pajiști sub forma fânețelor și pășuni naturale. Vegetația etajului de stepă antropogenă cuprinde vegetații din vestul Câmpiei Transilvaniei din care
Județul Mureș () [Corola-website/Science/296665_a_297994]
-
care se sărbătorește Crăciunul sunt orientative, pentru că nu se știe data exactă a nașterii lui Iisus. Alți cercetători (între care Aron și Ovid Densusianu, Al. Rosetti, Al. Graur ș.a.) derivă cuvântul Crăciun din etimonul "creatio" (cu acuzativul "creationem", în latina vulgară "creation"/"creatiun") deci ziua creării sau a facerii lui Isus. Deși s-ar putea obiecta că acesta ar fi o concepție ariană (care socotește că Fiul este o creatură a Tatălui), se poate răspunde că poporul care a creat termenul
Crăciun () [Corola-website/Science/296839_a_298168]
-
din lume, fiind învățată de cel puțin 14 milioane de studenți. Conform altor surse, acest număr depășește 46 de milioane de studenți distribuiți în 90 de țări. Atât spaniola, cât și alte limbi romanice, reprezintă o continuare modernă a latinei vulgare, limbă care a fost vorbită împreună cu latina cultă în fostul Imperiu Roman și care a pus bazele tuturor limbilor romanice moderne. Datorită propagării sale în America, spaniola este limba neolatină care a cunoscut cea mai largă răspândire în lume. Spaniola
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
referință la zona geografică de unde provine limba. Celălalt nume, "español", vine de la "Hispaniolus" din latina medievală, mai precis din forma sa corectă "Spaniolus". Ramón Menéndez Pidal oferă altă explicație etimologică. Cuvintelor clasice "hispanus" și "hispanicus" li se atașau în latina vulgară sufixul "-one" (cf. în spaniolă: "bretón", "borgoñón", în franceză "wallon" etc.), astfel cuvântul "hispanione" s-a schimbat în "españón", și apoi în "español". Acest cuvânt a fost apoi împrumutat de către alte limbi romanice (cf. catalană "espanyol", franceză "espagnol", italiană "spagnolo
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
au clasificat-o, împreună cu alte limbi iberoromanice și romanice orientale, ca limbă conservativă, care a păstrat multe cuvinte devenite arhaice în alte limbi romanice. Tabelul de mai jos indică câteva similarități: Istoria limbii spaniole începe cu dialectele iberice ale latinei vulgare, limbă vorbită de populația Imperiului Roman. Variantele vorbite în Spania nordică de astăzi au pus bazele dezvoltării ulterioare a limbii. După căderea Imperiului Roman de Apus în secolul V, influența latinei clasice asupra poporului a fost succesiv redusă. Latina vorbită
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
Castiliei și Leónului, Castiliei și Aragonului și apoi formarea statului spaniol). În secolul XV, în timpul procesului de unificare a Spaniei, Antonio de Nebrija a publicat "Grammatica". Acesta este primul tratat al gramaticii limbii spanille și în genere al unei limbi vulgare europene. Colonizarea și cucerirea Americii a permis expansiunea limbii spre cea mai mare parte a continentului american. În prezent limba spaniolă este una dintre cele mai vorbite și populare limbi ale lumii și cea mai folosită limbă romanică. Este utilizată
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
letone, speciile predominante sunt pinul de pădure, mesteacănul și molidul. Mai multe specii de floră și faună sunt considerate simboluri naționale. Stejarul ("Quercus robur", în letonă: "ozols"), și teiul ("Tilia cordata", în letonă: "liepa") sunt arbori naționali, iar margareta ("Leucanthemum vulgare", în letonă: "pīpene") este floare națională. Codobatura albă ("Motacilla alba", în letonă: "baltă cielava") este pasărea națională a Letoniei. Insecta națională este buburuza cu două puncte ("Adalia bipunctata", în letonă: "mărīte"). Chihlimbarul, rășină fosilizată de copac, este unul dintre cele
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
Lincoln avea să citească originalul în cele din urmă și să-l memoreze. „Corbul” a fost lăudat de scriitori precum William Gilmore Simms și Margaret Fuller, cu toate că a fost criticat de William Butler Yeats care l-a numit „nesincer și vulgar... execută un truc de ritm”. Transcendentalistul Ralph Waldo Emerson a scris: „Nu văd nimic în el [poem]”. Un critic de la "Southern Quarterly Review" a scris în iulie 1848 că poemul a fost stricat de „o extravaganță sălbatică și o pasiune
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
Scund, greoi, îmbrăcat mereu cu costume care nu îi veneau, „radia energie, dar nu și intelect”, și mulți îl considerau un bufon care nu avea să dureze mult. Ministrul britanic de externe se întreba: „cum poate acest om gras și vulgar cu ochii aceia de porc și care vorbește întruna să fie conducătorul — țarul aspirant al atâtor milioane de oameni?” Biograful Tompson îl descria astfel pe liderul sovietic: Putea fi fermecător sau vulgar, exuberant sau ursuz, era predispus la accese publice
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
se întreba: „cum poate acest om gras și vulgar cu ochii aceia de porc și care vorbește întruna să fie conducătorul — țarul aspirant al atâtor milioane de oameni?” Biograful Tompson îl descria astfel pe liderul sovietic: Putea fi fermecător sau vulgar, exuberant sau ursuz, era predispus la accese publice de furie (adesea premeditate) și la exces de hiperbole în retorica sa. Dar oricum ar fi fost și oricum ar fi părut, era mai uman decât predecesorul său sau chiar mai mult
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
scopurilor estetice, deci care exprimă idei, sentimente, emoții. Un istoric de artă este o persoană care studiază istoria artei. De-a lungul timpului, se înregistrează mai multe modalități de clasificare a artei, de la distincția medievală dintre artele liberale și arte vulgare până la demarcația modernă dintre artele frumoase și artele aplicate. La acestea se pot adăuga diverse alte clasificări, care definesc arta ca o manifestare a creativității umane. În rândul artelor clasice se pot enumera: arhitectura, dansul, sculptura, muzica, pictura, literatura (care
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
răspândire. Se pot găsi urme ale proto-românilor în numele de origine latină ale unor toponime din secolul V, printre care "Skeptekasas" („Șapte case”), "Burgulatu" ("Cetate lată"), "Lupofantana" („Fântâna lupului”), "Gemellomuntes" („Munții gemeni”). Prima menționare în scris a unor cuvinte din latina vulgară autohtonă în Peninsula Balcanică apare, potrivit unei cronici bizantine, în 586, în timpul unei campanii militare împotriva avarilor, în estul Balcanilor. Atunci, când încărcătura de pe un măgar căzu, cineva a strigat în limba sa maternă: "Torna, torna, fratre!". Într-un studiu
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
era în continuare papa, urmașul apostolului Petru, garantul unității bisericii. Limba de cult era latina, ca măsură împotriva introducerii limbilor vernaculare în cultul religios de către protestanți. Versiunea oficială a bibliei era în continuare Vulgata, nefiind autorizată traducerea bibliei în limbi vulgare și interpretarea laică. Mântuirea era realizată prin credință și prin fapte pioase, cu mijlocirea bisericii, singura care avea autoritatea de a interpreta textul sacru, prin intermediul sfinților. Cele șapte taine și celibatul preoților sunt menținute. Au fost luate măsuri împotriva abuzurilor
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
cu trăsături distincte și originale. Apariția limbii române. Odată cu încheierea etnogenezei s-a finalizat și procesul formării limbii române, care a parcurs practic aceleași etape și a cuprins aceiași durată de timp. Limba română s-a format din latină populară (vulgara) răspândită în provinciile române dunărene și preluată de către traco-geto-daci. Civilizația veche românească purta un caracter profund rural. În comparație cu civilizațiile agro-urbane din Europa Occidentală, civilizația veche românească s-a constituit că o civilizație pur agrara, o civilizație țărăneasca, o civilizație a
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
secolului al XIX-lea. A rămas limba formală a Bisericii Romano-Catolice chiar și în ziua de astăzi, ceea ce include și statutul său de limbă oficială a Vaticanului. Limbile romanice nu au derivat din latina clasică, ci mai degrabă din latina vulgară ("latina vulgaris"). Latina și retoromana (nu româna) diferă prin faptul că retoromana (sau romanșa, vorbită în două-trei cantoane estice ale Elveției de circa 55 000-65 000 de oameni) are accentul distinctiv, în timp ce latina are o lungime a vocalelor distinctivă. În
Limba latină () [Corola-website/Science/296747_a_298076]
-
este limbă a justiției, a administrației și a armatei romane și a numeroaselor colonii romane, împreună cu greaca și alte graiuri locale. Nu există un consens unanim care să delimiteze exact perioada în care "latina medievală" s-a diferențiat de latina vulgară, dar, în general, se consideră ca fiind "latină medievală" limba latină scrisă începând de pe la 500 d.Hr. (mulți oameni de știință consideră că începutul acestei limbi ar fi cu o sută de ani mai devreme) și până în pragul Umanismului (jumătatea
Limba latină () [Corola-website/Science/296747_a_298076]
-
începând de pe la 500 d.Hr. (mulți oameni de știință consideră că începutul acestei limbi ar fi cu o sută de ani mai devreme) și până în pragul Umanismului (jumătatea secolului al XIV-lea), cuprinzând, prin urmare, latina lui Dante, în "De Vulgari Eloquentia" și "De Monarquia", dar excluzând-o pe cea folosită de Petrarca și de Coluccio Salutati. Prin anul 800 apoi în secolul al XI-lea latina s-a reformat, după modelul latinei clasice, pentru evitarea unei derive spre limbi proprii
Limba latină () [Corola-website/Science/296747_a_298076]