5,438 matches
-
doar un capriciu, nici nu-i ceruse să-l părăsească pe tatăl lui, iar această confesiune inutilă ar fi stricat totul. Elio nu avea nici vină, nici merit pentru ceea ce se Întâmplase În după-amiaza aceasta. Posibilitatea, finalitatea, obișnuința, abandonul - totul zăcea În ea. Umblară mult, În tăcere, un timp care părea infinit. Din când În când, pe peretele galeriei se deschidea câte o nișă. Maja recunoscu un extinctor, un interfon, o scară extensibilă, o găleată. Până când În fața lor Începură să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
zidul grajdului ca pe-un mototol rufos. Și-a dat seama imediat că făcuse ceva ce nu trebuia făcut. Avea in mod vag un sentiment de regret, dar era în aceeași măsură satisfăcut. Băieții de la grajduri tăceau uluiți, iar Ioniță zăcea căzut pe-o parte, roșu, cu buza de sus mușcată. Din momentul acela, locul lui Pampu la curtea spătarului a fost altul. În câteva zile, a devenit subiectul numărul unu al servitorimii. Li se părea schimbat, posedat, pentru că nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
rând cu toată servitorimea, îmbrăcat cu o cămașă curată și cârpită frumos, a intrat în biserică. El era cu ochii după Ghighina, îi urmărea silueta micuță care se strecura printre șirurile de oameni și plănuia o întâlnire de dragoste, așa cum zăcea ea de multă vreme ascunsă în închipuirea lui Pampu. Știa ce urma să se întâmple în biserică și la început nici n-a fost atent. Apoi, pe măsură ce încăperea se umplea de flori și de sfeșnice aprinse, Zogru se lăsase prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de-a unsprezecea țigară, în timp ce Zogru așteaptă clipa despărțirii, în strada Gelu Căpitanul. Amintirea fraților Futacu îi readuce în minte și altă latură a poveștii. La ieșirea din pădure s-a întristat din nou. În stufărișul de răsură și iederă zăcea trupul unuia dintre tâlharii pe care îi azvârlise peste coroanele copacilor. Omul era mort, iar priveliștea cu totul răscolitoare. Eșarfa roșie îi atârna deasupra capului, pe o creangă. Trupul era zgâriat, iar în jurul gurii însângerate se adunaseră muștele. Lui Zogru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
realitate, conturat clar, ca-ntr-un tablou de Goya. Se simțea ca o pânză groasă și unduitoare, care se ridica lent, plutind deasupra corpului nemișcat, răstignit pe pământul lustruit al drumului. Mai întâi l-a cuprins o jale imensă. Pampu zăcea mort, iar Zogru se simțea vinovat și incapabil să-și repare vina. Era fratele lui, era leagănul din care văzuse lumea, iar el - ucigașul care îi supsese vlaga și îi risipise viața. Nimic din ce-a mai trăit după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
coajă de pâine, ba clei de pe copaci, în fine, era în stare să mestece orice, iar ceea ce îl irita pe Zogru era că nu putea să facă nimic. În noua lui viață era slab, aproape inert, ar fi vrut să zacă toată ziua în lumina soarelui ori să bea vin roșu din pivnițele mănăstirești. Moșul ăsta, pe care îl chema Augustin, era de neoprit, mergea în ce direcție voia el, se scula cu noaptea-n cap și mesteca fără oprire tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
se simțea legat ca de propria casă. Dar nimic nu mai era cum știa el. Mașcatu murise, iar Ghighița trăgea să moară. Zogru a intrat în casă cu trupul lui Teodosie și s-a dus glonț spre patul în care zăcea Ghighița, străjuită de Nălbica și de o altă femeie mai bătrână. Avea fața îngroșată și moale, ca o pastă fermentată, iar ochii închiși. Călugărul s-a tras puțin temător, cu toată mila lui Zogru întipărită pe față. Știa că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
terminase convorbirea. Pe urmă, s-a repezit cu portiera spre ei și le-a făcut fața zdrențe. Voia să fie sigur că nu va mai exista nici o relație cu sergentul. Și așa a și fost: în seara următoare, cadavrul polițistului zăcea pe-un morman de gunoi, la Glina. Când scandalul ajunsese-n floare și se adunase lume multă, a iești tiptil. Din sergent, Zogru a sărit într-o femeie care privea scena dintr-un taxi, cu mâna spânzurată pe geamul deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
la poștă cum ajunge în Occident. Antonică n-a ajuns prea departe, l-au arestat înainte să urce în avion și după câteva săptămâni a murit în arestul Securității, cam în același timp cu funcționarul de la pașapoarte. Familia lui a zăcut prin pușcării zece ani, iar Zogru a crezut că Achile nu-i mai răspunde pentru că i s-a întâmplat ceva. Tot anul 1959 și-a consumat în mod inutil energia, epuizându-se și pierzându-și nădejdea, căci toate lucrurile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe CD și îl dusese lui Victor Ionescu la Ministerul Culturii. Zogru se simțea inutil și își dădea seama că Andrei o pusese pe Giulia să muncească pentru el. Și pentru o prostie. Știa foarte bine că cenușa lui Dracula zăcea pe fundul Lacului Snagov, în lada ferecată cu argint. Mormântul acesta putea să fie al cuiva din familia Drăculeștilor ori, pur și simplu, al cuiva care doar păstrase sigiliul. Inelul cu onix i se părea cunoscut, dar nu-și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
avântat spre bubița roșie care aproape că se vindecase. Intrarea a fost, ca de obicei, vijelioasă și amețitoare. S-a relaxat și se pregătea să-i inspecteze gândurile, când a simțit sângele ridicându-se ca o cascadă. În câteva secunde, zăcea pe podeaua ceruită din biroul lui Andrei. Nu înțelegea această izgonire și se simțea umilit. Până atunci nu întâlnise decât oameni care îl respingeau imediat. Dar Andrei Ionescu îl primise, îl acceptase și îl lăsase chiar să fie stăpân peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
albumul sperând să găsesc în cufăr un răspuns la întrebarea ce nu-mi dădea pace. Dar n-am găsit nimic decât alte indicii că bunica a dansat în tinerețe. O rochie de un roz pal ce avea multe pietricele colorate zăcea pe fundul lăzii. Fără să mai stau pe gânduri am probat-o. Mi se potrivea perfect. Am luat albumul și am urcat grăbită în casă. Din bucătărie se răspândea în toată casa miros de cozonac. „știe bunica ce-mi place
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a sosit o imprimantă. Ea era veselă și vioaie. După ce a stat ceva timp în magazin, celelalte aparate electronice își închipuiau că ea se credea mai bună decât ele, deoarece nu le vorbea. Dar ea era de fapt timidă. Imprimanta zăcu câțiva ani în magazin până când o cumpărase o familie. Ea era foarte fericită și nu mai era timidă. Ei au folosit-o cu mare plăcere, dar într-o zi ea nu mai funcționa. O luară de la locul unde a stat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Încetul cu încetul încep să-mi aduc aminte ce s-a întâmplat. Memoriile mă sufocă cu tristețe și vinovăție. Eu, mama, tata, fratele meu - toți în mașină. Ploaia orbindu-ne cădea cu repeziciune înfăptuind marea lacrimilor de gheață în care zac neputincioasă acum. Apoi... apoi momentul decisiv, cotitura care stabilește soarta. O căprioară, o biată căprioara alungată de înțepăturile ploii din căminul său se materializează în fața mașinii. Nu mai ai ce să faci; știi sigur ce va urma, știi sigur că
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mai în vârstă, foarte speriată. La câțiva metri de aici, s-a întâmplat o nenorocire, o nenorocire foarte mare! Vă rog, ajutați-mă! Vă ajut, doar spuneți-mi unde trebuie să mergem! La doar cinci minute de plajă, pe șosea zăcea un trup neînsuflețit, o femeie. Fire de păr negru ca tăciunele și picături de sânge îi acopereau fața. Cămașa kaki pe care o purta avea în centru în dreptul inimii o pată uriașă de sânge. Deasupra femeii, deasupra cadavrului mai bine-zis
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
am întors acasă, am primit un telefon cum că s-a întâmplat ceva îngrozitor pe strada din fața restaurantului unde părinții mei obișnuiau să meargă. Am fugit cât de repede am putut. Când am ajuns la locul accidentului, două trupuri însângerate zăceau în mijlocul străzii. Erau părinții mei. Cineva, Andrei, i-a lovit. Când am aflat, pur și simplu am înnebunit, am turbat și imediat ce l-am văzut am luat briceagul din buzunar și l-am înjunghiat, cât mai adânc, cu multă, multă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
înfășurat-o în lână și ierburi ca să oprească sângele. I-au udat buzele cu apă și bere tare amestecată cu miere. Au cântat imnuri și au ars tămâie ca să nu-i lase spiritul să iasă din cortul roșu. Zilpa a zăcut, nici vie, nici moartă, timp de opt zile și mai bine. N-a știut când li s-a făcut circumcizia fiilor ei, lui Gad și lui Asher, cum îl numise Lea pe al doilea, după numele zeiței iubite de Zilpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de muște atrase de sângele atâtor tați și fii. Frații mei demonici ridicaseră cuțitul chiar și asupra bebelușului lui Așnan, iar biata lui mamă sângerase până la moarte încercând să-l apere - brațul ei care încercase probabil să pareze lovitura toporului, zăcea retezat. Dintre toți bărbații din casă, doar Nehesi scăpase. Când începuseră țipetele, el alergase în camera regelui și ajunsese chiar la timp ca s-o protejeze pe Re-nefer de Levi și de unul dintre oamenii lui. Regina se apăra cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în urmă. Lumina soarelui poleia suporturile aurite din fața templului, în care flamurile atârnau fără viață în aerul nemișcat al dimineții. Casa lui Ruddedit era exact de cealaltă parte a templului, așa că am ajuns într-o clipă în camera unde Hatnuf zăcea tânguindu-se pe jos, înconjurată de servitorii casei, și ei aproape la fel de epuizați ca mama în travaliu. Moartea se simțea în cameră. I-am văzut fața în umbra de sub statuia lui Bes, păzitorul prietenos-grotesc al copiilor, care părea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că voi salva măcar copilul. Dar eu nu vedeam de ce să dau explicații. M-am uitat în ochii lui și am văzut un suflet ticălos și meschin și m-am umplut de furie și de milă pentru tânăra femeie care zăcea la picioarele mele. - Perversule, am urlat, în limba mamelor mele. Pui de vierme, să te usuci, tu și toți ca tine, ca grâul în deșert. O femeie care n-a fost iubită zace aici moartă. Duhoarea nefericirii ei se simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vâslași care trăgeau și nici nu știu când deja alergam pe străzile adormite ale orașului și în palatul imens, unde Re-mose m-a lăsat la ușa apartamentelor femeilor. Am fost dusă într-o cameră unde o femeie tânără și palidă zăcea într-un pat somptuos, singură. - Tu ești Den-ne? a întrebat. - Da, As-naat, am răspuns amabilă, punându-mi cărămizile pe jos. Hai să vedem ce ne-au pregătit zeii. - Mă tem că și acesta tot mort, a șoptit ea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dinafară. Dar asta a fost într-o altă viață. Marea cameră rămăsese tăcută, iar noi doi ne adânciserăm în amintiri. - Mă duc la fiul meu, am spus până la urmă. Și apoi o să plec. - Mergi cu bine, a zis Iosif. Re-mose zăcea cu fața în jos în pat în frumosul lui apartament. Fiul meu nu se mișca, nu vorbea și n-a dat nici un semn că m-a auzit intrând. Am vorbit cu ochii la spatele lui. Ferestrele dădeau spre fluviu, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ieșit destul de lungă, iar Szabi s-a izbit cu umărul de peretele celălalt al șanțului, apoi a căzut în șanț, pe conducta de beton, a scos un urlet, s-a apucat de gleznă cu ambele mâini și a rămas acolo, zăcând întors pe-o rână, lângă conductă, mă striga pe nume, plângea în hohote și se văicărea, și atunci eu i-am spus s-aștepte, că o să cobor imediat, iar el s-a uitat în sus, la mine, cu obrajii-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
gură, mi-a dat sticla înapoi, să mergem, mi-a zis, înainte să ne vadă nea Gică. Bine, am zis, să mergem, și mi-am amintit că noaptea trecută o bubuitură puternică mă trezise și pe mine, după care am zăcut multă vreme treaz, nemaiputând să adorm, am zis, deci, că e-n regulă, să mergem, dar atunci, exact când m-am gândit la visul meu, am auzit o bubuitură, numai că asta nu era la fel de puternică, mi-am și dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
la pipăit mingea era la fel ca întotdeauna, mi-am închis, pentru o clipă ochii și am rămas locului, cu mingea în mână, iar când i-am deschis, nea Gică era tot acolo, în ușă, și Janika tot pe jos, zăcând nemișcat, iar eu m-am gândit că poate nu murise, că leșinase doar, că dacă ar fi murit, meciul urma să se amâne, și eu nu mai aveam ce apăra, și m-am uitat la mănușile din piele veritabilă, de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]