5,010 matches
-
În casă știu foarte bine cine se află, așa că fug de el. Fug de el și reușesc să găsesc o ușă, și nu doar că mi-l imaginez, dar Îl și văd după niște coloane și un răcnet mi se zbate În gîtul inert, nu pot să strig și de la un anumit moment nu pot nici să mă mai mișc. Și el vine, e din ce În ce mai aproape. E ceva monstruos, e hidos. Iar eu sînt paralizat, incapabil să mă mișc măcar un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că doar e veșnic?... Sau cum? Ce se Întîmplă? Ce spune ăsta? Ce? CEEE? După cîteva clipe de uluială, În care ce se aude din difuzor vine să confirme primul anunț, salonul ia foc. Îl văd pe țăran cum se zbate sub pătură, nu-mi dau seama dacă vrea să se ridice sau să se ascundă mai tare sub ea. În schimb, Moise e deja În capul oaselor, de parcă l-ar fi Împins un arc. Din difuzor continuă să se reverse
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
bătrîn, cît Îmbătrînit. CÎnd se Întoarce să golească lichidul Într-un fel de oală smălțuită În formă de rinichi, văd prin părul slinos și rar că are boneta lipită de ceafă cu un plasture oribil, murdar. Un zbieret mi se zbate În gîtul inert, În timp ce ea dă să-și aplece spre mine chipul supt, osos. O coincidență aproape neverosimilă mi-l scoate pe Cristian În cale cînd ies de pe strada spitalului, Întrebîndu-mă cu ce aș putea să mă Întorc În unitate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pentru ca În cele din urmă să ajungem aproape de plajă, Într-o margine a poligonului. Ne așezăm pe un dîmb de nisip, pe o faleză joasă. Contururile zecilor de tunuri agresează linia orizontului, care Începe să sîngereze din ce În ce mai Întunecat. Marea se zbate. Fumăm, facem bancuri și ne pasăm o sticla pe care Cristian a produs-o de la un chioșc local. — Nu vă imaginați că e chioșcul pentru soldați, de-acolo v-am cumpărat biscuiții. Teachers-ul, a zis scoțînd din ranița de curier
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
țării, de la om la om? Na, mai dormi dacă poți. O stare de iritare aspră, țepoasă, Îmi Învîrte creierul, În timp ce urmăresc jocul de umbre filigranate care vin prin fereastră, proiectate de lămpile din grădină. E trecut de ora două, mă zbat În infernul dintre somn și nesomn și pentru cîteva minute bune am senzația că sînt În spitalul din Caracal. Am senzația că se aude televizorul de la Revoluție, undeva pe hol, anunțînd că a căzut Ceaușescu. Am senzația că mă ridic
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
trezit înconjurat de prietenii săi, care l-au rugat să se așeze împreună cu ei pe o bancă, fiindcă au lucruri importante de discutat. Deși propunerea nu-i plăcea, nu putea refuza niște prieteni atât de dragi. Sufletul lui se mai zbătea, încă, între rușinea de a face un lucru interzis, un lucru dăunător și distanța pe care o pusese între el și prieteni, și care nu meritau un asemenea tratament. Blândețea lor și calmul l-au cucerit. Într-ade văr aceștia îi
SAU POATE NU!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Topliceanu Bogdan, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2015]
-
iernii, scuipa trâmbe de apă. Gabriel cunoștea băltița. Când se apropie, o văzură și băieții. „Hello!“ „Hello!“ Gabriel se opri și se uită și ea în baltă. Pe loc simți un spasm dureros și o premoniție înfricoșătoare. În baltă se zbătea un pește mare, care nu avea ce căuta acolo. Instantaneu, simți că se identificase cu peștele. Știa că peștele, dacă era lăsat în apa aceea joasă, avea să se sufoce foarte curând. Oricum, apa era stătută și rău mirositoare, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe mine! Lăsați-mă pe mine!“ de teamă ca băieții să nu-i vatăme peștelui aripioarele sau să nu-l scape pe bolovanii ascuțiți. În cele din urmă, unul dintre băieți izbuti să prindă în mâini peștele aunecos, care se zbătea, și să-l azvârle (Gabriel închise ochii), peste muchea dințată a stâncii, drept în apa adâncă. Gabriel îl văzu pătrunzând în apă și înotând și simți că o grea povară i se luase de pe inimă. Băeții râseră și o întrebară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Uneori am impresia că te rușinezi de splendidul dar cu care ai fost binecuvântat și că îl păstrezi în secret. — Nu, nu... — Poate că te gândești că voi contratenorii, trebuie abia să vă croiți drum în lume și să vă zbateți pentru a fi acceptați. Nu, nu-i asta. — Sper că nu te tulbură anumite prostii lumești? Domnul Hanway avea o delicatețe pudică pe care Emma o aprecia mult. — Nu, nu. — Pari atât de timid în general. Emma, care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
loială fusese ea, cum se dăruise cu trup și suflet acestor doi oameni, se simțea cuprinsă de furie împotriva lui Rozanov, ceea ce-i mai domolea un pic durerea. Totuși, durerea era zdrobitoare. Dragostea pe care i-o purta monstrului se zbătea ca o fiară în inima ei și cu cât îi repeta în gând cusururile, cu atât mai drag îi era. Îl iubea într-un fel protector, tandru, iertător, cu o blândă abnegație, de parcă ea l-ar fi creat, de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a mistuit. — A părăsit Ennistone? — Amândoi, el și mica sirenă amăgitoare. Ce fată era, ce cap de fildeș, ce trup de lapte, ce ochi mari, viorii, și cum îi mai scăpărau! Ce sâni, ce pulpe albe, și cum se mai zbătea, și plângea și săruta! — Ce tot spui acolo? strigă Tom. — Vrea să dea impresia că a avut-o, interveni Brian. Minciună sfruntată, desigur. George trăiește într-o lume a fanteziei. Tipic. — În sănătatea ta, Alex, închină George. — Noroc, scumpule, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
George și-l împinse cu forță pe canapea. De îndată ce-l atinse, se simți năpădit de un flux de putere. Se lăsă în genunchi pe canapea, apăsându-și mâinile pe umerii lui George ca să-l împiedice să se ridice. George se zbătu, dar preotul era mai puternic. — Stai aici! Așa. Relaxează-te. Lasă mutra asta nenorocită. Doar n-ai de gând să plângi? Nu cred că ai săvârșit vreodată un lucru îngrozitor sau că vei săvârși vreunul. Singura persoană pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ajuns din nou pe malul mării, în zona amenajată pentru turiști, m-am așezat pe o bancă pentru a savura roșiile lui Nando. Sunt foarte gustoase, cu pâine proaspătă. Soarele dimineții îmi scaldă fața, oglindindu-se în apa ce se zbate neîncetat cu malul. Tinerii angajați de pe plajă fac curățenie, iar șezlongurile și umbrelele îi așteaptă pe vechii sau abia sosiții ”clienți”. In spatele meu este strada deja zgomotoasă și plină de mașini. Începe o nouă zi. Sunt în suflet cu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
pe o stâncă. Valuri ușoare se sparg de stânca din fața mea iar marea se pierde la orizont. Intreaga viață este asemenea ei, un zbucium continuu și o spargere de stâncile ce te macină și te șlefuiesc în același timp. Ne zbatem ca apa cu malul. Se va liniști oare vreodată marea aceasta? Când mâinile se vor odihni pe piept. Până atunci, ne vom zbate. Da, așa-i. Mă ridic și merg mai departe în razele blânde ale soarelui de dimineață. Durerea
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
zbucium continuu și o spargere de stâncile ce te macină și te șlefuiesc în același timp. Ne zbatem ca apa cu malul. Se va liniști oare vreodată marea aceasta? Când mâinile se vor odihni pe piept. Până atunci, ne vom zbate. Da, așa-i. Mă ridic și merg mai departe în razele blânde ale soarelui de dimineață. Durerea din piciorul stâng revine cu violență și aproape mă blochează din mers. Ce-i de făcut? Să stau aici și să aștept să
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mâna elevului campion. Veneau și alte nume, de care Rareș nu mai auzise până atunci... Enache... Sava... Deleanu... În vânt, uscat acum și mai ușor ca niciodată, zmeul agățat cu ani în urmă, pe la începutul războiului, de acoperișul tribunei, se zbătea cu neliniște, cu terfeloaga lui de coadă, înviorată ca o coadă de pisică nervoasă. ...Premiul la concursul literar... Cine altcineva ar putea să-l înmâneze dacă nu cea care s-a ocupat direct de acest concurs... și a avut grijă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
băieți, ce are dom' profesor în geantă! Băutură adusă de-acasă? Curelaru se apleacă iute și înhață servieta ponosită a profesorului. Clapeta nici măcar nu mai are încuietoare. Se dă peste cap pur și simplu. Profesorul Panciu protestează din toate puterile zbătându-se să-și recapete servieta. Aceasta însă e pasată cu repeziciune de băieți, într-un amuzament nebun, de la unul la altul, ca la handbal, în jurul mesei. La capătul dinspre bucătărie al culoarului se ivește deodată chelnerul adevărat. Observă vânzoleala din jurul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mă reped afară în orice clipă și să pun un lighean sub gura burlanului, chiar pe timpul furtunilor de vară... Furtuna se îndepărta, dar o bucată de vreme pe burlan, în urma ei, la câteva palme de fereastră, jos, continua să se zbată, cu tam-tam de tobă de tinichea, șuvoiul de apă scursă de pe acoperiș. Dunărea albastră Mamei îi plăcea când tata fredona "Dunărea Albastră". Și o făcea destul de des atunci când era bine dispus. O încânta când îl auzea bolborosind pam-pam-pam-pam, pam-pam, pam-pam
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
văd ce se întâmplă afară, că și mie mi se pare că asta nu-i chiar lumină de fulger... Prea o ține hojma. Și apoi Maranda are dreptate; unde-s tunetele?”... Când a călcat peste prag, o lumină necuprinsă se zbătea între cer și pământ deasupra Șărpăriei. Chiar și o sfoară de fum i-a înțepat ochii și nasul. Așa ceva mai văzuse și simțise doar pe front, când rușii au dat foc la pănușița de pe o gârlă unde bănuiau că se
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nou la fugă nebună... Același lanț îl face să se poticnească... Focul pârâind ca un rug se apropie din ce în ce mai mult... Calul nu mai are unde să alerge... Cuprins de groază, se ridică în două picioare nechezând și sforăind cumplit!... Se zbate ca în fața unei fiare. Lanțul nu cedează! Dedodată se încordează ca un arc și cu toată puterea zvâcnește înainte... Căpăstrul îi zdrobește carnea de pe bot. O pocnitură scurtă și... se rostogolește în afara cercului de foc... se ridică fulgerător și țâșnește
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
-său în strună. Hai spune, dragul mamei, că chiar mă îmbolnăvesc de inimă așteptând. Nici chiar așa, Marandă. Stai să-și tragă băiatul sufletul și ți-a spune și toaca-n cer. Apoi voi sunteți ca îngerii cei surzi. Se zbate omul să moară, iar voi o țineți pe șagă. Nu te mai alinta, Marandă, că noi nu șăguim, noi vorbim cu temei - a liniștit-o Toaibă, cu ochii râzând către Gruia . 168 Doamne, că multă răbdare trebuie să aibă omul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
viață, dar și ca preludiu al morții, ca încercare de acceptare a ceea ce, unanim, este considerat firesc - însă nu când este vorba de viața ta -, totul adunat în cuvintele, mai mult sau mai puțin persuasive: Hai să murim cu seninătate. Zbătându-se între împăcare și respingere, ca o gesticulație în vid, fără finalitate, din moment ce există înapoi nimicul înainte nimicul / între nimic și nimic exaltarea nimicului - ecou al lui Cinis et umbra sumus -, unde dulceața pulpelor tale /și sângele ce flecărește vrute și nevrute
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cu frunză ni se țes - aluzie la pânză Penelopei), frunza (frunza-n zboru-i mistic), copacii, nisipul - sugestie a șubrezeniei, a instabilității (Nisipurile arse ca limba altor ere / Vor înălța-n ceasornic uitatele poteci...) -, candelabrele, clepsidrele (Iubita mea, nisipul se tot zbate / Să lunece-n clepsidră fără noi...), candelele, pendulele, cupele, potirele, Sfioasele pahare cu picior subțire (amintind macedonskianul Rondelul cupei de Murano) etc.: O frunză bate-n pleoapa mea cu ciudă, / O frunză bate-n pleoapa ta cu amintiri...; Copacii dorm
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
postmodernist, se instituie, astfel, o democrație, cartea lui Petrache Plopeanu, Bufonul cerșetorului - Editura Editgraph, Buzău, 2010 -, este o pendulare disperată între a fi sau a nu fi, verbul existenței având aici ca reper arta și, firește, artistul creator, care se zbate între două dimensiuni ale ființei sale, gunoi și cruce, cu alte cuvinte, între memento mori și seducătorul gând al veșniciei, chiar dacă e doar ca un reflex condiționat, îngemănarea lor desăvârșindu-se doar prin artă, pe care Eminescu o definea ca
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
spre mine cu disperare parcă... În clipa următoare, eram înlănțuiți într-o îmbrățișare pecetluită cu un sărut prelung... Cuvintele nu aveau ce căuta atunci între noi. Îi simțeam respirația precipitată și palpitul inimii, care făcea ca sânii să i se zbată ca niște hulubi speriați... Umezită de picăturile de apă de pe corpul meu, iia i s-a lipit de trup... Eram o singură ființă!... După un timp, ne-am desprins unul de celălalt și ne-am privit cu pasiune... ― Mi-a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]