4,773 matches
-
de temple grecești fortificate, având câteva poduri de acces întinse peste apă. Muzeul găzduiește o minunată colecție de artă antică. Un altar cu trepte din Asia Minor, cioplit în jurul anului 170 î.H., pentru preamărirea lui Zeus și Atena. Poarta zeiței Iștar din Babilon... Aceste comori mesopotamiene transportate aici, la Berlin, mă duc cu gândul la filmul Indiana Johnes, cu Harisson Ford în rolul principal - arheologul american aflat într-o crâncenă competiție cu soldații germani, printre piramidele egiptene, pentru a pune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
înzestrat” de Nichita. (Căsătorit în acea vreme cu Doina Ciurea, care, se pare, ignora cu o suavitate ce atingea țărmurile schizofreniei „escapadele” enorme ale soțului ei!Ă După ani însă, cu Gabriela, Nichita căzuse încă o dată în mrejele unei alte „zeițe feminine”, și, în golul lăsat de poet, și-a făcut apariția René, un bărbat tânăr, frumos și cald, blond, extrem de manierat, care ne-a fost prieten mie și lui Nichita - în ciuda unei târzii rivalități! - și care a publicat scriitorii români
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
bineînțeles, și aceea „parte” a sângelui matern ce-mi curge în vene, dar și preocuparea pe care o am față de prezentul nostru, atât de ardent și de confuz, această „intersecție” a istoriei, pe care o numim Criză, ca pe o zeiță atotputernică și capricioasă, așa cum sunt zeii minori! Sigur, nu vom rezolva aici, cu puținele elemente pe care le deținem, această gravă preocupare, problemă, de care s-au ocupat în timp un Drăghicescu, un Eugen Lovinescu sau George Călinescu și care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Kuneitra, Cezareea lui Filip, Decapolis, Maaloula (mănăstirea Sfântul Sergiu și Bacchus), Damasc (Kaftaro, moscheea Omeiazilor, Casa lui Anania, minaretul lui Isus), mănăstirea de la Mar Moussa (capitala regiunii Homs), mănăstirea Sfântul Moise Etiopianul, biserica Simion Stâlpnicul. Liban: Byblos, Jounieh, Tyr (templul zeiței Astarte), muntele Hermon, Sidon (Castelul Mării), Mont-Liban, Beirut (Al-Saha, Borj-al-Barajneh, biserica Sfântul Iosif, biserica Sfântul Gheorghe, Institutul Francez din Orientul Apropiat), Bekaa, Byblos (Djebail) Fenicia, fermele de la Chaaba, Kafr Kana (Qanah), Khiam, Galileea de Sus, Marjeyoun, Bint Jbayl, Qiryat Shemona
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ele servesc ca refugiu al timpului imobil acolo unde, în viața civilă, timpul stagnează deja, fără început și fără sfârșit, unde nimeni nu e grăbit, unde nonșalanța este o marcă a distincției. Psalmodierile copte ne fac să auzim muzica oficianților zeiței Isis, iar călugării siriaci care intonează imnuri arameene, intonațiile nazale ale contemporanilor lui Hristos. Pentru noi, care suntem incapabili de a surprinde aceste îndelungi încremeniri, aceste sughițuri ale legendei veacurilor, demnitarii acestei lumi de dincolo de lume ne evocă figurile mai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
el dă înspre o zonă semiindustrială à la De Chirico, presărată cu arcuri de triumf, coloane decapitate și mozaicuri rămase în părăsire. Poate că Isus n-a asistat la cursele de care de luptă, dar va fi urcat treptele templului zeiței Astarté și va fi mângâiat cu mâna sarcofagele de marmoră sculptată. Pe Ahile în haremul regelui Lycomedas, de exemplu, ori pe Priam sosind în tabăra aheilor. Va fi cumpărat de la piață niște murex brandaris, cochilii căutate de vopsitorii din port
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care m-a alăptat. Schimbul de replici s-a încheiat cu această piruetă. Un final cam tranșant, desigur; dar, pentru a lămuri cât de cât lucrurile, ar fi necesar un al doilea seminar. Așadar, datele povestii. Toți zeii și toate zeițele Olimpului se aflau în plin chiolhan când apăru pe neașteptate Eris, zeița discordiei (urâcioasa nici nu fusese măcar invitată). Ea aruncă pe jos un măr de aur. Afrodita se apleacă, îl ridică și vede scris pe el: "Celei mai frumoase
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
piruetă. Un final cam tranșant, desigur; dar, pentru a lămuri cât de cât lucrurile, ar fi necesar un al doilea seminar. Așadar, datele povestii. Toți zeii și toate zeițele Olimpului se aflau în plin chiolhan când apăru pe neașteptate Eris, zeița discordiei (urâcioasa nici nu fusese măcar invitată). Ea aruncă pe jos un măr de aur. Afrodita se apleacă, îl ridică și vede scris pe el: "Celei mai frumoase". Se scoală de la masă și alte două frumuseți, Hera și Atena, și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
l'orage, Dans l'homme la vertu, dans la femme l'amour. Il est, la nuit, l'étoile, et le soleil le jour. Le ciel est trop étroit pour tenir sa mesure, Et son immensité déborde la nature. PE TEMPLUL ZEIȚEI ISIS Sunt tot ce-a fost, tot ce este, tot ce va fi; și niciun muritor nu m-a dezvăluit. TERTULLIEN Le dieu que nous adorons est un seul Dieu, qui a crée l'univers avec les éléments, les corps
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
urmează, contemplarea peisajului astral adus pe pământ și, mai mult, pe un pământean, fiind accentuată de sentimentul că sferele sacre au devenit accesibile prin puterea flăcăului. Cercetătoarea Silvia Ciubotaru face trimitere în acest context la cultul mithraic, la cel al zeiței Isis și în creștinism unde „un veșmânt al splendoarei” de lumină este hărăzit inițiatului. Îmbrăcă¬mintea uimitoare păstrează cromatica inițiatică: „Cam din brâu până-n pământ/ E vesmânt dalb de argint;/ Din brâu până-n umerel/ E vesmânt dalb de-aurel;/ Cam
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
protector al casei, întâlnit și în mitologia greco-romană sub forma lui genius loci cu implicații ce țin de cultul strămoșilor, al căror totem este aici șarpele. „Atributele comune cu anticele divinități ocrotitoare ale vetrei, de tipul Larilor domestici, zeului Lateranus, zeiței Mania, Manilor și Penaților latini” fac din dușmanul ofidian o apariție complexă ce acționează și ca limită extremă în Centrul Lumii. În basmul Dobrița, șarpele „insistă” să fie adus în plan domestic, ipostaza lui de genius loci implicând o mișcare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
încheiate și rapiditatea cu care aceste gesturi se înfăptuiesc atribuie tinerei țesătoare o aură eroică. Fusul creator de fir a fost numit „talisman împotriva destinului”, fiindcă „torcătoarea care folosește un atare mecanism (...) e stăpâna mișcării circulare și a ritmurilor, așa cum zeița lunară e stăpâna lunii și a fazelor sale”. Fecioara devine ea însăși o divinitate prin actualizarea modelului arhetipal și victoria ei însumează participarea sacrului. Mătasea (prezentă și în „zgarda” leului din colindele de fecior) este constant asociată cu năvodul pentru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
frunte. Astfel ne întoarcem la imaginea matcă pentru motivul leagănului, Arborele Cosmic: „La mijloc de lac,/ Crește-un măr rotat/ La crenguța lui,/ Leagăn de mătase” (Enisala - Tulcea). Așezată în leagănul dintre coarnele cerbului, fata de măritat evocă imagi¬nea zeiței Bendis sau a unei alte divinități protectoare a vânătorii și a căsătoriei. Funcția maritală a cerbului am regăsit-o și în colindele de fecior, unde îi promite eroului o mireasă. În colinde, animalul este însă, asemeni taurului, „cuminecătură” totemică, deoarece
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
stabilității terestre se exercită prin intermediul simbolului viril al coarnelor și într-un basm din Izvoare, Soroca: „eu am puteri sî-nfig coarnili-n pământ, pământu sî cutremuri”. Seismul este provocat de puterea supraîncăr¬cată a fecundității telurice, coarnele bovine fiind apanajul „Marii zeițe a fecundității”. Perechea bourului htonian cu omologul său solar completează imaginea hierogamiei uranian-teluric și provoacă recolta mitică: „noi nu sîntem boi să arăm căte-o brazdă. Noi sîntem vânt și pe unde mergem noi, crește grâu și să coace” (Fărcașele - Olt
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
craniului, și este capabilă să provoace viața în formă multiplicată, superioară. Bourul deține, așadar, secretul vieții și este capabil să învie prin răsuflarea lui comunicantă de energie interioară. Basmul din colecția D. Stăncescu reface arhetipul lui Osiris, înviat de răsuflarea zeițelor Isis și Neftis: „i-a pus bucățică lângă bucățică, tot după învățul bivolilor, și după aia au suflat bivolii asupra lui, unul dintr-o parte și altul dintr-alta, de a înviat Minea cum fusese mai înainte”199. Moartea inițiatică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
un "puro" din Pinar del Rio și... adio! De cum s-a ridicat cortina simți cum iți crește-adrenalina, că-ți defilează pe sub nas la trap, galop, sau unduind la pas, făpturi ce nu-ntâlnești nici în o mie una de povești! Zeițe fără nici un rid, cu rotunjimi necalculate nici de Euclid, de juri pe barba lui Fidel, că-s toate Top model! Se-nvârt și dau din tot ce au în sunete de salsa, conga și milonga și când s-a isprăvit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
dă o lovitură, se informează prin rețeaua ei cine a făcut-o. Hoții-i vînd la prețul ei sau femeia Îi toarnă la gardă. Lupita știe tot ce se-ntîmplă-n lumea interlopă din Mexico City. Tronează și-mparte plicuri ca o zeiță aztecă. Lupita Își vinde marfa În plicuri. Se presupune că e heroină. De fapt e pantopon Îndoit cu lactoză și o altă porcărie care aduce a nisip și rămîne nedizolvată În lingură după fierbere. Am Început să iau plicuri de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de la Callatis") le însănătoșise. Lângă Doamna de la Callatis, se găsesc un număr de instrumente de argint, de mică chirurgie, și câteva chiurete pentru chiuretaj. Neîndoielnic, Doamna de la Callatis, despre care unii arheologi (I. H.. Crișan) au afirmat a fi o zeiță, era o moașă. Ambianța monumentală, atmosfera de festivitate grandioasă la înmormântare etc. sunt mărturiile cultului moașei antice (aici, în jur de 100-200 a. H.), care, probabil, fără fastul roman, există și în lumea antică și medievală din teritoriile care au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Andrea în Percussina care au luminat modul în care autorul a folosit simbolistică Fortunei în capitolul 25 din Îl Principe. Tibullus (1.2.15-17) adapta proverbul tradițional fortes Fortuna adiuvat în modul în care o vede pe Fortuna că Venere, zeița amorului erotic, care îi ajută pe cei puternici și îl încurajează pe tineri. audendum est: fortes adiuvat ipsa Venus. illa favet seu quis iuvenis nova limina temptat seu reserat fixă dente puella fores 128 [Bisogna osare: la stessa Venere aiuta
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
ideatic. Căci, dacă grâul e, În orice cultură, iar cea română nu face excepție, sfințit, macul e “floarea iadului”. Pentru grecii antici, macul era asociat somnului și morții, În general maleficului și plasat evident În Hades, pe când grâul avea o zeiță - Demetra -, devenită la romani Ceres, de unde și numele generic de cereale. Și pentru români grâul e sacru, căci e creat de Fărtat, forța pozitivă a universului, corespondent al Yang-ului chinezesc; de aceea e prezent la toate ceremoniile tradiționale de peste an
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
se mai găsesc și Învățăminte. Ca acela că nici societatea umană nu poate trăi exclusiv cu genii ori cu mediocrități. Ea are nevoie de ambii. Mai mult, etichetările pripite, ca “floarea iadului” sau buruiană, nu corespund Întrutotul realității. Romanii ofereau zeiței grâului - Ceres - flori de mac. “Radiosfera”, 22 iulie 1996, ora 12,36 91. Mănăstire ’ntr’un picior. Ghici ce-i Deși, În excursia noastră, am lăsat de mult În urmă muntele, umbra lui mă Însoțește; cel puțin pe mine. De
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ori vrăbii. Iată cam ce-am putea Învăța de la pisică, deși nu cred că suntem În stare, căci natura nu ne mai poate controla, cel puțin direct. Apropiindu-se de om, ca partener bineînțeles, pisica n’a uitat că e zeiță. Și-a păstrat ca atare independența, dacă vreți “sălbăticia”, ceea ce nu s’a Întâmplat cu niciunul dintre animalele propriu-zis domestice, evitând evadarea de sub controlul naturii, lucru cu care omul a Înșelat pe acelea, dar și pe el Însuși. Căci “natura
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ceea ce nu s’a Întâmplat cu niciunul dintre animalele propriu-zis domestice, evitând evadarea de sub controlul naturii, lucru cu care omul a Înșelat pe acelea, dar și pe el Însuși. Căci “natura știe mai bine”... Egiptenii au făcut din pisică o zeiță; europenii i-au atribuit 9 suflete. E de fapt același lucru: și unii și alții i-au sesizat și recunoscut astfel negentropia. Dacă primii au Încercat s’o valorifice, ceilalți sper s’o Înțeleagă și să Învețe. În fond, negentropia
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
m’au mângâiat, așa cum mă așteptam, ci m’au lovit acele valuri. Și au generat altele, În suflet. Refugiat pe o stâncă, ferit de ele, dar nescăpându-le din ochi, am aflat răspuns la o obsesie de o lună: Bendis, zeița tracă, simbol al regenerării, dar și al morții, o antiteză interioară, dar atât de profundă prin extremele ei, adică negentropia cea mai curată; adică acel element care conferă viață la orice nivel, În opoziție cu entropia, dezordinea și degradarea. Și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Virgil Cândea, care a scris postfața controversatei cărții a lui Dan Romalo, placa notată cu nr 117, reprodusă la p. 150 și explicațiile autorului: „Din iconografia bogată a plăcii se desprinde ca element deosebit de semnificativ - grupul cu zeul războiului subpus zeiței păcii - ceea ce pare să fi fost, într-o anumită perioadă, simbolul statului get centralizat. Simbolul, constituit din capul de bovideu - foarte probabil emblema geților orășteni din Sarmisegetuza Regia - este așezat pe un piedestal în jurul căruia este încolăcit un șarpe mare
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]