34,380 matches
-
exemplu celebru de charbagh în stil mughal (mogul) sunt grădinile lui Shalimar din Lahore, unde este situat și Mormântul lui Jahangir, fără dom. Alt exemplu este Bibi Ka Maqbara în Aurangabad, care a fost comandat de către cel de al șaselea împărat mogul Aurangzeb, în memoria soției sale. În fine, Fortul Roșu din Delhi și Fortul Agra sunt imense palate fortificate; la fel, orașul abandonat Fatehpur Sikri, la la vest de Agra, a fost construit pentru Akbar la sfârșitul secolului XVI. Prima
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
Cei mai de seamă reprezentanți ai stoicismului roman au fost: Seneca, Epictet și Marc Aureliu. Seneca, în lucrarea "De otio", susține abstenționismul politic, iar în "De tranquillitate animi" îndeamnă la acțiunea, participare politică. În ceea ce privește puterea supremă în stat, consideră că împăratul trebuie să acționeze în interesul supușilor săi, nu în interes personal. De asemenea, pledează ideea statului universal, bazat pe conceptul de drept natural. Epictet, în lucrarea "Manualul", a promovat următoarele idei politice: înălțarea spirituală a omului, acceptarea destinului și necesitatea
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
și necesitatea înlăturării sclaviei. Fost sclav, susține că sclavul care își suportă situația cu dârzenie este mai liber decât stăpânul său devenit rob al pasiunilor sale. În lucrarea "De vorbă cu mine însumi", Marcus Aurelius se definește pe sine ca împărat și realizează un jurnal de reflexie filozofică. Consideră libertatea ca o expresie a pasivității, a unei servituți absolute în raport cu destinul, iar regalitatea ca o imagine și emanație a divinității. Doctrina sa va fi în concurență cu creștinismul, față de care a
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
a mutat la Kiel. În 1288, cu puțin timp înainte să moară, ea a dat teritoriile Eider și Schlei fraților ei. A fost nepopulară în Danemarca, unde a fost supranumită "fiica Diavolului" și acuzată de distrugerea scrisorilor dintre Papă și împărat către regele Valdemar al II-lea. Regina Matilda a avut cu primul ei soț trei fii și o fiică:
Matilda de Holstein () [Corola-website/Science/337279_a_338608]
-
de savant rătăcitor poliglot din Evul Mediu - un preot care știa latină, greacă, arabă și ebraică. Când el era de aproximativ 50 de ani, Frederick al II-lea l-a atras la curtea lui din Regatul Siciliei, și la îndemnul împăratului a supravegheat (împreună cu Hermannus Alemannus) o nouă traducere a lui Aristotel și a comentariilor arabe din arabă în latină. Există traduceri ale lui Scot însuși la "Historia animalium", "De anima" și "De coelo", împreună cu comentariile lui Averroes asupra lor. Cea
Michael Scot () [Corola-website/Science/337320_a_338649]
-
sef al ramurei catolice al Casei de Zähringen. Fratele mamei sale era Contele de Soissons, tatăl renumitului general Prințul Eugene de Savoia, în a cărui umbră militară Ludwig va trăi și va lupta iar verii vor fi aliați în serviciul împăratului Sfântului Imperiu Roman împotriva francezilor. Părinții lui separându-se, el a fost rapit copil fiind din casa mamei lui din Paris și repatriat în Germania, unde a fost crescut de bunica paternă vitregă. Ludwig Wilhelm a servit prima dată sub
Ludwig Wilhelm, Margraf de Baden-Baden () [Corola-website/Science/337349_a_338678]
-
în 1664 el a intrat în relații de prietenie cu regele Ludovic al XIV-lea al Franței. A primit bani de la regele francez însă exsitența unei puternice părți anti-franceze în Saxonia l-a pus ocazional în situația să răspundă în fața împăratului Leopold I. Interesul pricipal al electorului nu a fost politica ci muzica și arta. El a împodobit Dresda, care sub el a devenit centrul muzical al Germaniei; muzicienii străini au fost bine primiți și a adunat în jurul lui o curte
Johann Georg al II-lea, Elector de Saxonia () [Corola-website/Science/337412_a_338741]
-
este o figură din înalta societate romană, a cărui existență este semnalată sub domniile împăraților Augustus și Tiberius. Nașterea sa este situată aproximativ în anul 25 î.Hr., iar decesul său în jurul anului 37 d.Hr. Era un milionar amator de plăceri (îndeosebi de plăceri oferite de mâncare), care cheltuia fără să socotească pentru a și
Marcus Gavius Apicius () [Corola-website/Science/337428_a_338757]
-
invitații medicului celebru [[Gerhard van Swieten]], unui prieten bun a părinților lui, la Viena. Acolo a terminat studiile și a început să practice ca chirurg. Dar marea dragoste a aparținut biologiei. Astfel a catalogat toate plantele în „grădina olandeză” a împăratului și împărătesei după sistemul Linné. Cu acest prilej a făcut cunoștință cu coregentul [[Francisc I al Sfântului Imperiu Roman|Francisc I]] (în țările austriece împărăteasă a fost [[Maria Terezia a Austriei|Maria Terezia]], dar Francisc a fost împăratul Sfântului Imperiu
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
olandeză” a împăratului și împărătesei după sistemul Linné. Cu acest prilej a făcut cunoștință cu coregentul [[Francisc I al Sfântului Imperiu Roman|Francisc I]] (în țările austriece împărăteasă a fost [[Maria Terezia a Austriei|Maria Terezia]], dar Francisc a fost împăratul Sfântului Imperiu Roman) care a fost entuziasmat de hărnicia și talentul lui. De acea, domnitorul l-a ales șef unei mari expediții austriece în [[Indiile Occidentale]]. Înainte de a părăsi continentul pe 7 ianuarie 1755 din portul [[Livorno]], a făcut un
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
1764, savantul a fost înnobilat pentru productivitatea și excepționalitatea muncii sale de împărăteasa Maria Terezia cu titlul austriac Edler von” iar în anul 1806, cavalerul a fost ridicat la rangul de baron austriac (Freiherr) prin cea mai înaltă rezoluție a împăratului [[Francisc I al Austriei]] la Viena. Titlul de baron era doar valabil pentru el și urmașii săi legali. Jacquin a luat de la început parte activă la transformarea chimiei prin fizicianului și chimistului scoțian [[Joseph Black]], apoi completată de Lavoisier. După ce
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
Orașului Romă. Alte lucrări au fost: "Amade" (argonaut), povestea sejurul din torino pentru Mozart, un adolescent, care a fost inspirat de piesă de Roberto Tarasco "Amadé, sau geniul de la vârsta de iluminare", produs în 2006; "casă de timp" (Piemme); "ochii împăratului", câștigător al Rapallo premiu și în anul 1994, "Cei trei cavaleri ai Graalului" și "prințul desculț". La începutul anilor Nouăzeci, afectate de scleroza multiplă, Lăură Mancinelli a abandonat catedră de Filologie germanica. Din 1994, este dedicat în întregime scrisului, publicând
Laura Mancinelli () [Corola-website/Science/337433_a_338762]
-
un cartier în care locuia o mică colonie de vlahi veniți din Scithia Minor (Dobrogea de astăzi). Lisseanu a susținut de asemenea această opinie Suburbia Vlaherne este pomenită și în scrierile lui Theophanes Confessor în legătură cu revolta lui Flavius Vitalianus împotriva împăratului Anastasius din anul 513 După Ilie Gherghel, cuvântul vlah s-a răspândit în lumea germanică și slavă prin intermediul vikingilor care au intrat în contact cu Imperiul Roman de Răsărit. Originea bizantină a cuvântului vlah este sprijinită și de istoricul Stelian
Blachernae () [Corola-website/Science/335838_a_337167]
-
În limba turcă se numește Ayazma. Biserica Sfânta Maria (Maica Domnului) a fost reconstruită dar la dimensiuni mult mai mici. Biserica deținea o icoană faimoasă a sfintei Maria, numită Blachernitissa, după numele cartierului. Biserica a fost terminata și înfrumusețată de către împăratul Leon I, care a adăugat "Hagiasma" (fântâna cu apa sfințită) și "Hagion Lousma" (baia sfântă, unde se spălau preoții). Leon I a mai construit și Paraclisul "Hagia Soros", un relicvar special făcut pentru a păstra în el "Acoperământul Maicii Domnului
Blachernae () [Corola-website/Science/335838_a_337167]
-
Soros", un relicvar special făcut pentru a păstra în el "Acoperământul Maicii Domnului", adus la Constantinopol din Palestina, în anul 473. Cel mai renumit eveniment a avut loc în anul 626, când orașul Constantinopol a fost asediat de către avari, în timp ce împăratul Heraclie și trupele sale erau plecați la lupta cu perșii, în Asia Mică. Icoana Maicii Domnului Blachernitissa a fost scoasa în procesiune de către fiul împăratului absent și de către Patriarhul Sergius (610-638). Avarii au încetat asediul, victoria punându-se pe seama Maicii
Blachernae () [Corola-website/Science/335838_a_337167]
-
a avut loc în anul 626, când orașul Constantinopol a fost asediat de către avari, în timp ce împăratul Heraclie și trupele sale erau plecați la lupta cu perșii, în Asia Mică. Icoana Maicii Domnului Blachernitissa a fost scoasa în procesiune de către fiul împăratului absent și de către Patriarhul Sergius (610-638). Avarii au încetat asediul, victoria punându-se pe seama Maicii Domnului. Din Palatul imperial Blachernae se văd doar ruinele impresionante. În limba turcă acest palat se numește Tekfur Palace. Palatul Blachernae era la sud de
Blachernae () [Corola-website/Science/335838_a_337167]
-
ruinele impresionante. În limba turcă acest palat se numește Tekfur Palace. Palatul Blachernae era la sud de biserică, pe a șaptea colină a cetății. Construcția a început în secolul al VI-lea. În timpul dinastiei Comnenilor, palatul era reședința preferată a împăratului, în dauna palatului oficial din estul cetății. Există o mănăstire cu numele Vlaherne și în insula Corfu. Datează din secolul al XII-lea și are dimensiuni mici, fiind amplasată pe un promontoriu, aproape de capătul pistei aeroportului din Corfu. http://www
Blachernae () [Corola-website/Science/335838_a_337167]
-
grav, conflicte puternice și cu un deznodământ trist. Zoe Dumitrescu Bușulenga a remarcat influențele shakespeariene asupra "Trilogiei Moldovei", afirmând că, la fel ca în "Iulius Cezar", conspirația apare în "Apus de soare" încă de la începutul piesei, conspiratorii discutând despre slăbiciunea împăratului, respectiv a domnitorului. În privința semnelor prevestitoare, acestea apar în întreaga dramaturgie istorică (și nu numai), dar aici nu se poate vorbi despre influența anume a unui text, ci de o tradiție în ceea ce privește construirea textului dramatic. Titlul piesei reprezintă o metaforă
Apus de soare () [Corola-website/Science/335840_a_337169]
-
fost martor la numeroase evenimente istorice. Potrivit legendelor cehe, construcția Podului Carol a început la 9 iulie 1357, ora 05:31, prima piatră fiind pusă chiar de regele Carol al IV-lea. Această dată exactă a fost foarte importantă pentru împăratul Sfântului Imperiu, deoarece el credea mult în numerologie, iar această dată specifică, care forma o punte numerică (1357 9, 7 5:31), i-ar conferi Podului Carol o rezistență suplimentară. Având în vedere viața lungă a podului, convingerea împăratului are
Podul Carol () [Corola-website/Science/335843_a_337172]
-
pentru împăratul Sfântului Imperiu, deoarece el credea mult în numerologie, iar această dată specifică, care forma o punte numerică (1357 9, 7 5:31), i-ar conferi Podului Carol o rezistență suplimentară. Având în vedere viața lungă a podului, convingerea împăratului are, probabil, o anumită greutate, deși podul a fost martor la numeroase dezastre. O inundație din 1432 i-a avariat trei piloni. Al treilea arc (numărat dinspre Orașul Vechi) s-a prăbușit în 1496, după ce unul dintre piloni a coborât
Podul Carol () [Corola-website/Science/335843_a_337172]
-
Moscovei. În același timp, Albert al Prusiei a devenit al Cavalerilor Teutoni și nu era dispus să accepte suzeranitatea Poloniei așa cum obliga . Tensiunile s-au soldat în cele din urmă cu și a dus la alierea lui Maximilian I, sfânt împărat roman cu Vasile al III-lea. În decembrie 1512, moscoviții au invadat Marele Ducat al Lituaniei cu scopul de a captura Smolenskul, un târg important. Primele lor asedii din 1513, de șase, respectiv patru săptămâni, au eșuat dar . Cneazul a
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
Jasper von Munster a fugit în Lituania, dar von Brandenburg și Christoph von Mecklenburg au fost capturați și închiși la Adsel și Treiden. Urmarea a fost o misiune diplomatică pentru eliberarea lor trimisă de ducii pomeranieni, de regele danez, de împăratul Ferdinand I și de stările generale ale Sfântului Imperiu Roman. S-a planificat pentru 1 aprilie 1557 o întâlnire multipartită ținută la Lübeck pentru a rezolva conflictul, dar ea a fost anulată din cauza conflictelor dintre Sigismund și solii danezi. Sigismund
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
forțele rusești au invadat din nou Livonia. Un armistițiu de șase luni, între mai și noiembrie, a fost semnat între Rusia și Livonia, Rusia folosind timpul pentru a se concentra pe . În urma invaziei rusești, Livonia a cerut mai întâi ajutorul împăratului Ferdinand I și, după refuzul acestuia, s-a îndreptat spre Polonia-Lituania. "Landmeisterul" von Fürstenburg a fugit în Polonia-Lituania și a fost înlocuit cu . În iunie 1559, stările Livoniei au intrat sub protecția polono-lituaniană prin primul . " "polonez a refuzat să încuviințeze
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
reușit să restaureze și . Condițiile nefavorabile Suediei au dus la o serie de conflicte care s-au încheiat doar odată cu Marele Război al Nordului din 1720. Suedia a acceptat să-și predea posesiunile din Livonia în schimbul unei plăți din partea sfântului împărat roman Maximilian al II-lea. Maximilian nu a reușit însă să plătească compensațiile cerute, astfel că și-a pierdut influența în afacerile baltice. Termenii tratatului privind Livonia au fost astfel ignorați și Războiul Livonian a continuat. Din punctul de vedere
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
Livoniei”, fostă capitală a Ordinului Livonian și care avea nu doar importanță strategică, ci și simbolică. În 1576, principele ardelean Ștefan Báthory a devenit rege al Poloniei și mare duce al Lituaniei după o alegere pentru tronul polono-lituanian disputată cu împăratul HabsburgMaximilian al II-lea. Atât logodnica lui Báthory, Anna Jagiello, cât și Maximilian al II-lea fuseseră declarați aleși pe același tron în decembrie 1575, la trei zile distanță; moartea lui Maximilan în octombrie 1576 a prevenit escaladarea conflictului. Báthory
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]