36,271 matches
-
la numeroase manifestări dedicate promovării valorilor culturale. Este ales, în 2002, prim-vicepreședinte al acestei organizații culturale. În iunie 2003 pune bazele fundației “Euxinus”, ONG cu activități culturale și umanitare. Participă la acțiuni de promovare a valorilor morale și la dialogul interconfesional laic pe plan internațional. În perioada dictaturii comuniste a fost înscris, formal, în organizațiile politice de masă din sistemul de învățământ (1970-1989). A fost membru al organizațiilor de tineret (Organizația Pionierilor, Uniunea Tineretului Comunist, Asociația Studenților Comuniști) din care
Marian Munteanu () [Corola-website/Science/299192_a_300521]
-
găsi o poziție obiectivă de pe care să evaluezi societatea. Dezbaterea s-a încheiat fără rezultat dar a condus la prietenia dintre cei doi. Chiar Gadamer i-a obținut lui Habermass primul post de profesor la Heidelberg. O altă încercare de dialog cu Jacques Derrida s-a încheiat fără vreo concluzie, deoarece cei doi nu aveau niciun element în comun în teoriile lor. După moartea lui Gadamer, Derrida a recunoscut că imposibilitatea de a dialoga cu Gadamer constituie cel mai mare eșec
Hans-Georg Gadamer () [Corola-website/Science/299199_a_300528]
-
Puiu, "Marfa și banii". Lucian Pintilie, deși a avut o prezență mai degrabă discretă pe ecranele televizoarelor, s-a implicat în mod activ în opera de reformare morală a societății civile românești, fiind unul dintre membrii marcanți ai Grupului pentru Dialog Social. Singurul premiu pe care regizorul l-a acceptat în România a fost "Premiul Gopo pentru întreaga operă" acordat în 2007. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice
Lucian Pintilie () [Corola-website/Science/299205_a_300534]
-
alții, devenind apoi președinta) Forumul Democrat Antitotalitar din România (6 august 1990, la Cluj), ca o primă mișcare de unificare a opoziției democrate, din care s-a format mai tarziu "Convenția Democrată din România" (CDR). Membră fondatoare a Grupului pentru Dialog Social, a Alianței Civice și a Fundației Culturale Memoria. A publicat peste 100 de articole în ziare și reviste ("22", "România liberă", "Vatra", "Memoria" etc.). A ținut conferințe în țară și străinătate, multe dintre ele publicate în volume colective ("Une
Doina Cornea () [Corola-website/Science/299207_a_300536]
-
atâta timp cât este afectat, este intelect pasiv sau pasional, incapabil să acceadă la principii; neafectat, este un intelect agent, posesor al principiilor. Eliminarea sentimentelor sau pasiunilor are tocmai această miză: transformarea mentală, activarea intelectului. Proza VI a cărții I este un dialog de factură aproape platoniciană în care Filosofia obține un profil spiritual al interlocutorului printr-o serie de întrebări socratice, structurabile, împreună cu răspunsurile lor, într-un adevărat proiect de Summă. 1) „Dacă lumea este haotică sau rațională”, la care Boethius răspunde
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
a intelectului de pasiuni. Cartea a II-a a Consolării... va fi prin urmare abia „trecerea” spre discuția finală, filosofică, numită de Filosofie „leacul cel tare”. Până acolo însă este nevoie de purificare, de „leacul cel slab”, constând într-un dialog despre soartă și nedreptățile ei. Deosebirea față de prima poezie, în care Boethius deplângea situația în care se află, este că acum Filosofia îl va ajuta să înțeleagă caracterul efemer și lipsit de autenticitate al atracțiilor vieții, într-un stil ce
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
un stil ce amintește de gândirea stoică: „Este nenorocire numai ceea ce consideri ca atare și, dimpotrivă, orice soartă este fericită când este suportată de un suflet stăpân pe sine” . Prezența argumentelor și parafrazelor de tip stoic în această secvență a dialogului reprezintă o opțiune interesantă, din care trebuie să înțelegem în primul rând rolul pe care Boethius îl acordă acestui tip de filosofie: gândirea stoică are funcția de a elibera intelectul de „legătura” cu lucrurile, de dependența față de lumea materială. O
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
franceză, germană, spaniolă, italiană și galeză pe lângă Engleza nativă, precum si noțiuni de ebraică, japoneză, Chineză, suedeză și persană. "Educația lingvistică a lui Burgess", scriu Raymond Chapman și Tom McArthur în "The Oxford Companion to the English Language", "e vizibilă în dialogul îmbogățit de pronunțări distinctive și în plăcerile limbajului." Interesul său în lingvistică s-a reflectat în jargonul adolescentin anglo-rus inventat în "Portocala Mecanică" (numit Nadsat) și în filmul"Quest for Fire" (1981), pentru care a inventat un limbaj preistoric. Eroul
Anthony Burgess () [Corola-website/Science/299222_a_300551]
-
The Caretaker"" ("Îngrijitorul casei", 1960). Piesa ""The Homecoming"" ("Întoarcerea acasă", 1965) înregistrează un deosebit succes și marchează consacrarea lui ca autor dramatic. Și în această piesă, tema principală este nesiguranța omului asaltat de forțe necunoscute și dificultățile comunicării între oameni. Dialogurile sale descriu greutățile de înțelegere, marcate prin pauze îndelungate în cursul conversațiilor, tăcerile fiind un element important în creșterea tensiunii dramatice. Aparentele refugii în lumea visului alcătuiesc clișee de viață ale protagoniștilor. Se poate riposta că nu teatrul său este
Harold Pinter () [Corola-website/Science/299259_a_300588]
-
românesc ca artă s-a născut ca o "realitate afectivă". A continuat să existe ca o "aspirație", uneori eroică și plină de candoare, impresionantă ca "entuziasm" în ceace putea fi "cultivarea filmului ca "artă" cutezătoare și modernă, în posibilitatea de "dialog internațional". A existat delungul timpului tocmai acestui entuziasm dublat de multe, multe "iluzii pecuniare", dar care nu au putut înfrâna apariția, dezvoltarea și impunerea alături de alte cinematografii și a "cinematografiei românești", a filmului românesc. Doar atunci când statul a ajuns la
Filmul românesc până în 1948 () [Corola-website/Science/299822_a_301151]
-
scade simțitor. Astfel, până în 1939, sunt realizate doar 16 filme. Majoritatea sunt "„versiuni românești”" a unor filme străine realizate în studiourile din Paris, Praga sau Budapesta cu câțiva tehnicieni români și participarea unor actori români. Practic s-a făcut dublarea dialogurilor. Enumerăm: filmul franco-american "„Parada Paramount”", "„Televiziune”" -1931, dublate la Paris (vocea lui George Vraca în cel de-al doilea film), "„Fum”" -1931, "„Trenul fantomă" -1933, "„Prima dragoste”" și "„Suflete în furtună”" -1934, filme maghiare dublate la Budapesta. Regizorul german Martin
Filmul românesc până în 1948 () [Corola-website/Science/299822_a_301151]
-
traduceri ale cărților de cult bizantine în limba franceză) și organizează colocvii teologice încă din anul 1942. Unii consideră că lucrarea comunității de la Chevetogne a contribuit la evoluția atitudinii Bisericii catolice în favoarea ecumenismului (căutare a unității între Biserici printr-un dialog sincer, onest și pe picior de egalitate), care va și deveni doctrină oficială a Conciliului II Vatican (1962-1965). Castelul, care reprezintă clădirea principală a mănăstirii, a fost construit la mijlocul secolului al XIX-lea de către Charles Delvaux de Fenffe, stăpânul domeniului
Mănăstirea Chevetogne () [Corola-website/Science/299870_a_301199]
-
compoziției, vizibil în tehnica închegării subiectului în jurul evenimentului unic sau în folosirea planurilor paralele. Sunt utilizate mijloace de încetinire a acțiunii în vederea obținerii efectului emoțional. Sistemul epic este alcătuit din modele și tipare nartive arhaice, reperabile mai cu seamă în dialoguri și discursuri și este concurat de narațiunea la persoana I, de investigații psihologice, monologuri. Limbajul se caracterizează printr-o extraordinară varietate semantică și complexitate a frazei. "Vezi articolul principal: Troia." O altă întrebare semnificantă privește posibila bază istorică a povestirii
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
ambrozian este un rit latin folosit în Nordul Italiei, mai ales în apropierea orașului Milano. Cu toate acestea, ritul ambrozian s-a răspândit și în Elveția. Ritul ambrozian a apărut în aceeași perioadă în care papa Grigore I cel Mare Dialogul a modificat liturghia romană. Numele ritului este legat de cel al episcopului Ambroziu de Milano. Ritul ambrozian a reușit să supraviețuiască acțiunii de suprimare a riturilor occidentale minore, în urma căreia aproape întreaga Biserică Occidentală a adoptat ritul roman. Una din
Ritul latin () [Corola-website/Science/299933_a_301262]
-
caracterul satiric în accepțiunea de azi. Primul mare satiric, ale cărui opere au servit ca model generațiilor ulterioare de scriitori, a fost poetul Quintus Horatius Flaccus. În cele două cărți cu satire, numite de Horațiu "Sermones" ("Convorbiri"), sub forma unui dialog cu Maecena, sunt tratate teme etice, criticându-se ambiția nemăsurata, prostia, avariția, într-un mod tolerant și cu humor. Într-un ton mai sever sunt formulate cele 16 satire ale contemporanului sau Juvenal, aparținător al filosofiei stoice. Marțial, prieten cu
Satiră () [Corola-website/Science/299948_a_301277]
-
a fi și cel mai înzestrat spiritual, pare de asemenea preluat din tehnica basmului. Dostoievski a creat opere de o imensă putere hipnotică, însuflețite de scene dramatizate (conclavuri) în care personajele, într-o atmosferă înfierbântată sau scandaloasă, se antrenează în dialoguri socratice "à la russe" despre existența lui Dumnezeu, problema răului și suferințele celor inocenți. Tipologia personajelor sale este relativ simplă: creștini umili (prințul Mîșkin, Sonia Marmeladova, Alioșa Karamazov), nihiliști autodistructivi (Svidrigailov, Smerdiakov, Stavroghin, omul din "subterană"), depravați cinici (Feodor Karamazov
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
perioade temporale îndelungate, Dostoievski este poetul tragic prin excelență. Făcând aluzie la lucrarea "Nașterea tragediei" de Nietzsche, Nikolai Berdiaev declară: « Creația lui Tolstoi este apolinică. Cea a lui Dostoievski dionisiacă.. Ritmul febril al prozei dostoievskiene, accentul pus pe individualitate, abundența dialogului și a monologului - toate acestea sunt caracteristici inconfundabile ale artei dramatice. În eseul "Dostoievski și romanul-tragedie", Viaceslav Ivanov remarcă: Opera lui Dostoievski este adesea asociată cu orașul Sankt Petersburg, un simbol al peisajelor urbane schimbătoare, despiritualizate de fenomenul modernizator, în
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
de idei, în care puncte de vedere conflictuale, întrupate de personaje inedite, se dezvoltă în contrapunct într-un crescendo insuportabil. Conform lui Bahtin, diversitatea eroilor lui Dostoievski amintește de o « viziune carnavalescă asupra lumii » și resuscitează forme literare antice precum dialogul socratic și satira menipee. Grație libertății maxime a personajelor sale de a alege binele sau răul, necondiționate de istorie, ereditate sau condiție socială, Dostoievski este considerat un gânditor existențialist, la fel ca Søren Kierkegaard, Friedrich Nietzsche sau Jean-Paul Sartre. În
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
comunist. Uciderea preotului Jerzy Popiełuszko de către trei ofițeri ai poliției politice în anul 1984 a contribuit la erodarea încrederii în regimul comunist. Grevele din întreaga țară din 1988 au fost unul dintre factorii care au forțat guvernul să înceapă un dialog cu Solidaritatea. Din 6 februarie până în 15 aprilie 1989 s-au ținut convorbiri în 13 grupuri de lucru în 94 de sesiuni, care au devenit cunoscute drept „Convorbirile mesei rotunde” (în limba poloneză: "Rozmowy Okrągłego Stołu"), care au modificat radical
Republica Populară Polonă () [Corola-website/Science/299409_a_300738]
-
a procedat însuși Lumière. Alții, cum a fost regizorul american D. W. Griffith, la proiecția filmului „Nașterea unei națiuni”, au recurs la o soluție simplă dar ingenioasă: au pus în spatele ecranului actori care rosteau în concordanță cu cei din imagine dialogurile potrivite și o orchestră pe masură. În Franța "compania Gaumont" prezenta săptămânal un film a cărui imagini erau însoțite de sunet redat cu ajutorul unui fonograf, folosind amplificarea cu aer comprimat. Remarcăm faptul că aceasta s-a făcut la o sală
Film sonor () [Corola-website/Science/299446_a_300775]
-
un pas mare în dezvoltarea filmului sonor. La început, cineaștii vor recurge la "discul de sunet", un dispozitiv mult mai evoluat decât tamburul fonografului. Astfel în 1927 la New York, cu ajutorul unui disc cu diametrul de 400 mm care conține câteva dialoguri și muzică, este prezentat muzicalul "Cântărețul de jazz" cu Al Jolson în rolul principal, care este considerat "primul film sonor", amplificarea sunetului în sală fiind făcută cu ajutorul unei instalații de sunet cu tuburi electronice (un amplificator) cu difuzoare. Problema nu
Film sonor () [Corola-website/Science/299446_a_300775]
-
ulterior va sonoriza diferite filme mute. Sistemul Movietone, generalizează toată piața filmului timp de peste 20 de ani. Însă cu toate că filmul sonor arăta că prin sunet calitatea spectacolului cinematografic este deosebită, mulți realizatori și actori sunt împotrivă motivând că, în special dialogul, distruge din jocul actorului. Această părere a avut-o inclusiv Charlie Chaplin. Actorului de film mut nu i se cereau calități vocale, dicție, timbru, ci acestuia i se crea ca mijloc de expresie un teatralism, care uneori căpăta forme exagerate
Film sonor () [Corola-website/Science/299446_a_300775]
-
Veghea lui Finnegan": o rudă apropiată, Bozena Schaurek, ar fi văzut-o cum dansa în tăcere, în aceeași cameră în care Joyce își redacta manuscrisele. Între cele două acte artistice, aparent paralele, dansul și scrisul, s-ar fi stabilit un dialog profund, din care Joyce a extras inspirația pentru ultimul său roman. Caracterul abstract și încifrat al cărții "Veghea lui Finnegan" este așadar, în opinia lui Carol Loeb Shloss, o transpunere în cuvinte a unui „alfabet al inexprimabilului”, specific dansului. Chiar
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
ia textul liturghiei cappadociene a sfântului Vasile cel Mare, căruia i se adauge părți festive copiate după ceremoniile imperiale. O dată cu relațiile diplomatice între curțile de la Constantinopol și Roma, cele două rituri se influențează reciproc, îndeosebi datorită sfântului Grigore cel Mare (Dialogul), arhidiacon roman delegat la Constantinopol și care mai târziu devine papă al Romei. În 787 se încheie sinodul ecumenic al VII-lea (al II-lea constantinopolitan), care condamnă iconoclasmul și autorizează folosirea icoanelor în cult. Astfel, începând cu orașul Constantinopol
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
genul comediei. Conf.univ.dr. Elena Saulea consideră că filmul "„se deschide spre parabolă și atinge satirizarea șarjantă, face din trișare, fals și inautentic tot atâtea planuri a căror secvențialitate dau narațiunii filmice un ritm interior inedit, decupajul relațiilor umane și perfecțiunea dialogurilor atrăgând prin secvențe de sensibilitate și curaj enunțiativ”". Criticul de film Călin Căliman își exprima, ce-i drept cu multă întârziere, opinia că scenaristul Titus Popovici ar fi apelat la umorul absurd pentru a disimula unele ținte satirice care vizau
Operațiunea Monstrul () [Corola-website/Science/298788_a_300117]