35,147 matches
-
Hreliu (1334-1335) și o mică biserică de lângă el (1343). Tronul episcopului și porțile bogat împodobite ale mănăstirii datează și ele tot de atunci. Sosirea otomanilor la sfârșitul secolului al XIV-lea a fost însă urmată de numeroase raiduri și de distrugerea mănăstirii pe la mijlocul secolului al XV-lea. Datorită donațiilor efectuate de Biserica Ortodoxă Rusă și mai precis de mănăstirea Rusicon de la Muntele Athos, mănăstirea Rila a fost reconstruită la sfârșitul secolului al XV-lea de trei frați din zona Kiustendilului, care
Mănăstirea Rila () [Corola-website/Science/326749_a_328078]
-
strâmtorii Dardanele. Atacul (precursorul campaniei eșuate de la Gallipoli) l-a demoralizat pe Enver. Ca urmare, el a predat comanda lui Liman von Sanders, cel care avea să conducă apărarea încununată de succes de la Gallipoli. După ce campania aliată a dus la distrugerea a numeroase localități și pierderi de vieți omanești în zona de acțiune, Enver a propus crearea unor lagăre de concentrare pentru cetățenii francezi și britanici care se mai aflau încă pe teritoriul otoman. Ambasadorul american Henry Morgenthau a reușit să
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
Serapis (Serapeum), din Câmpul lui Marte, temple amplasate foarte apropiat. Templul zeiței Isis a avut o existență foarte aventuroasă la Roma, fiind de câteva ori distrus. Printre cei care l-au persecutat a fost și împăratul Tiberis. Acesta a dispus distrugerea templului și aruncarea statuii zeiței în Tibru. Templul lui Isis era plasat între Septa și templul zeiței Minerva și era ornat cu mai multe obeliscuri de talie mică, așezate în perechi. Așa cum s-a spus mai sus, un număr dintre
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
la o concentrație normală de oxigen, acestea nu mai sunt capabile să-și restabilească forma normală. Astfel, aceste celule nu mai sunt capabile să treacă prin capilarele înguste, ceea ce duce la ocluzia vaselor, și ischemie. Anemia este declanșată de hemoliză (distrugerea hematiilor), din cauza structurii acestora. Deși măduva osoasă încearcă să compenseze pierderile prin intensificarea eritropoiezei, aceasta nu este de ajuns. Hematiile normale au o durată de viață de 90-120 de zile, însă drepanocitele pot supraviețui numai 10-20 de zile. În mod
Anemia falciformă () [Corola-website/Science/326845_a_328174]
-
Xiongnu, au invadat și ocupat teritoriul (aparținând Parției și Bactriei) aflat la nord de Oxus. Sciții sunt alungați la sud de Oxus unde jefuiesc muribundul regat bactrian, ajungând într-un final în nordul Indiei, unde vor fi cunoscuți ca indo-sciți. Distrugerea regatului Greco-Bactrian este atribuită tot triburilor Yuezhi unde vor staționa un secol, pentru ca mai târziu să formeze Imperiul Kushan pe teritoriul Indiei. este recunoscut pentru nivelul înalt de cultură elenistică. Orașele precum, Ai-Khanoum și Bactra (în prezent, Balch), dovedesc o
Regatul Greco-Bactrian () [Corola-website/Science/326887_a_328216]
-
Pentru aceasta, puterile europene urmau să-și deplaseze forțele navale în Mediterana răsăriteană. Bătălia navală a fost mai degrabă rezultatul unui accident. Comandatul flotei aliate, amiralul Edward Codrington a încercat să îl oblige pe Ibrahim să se supună somațiilor sale. Distrugerea flotei otomane din Mediterana a salvat Prima Republică Elenă de la pieire. Pentru că se asigure supraviețuirea statului elen a mai fost nevoie de două intervenții militare: a Rusiei în războiul din 1828 - 1829 și a Franței prin campania din Moreea. Prin
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
1826, orașul Missolonghi, care controla intrarea în Golful Corint. Ca răspuns la atacurile gherilelor grecești împotriva forțelor sale din Peloponez, Ibrahim a lansat o campanie de transformare a civililor în sclavi și trimitere a lor în Egipt, cât și de distrugere sistematică a teritoriului, care urmărea înfometarea supraviețuitorilor. El a adus coloniști arabi, care ar fi trebuit să înlocuiască populația elenă. Revoluționarii greci, care aveau ca motto "Ελευθερία ή θάνατος" ("Eleftheria i thanatos": „Libertate sau moarte”), au rămas pe poziții. Mai
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
Aceste baterii ar fi putut împiedica intrarea aliaților în golf, dar Codrington era foarte sigur că otomanii nu vor fi cei care vor deschide primii focul. Dacă ar fi deschis focul, în ciuda pierderilor, Codrington era hotărât să folosească prilejul pentru distrugerea flotei otomane. Flota otomană a pus în aplicare un plan defensiv propus de Letellier: ancorarea vaselor în formație „potcoavă”, cu un capăt în dreptul fortului Navarino și cu celălalt la coasta sudică a insulei Sfactiria, în ambele capete bucurându-se de
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
toate cele trei nave de linie otomane și cele mai multe fregate din prima linie fuseseră scoase din luptă. Vasele otomane mai mici din liniile a doua și a treia au fost atacate după aceasta de navele de linie aliate, care în ciuda distrugerilor suferite, erau încă operaționale. De-a lungul luptelor, Codrington a încercate de două ori să ordone încetarea focului, dar semnalele sale au fost ori invizibile în fumul dens, sau au fost ignorate. În următoarele două ore, practic întreaga flota otomană
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
Inițiativa premierului a fost întâmpinată cu entuziasm de publicul parizian. Chiar în timpul în care francezii începuseă pregătirile de război în porturile mediteraneene, Ibrahim Pașa îi transmitea tatălui său că este sigur că poate respinge forța expediționară franceză. Numai că, după distrugerea flotei sale militare, pentru care cheltuise sume foarte mari de bani, Muhammad Ali nu mai era dornic să continue conflictul cu marile puteri. El considera că forțele sale din Peloponez, în rândul cărora luptau în cea mai mare parte țărani
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
a refuzat să se supună ordinelor de evacuare date de tatăl său, a cedat în cele din urmă, la scurtă vreme după debarcarea trupelor franceze la Navarino din august. Egiptenii au părăsit Peloponezul în octombrie 1828, după un an de la distrugerea flotei. Trupele franceze au acționat în continuare pentru elimnarea garnizoanelor otomane din Peloponez, care de altfel au opus o rezistență mai degrabă simbolică. În același timp, forțele elene au recucerit controlul asupra Greciei centrale printr-o campanie rapidă. Pentru campania
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
Navarino l-au transformat pe Codrington într-un erou în ochii opiniei publice britanice. Liderii armatei, marinei și diplomației britanice au fost însă profund îngrijorație de urmările acestei victorii. S-a considerat că amiralul britanic a încălcat grav instrucțiunile provocând distrugerea flotei otomane, iar acțiunile sale au compromis grav capacitatea Porții să reziste atacurilor Rusiei. Regele George al IV-lea ar fi afirmat într-un cadru public că bătălia a fost un „eveniment nedorit”. Situația politică a lui Codrington a devenit
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
promovat la gradul de amiral decât înainte de retragerea din marină în 1837. Codrington și-a petrecut ultimii ani din viață încercând să apere deciziile pe care le-a luat în Grecia. Dușmanii lui l-au învinuit că a complotat pentru distrugerea flotei otomane datorită simpatiilor sale filoelene, o posibilitate pe care Codrington a respins-o cu vehemență. Ceea ce nu se știe încă cu siguranță este dacă Codrington era conștient că odată cu intrarea flotei în golf se va declanșa bătălia. În această
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
poloni din 1002. Cronicarul Thietmar de Merseburg relatează că acel castel ar fi fost distrus din temelii dacă Gunzelin nu ar fi insistat ca polonilor să li se permită să plece de bună voie, iar castelul a scăpat astfel de distrugerea totală. Totuși, polonii, pe drumul de retragere, au devastat unele părți ale mărcii. În ceea ce îl privește, Gunzelin și-a stabili reședința în continuare chiar în Budusin. Gunzelin s-a aflat în dispută cu nepoții săi de frate, Herman și
Gunzelin de Meissen () [Corola-website/Science/325544_a_326873]
-
aflat în dispută cu nepoții săi de frate, Herman și Eckard, în cadrul a ceea ce a constituit unul dintre "cele mai urâte" războaie civile din Germania secolului al XI-lea. Disputa avea ca bază "insulta și umilirea cauzată de cucerirea și distrugerea unei rezidențe fortificate". De asemenea, ea a pornit și din acuzația potrivit căreia Gunzelin ar fi angajat pe unii venzi capturați ca sclavi ai populației evreiești. Gunzelin și Boleslau s-au menținut în relații amicale până la 1009, atunci când Gunzelin a
Gunzelin de Meissen () [Corola-website/Science/325544_a_326873]
-
Eckard, s-a aflat în dispută cu unchiul lor, Gunzelin de Kuckenburg în ceea ce s-a numit "cel mai urât" război civil din Germania secolului al XI-lea. Controversa a avut la bază "insulta și umilirea iscată de pe urma cuceririi și distrugerii unei rezidențe fortificate". Atunci când Gunzelin a fost depus în august 1009, Herman a fost ales să îi preia posesiunile, devenind astfel markgraf de Meissen. El s-a termeni mai buni cu împăratul Henric al II-lea decât fusese Gunzelin, cu toate că
Herman I de Meissen () [Corola-website/Science/325545_a_326874]
-
e nimicita în 602, pe când Salona din Dalmatia în 614. Tesalonicul se mai menține, și viața Sf. Dimitrie de Tesalonic, scrisă mai apoi de Simeon Matafrastul amintește încă de prefectura Iliricului și de metropola Tesalonicului, ambele dependente de Bizanț . în fața distrugerilor săvârșite de avari, papa Onoriu adresează epistole indemnatoare către episcopii din Epir-Albania. De aceea enciclopedistul din Sevilla(-636) nu mai menționează Iliricul în hartă să deși indică regiunile Panoniei, Istriei, Dalmatiei, Macedonia și Tesalia. Iar în hartă geografului anonim de la
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
Explicația biblică este că "„Acestea sunt cele patru vânturi ale cerului, care ies după ce s-au înfățișat înaintea Stăpânului a tot pământul”". Diferența față de Apocalipsă este că la Zaharia caii sunt "„nerăbdători să străbată pământul”" și nu sunt agenți ai distrugerii și ai judecății finale.
Cei patru călăreți ai Apocalipsei () [Corola-website/Science/325559_a_326888]
-
care urmează să-l obținem, deci în cazul nostru procentul de grăsime dorit este de 2,5 %. Se face prin adaosul de smântână sau lapte smântânit. Pasteurizarea este operația prin care se distruge microflora contaminată specifică laptelui( în special pentru distrugerea bacilului tuberculozei). Pentru laptele acidofil este recomandată pasteurizarea la temperetură înaltă la 85°C-95°C timp de 30 de minute, iar de la această fază încolo e nevoie de condiții severe de igienă, acest produs fiind foarte sensibil la contaminări
Lapte acidofil () [Corola-website/Science/325579_a_326908]
-
mic afluent de stânga ce curgea odinioară pe lângă fostul sat Kölyköd) își schimbă brusc direcția, curgând pe traseul său mijlociu și inferior spre sud-est, până la vărsarea în Arieș. După Balázs Orbán pe platoul din partea dreaptă a văii a existat (până la distrugere prin năvala tătară din 1285) o așezare a curtenilor regali cu numele "Udvarnoktelek" ("Moșia Curteanului"), precum și o biserică romanică cu hramul Sf.Ioan (Szent János), ale căror urme vagi se mai puteau observa în teren în secolul al XIX-lea
Râul Valea Sărată, Arieș () [Corola-website/Science/325599_a_326928]
-
de pe coastă de la 6 mile (11 km) la 12 mile (22 km). Pretextul pentru Războiul împotriva terorismului îl reprezintă atentatele din 11 septembrie 2001. Casus belli pentru Invazia Irakului din 2003 a fost așa zisa prezență a unor arme de distrugere în masă în Irak. Administrația George W. Bush a folosit des acest pretext dar nu s-au găsit asemenea arme în Irak. Discuțiile despre motivele și implicațiile războiului au început deja înainte de izbucnirea conflictului. SUA nu a motivat oficial începerea
Listă de pretexte de război () [Corola-website/Science/325617_a_326946]
-
conflictului. SUA nu a motivat oficial începerea războiului, dar se referă la ea în general în cadrul războiului contra terorismului (War on Terrorism). Cu toate că oficial nu există un "casus belli", înainte de război ca motiv principal al atacului erau indicate armele de distrugere în masă ale lui Saddam Hussein, deoarece conducerea irakiană nu permitea accesul liber comitetului internațional de control, comitet care ar fi verificat existența sau lipsa acestor arme. După invazie - deoarece nu s-au găsit arme de distrugere în masă - au
Listă de pretexte de război () [Corola-website/Science/325617_a_326946]
-
indicate armele de distrugere în masă ale lui Saddam Hussein, deoarece conducerea irakiană nu permitea accesul liber comitetului internațional de control, comitet care ar fi verificat existența sau lipsa acestor arme. După invazie - deoarece nu s-au găsit arme de distrugere în masă - au fost aduse ca rațiuni pentru război motive mai puțin palpabile cum ar fi de exemplu libertatea, instaurarea democrației, respectiv eliberarea poporului irakian. Aceste motive sunt la fel de false deoarece pe glob există alte state în care situația este
Listă de pretexte de război () [Corola-website/Science/325617_a_326946]
-
se află dedicată Maicii Domnului. În secolul al IX-lea, s-a procedat la mai multe reamenajări (palatul episcopal, locuința canonială, adăugarea unui Westwerk bisericii martiriale), însă în 841 focul pus de oamenii nordului (vikingii) au distrus grupul catedral. Aceste distrugeri au fost reparate curând. Ansamblul pare să fi fost refăcut, în mod provizoriu, așteptând revenirea păcii în regiune. În secolul al X-lea, după "Tratatul de la Saint-Clair-sur-Epte", în 911, Rouen a devenit capitală a tânărului ducat de Normandia, căpetenia vikingă
Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Rouen () [Corola-website/Science/325631_a_326960]
-
în luptă. Industria de armament a turcilor era destul de slab dezvoltată, pe când armele de foc ale europenilor erau în permanentă dezvoltare, astfel că în secolul al XVIII-lea dispuneau de muschete precise cu cadență de tragere mare cu care provocau distrugeri mari între infanteriștii turci cu echipament ușor.
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]