35,463 matches
-
lupta de unii singuri. Rebeliunea din 1770 și acțiunile militare din insule din 1789-1793 le-au spulberat grecilor orice iluzie cu privire la un posibil ajutor extern în lupta pentru libertate. Rezultatul imediat a fost modificarea orientărilor politice din timpul Războiului de Independență din 1821.
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
din această familie, aflată la conducerea ducatului până în anul 788. Timp de un secol și jumătate, ducii de Bavaria au rezistat incursiunilor slave în partea de est a ducatului, iar, începând cu epoca ducelui Theodo I, ducatul și-a dobândit independența deplină față de regii franci merovingieni, din ce în ce mai slăbiți în urma disputelor interne. Însă când Carol Martel din dinastia carolingiană a devenit conducătorul "de facto" al statului franc, el i-a readus pe bavarezi în stadiul de dependență, deposedând doi duci consecutivi ai
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
și Inn a devenit provincie austriacă. Importanța crescândă a fostelor teritorii bavareze marca Stiria (devenită din 1180 ducat) și comitatul Tirol au diminuat puterea Bavariei. Ducatul Carintiei, întinsele teritorii aflate în posesia arhiepiscopului de Salzburg, ca și tendința generalizată către independență sporită a nobilimii seculare și ecleziastice, toate acestea au blocat tendințele expansioniste ale ducilor de Bavaria. O nouă perioadă a început când, urmare a trecerii lui Henric Leul sub interdicția imperială din 1180, împăratul Frederic "Barbarossa" a acordat ducatul Bavaria
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
Carpați unde se retrăsese un boier bătrân pasionat de muzică, care fusese implicat în dispariția femeii. În secvențele de început ale filmului este redat următorul intertitlu: "„Ciudată fărîmă din imperiul Austriei, această Transilvanie... veche țară a dacilor cucerită de Traian. Independența de care s-a bucurat a luat sfîrșit... Dar românii din Transilvania nu deznădăjduiesc. Viitorul le aparține și ei repetă cu o încredere de nezdruncinat: "Românul nu piere". Jules Verne”". În cea de-a doua jumătate a secolului al XIX
Castelul din Carpați (film din 1981) () [Corola-website/Science/326090_a_327419]
-
care orașul Salem a petiționat la Curtea Generală anexarea unor terenuri la strâmtoarea Marblehead. Curtea declarase că nu va lua în considerare cererea până când biserica Salem nu-l va înlătura pe Williams. Biserica Salem a considerat că acest ordin încălca independența bisericii, și o scrisoare de protest a fost trimisă la celelalte biserici. Cu toate acestea, scrisoarea nu a fost citită, iar Curtea Generală a refuzat să așeze delegații de la Salem, la următoarea sesiune. Suportul pentru Williams a început să scadă
Roger Williams () [Corola-website/Science/326083_a_327412]
-
Apărarea lui a Americanilor Nativi, acuzațiile că Puritanii au reprodus „relele“ Bisericii Anglicane și negarea că regele avea autoritatea de a acorda documente constitutive pentru colonii l-au pus în centrul a aproape fiecăror dezbateri politice în timpul vieții sale. În timpul independenței americane, cu toate acestea, el a fost considerat un apărător al libertății religioase și a continuat să fie lăudat de către generații de istorici care și-au modificat adesea interpretarea lor despre perioada lui ca un întreg. Istoricii nu au putut
Roger Williams () [Corola-website/Science/326083_a_327412]
-
condiții esențiale pentru alegerea cercetătorilor ce vor lucra precum și a modului de lucru. Astfel, numărul celor implicați în proiect să fie redus, în jur de 100 de personalități, să nu aibă nevoie de finanțări mari, pentru a-și putea păstra independența; să fie apolitică, dar transculturală și în sfârșit, să fie neoficială, în sensul că nu se dorea să beneficieze de sprijinul vreunui stat sau organizații internaționale. Clubul de la Roma a intrat în atenția publicului odată cu publicarea în anul 1972 a
Clubul de la Roma () [Corola-website/Science/326105_a_327434]
-
fugeau de răzbunarea, taxele ridicate, represaliile autorităților otomane sau de creditori. Ei atacau călătorii sau așezările izolate și se refugiau în regiunile greu accesibile din munți. Cele mai multe bande de klefți au participat într-o formă sau alta la Războiul de Independență al Greciei. În timpul acestui conflict, klefții și armatoloi au format coloana vertebrală a forțelor armate elene și au jucat un rol de prim rang de-a lungul întregii perioade de lupte. Generalul Ioannis Makriyannis i-a asemuit pe „klephți și
Kleft () [Corola-website/Science/326138_a_327467]
-
(în limba greacă: Αʹ Ελληνική Δημοκρατία) este numele sub care este cunoscut statul grec în timpul Războiului de Independență de sub stăpânirea Imperiului Otoman. Acesta este un terme pur istoric, care subliniază natura constituțională și democratică a regimului revoluționar care a precedat fondarea Regatului Greciei independent. Acest termen asociază perioada istorică a războiului revoluționar cu formele nemonarhice de organizare ale
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
sub suzeranivate otomană, în conformitate cu prevederiel Tratatului de la Londra din 1827. Refuzul sultanului de acceptare a termenilor acestui tratat a dus la intervenția aliată europeană și la distrugerea flotei egipteano-otomane în timpul bătăliei de la Navarino. Acest ultim eveniment a facilitat Greciei obținerea independenței depline. A Treia Adunare Națională de la Trozen a proclamat în 1827 înființarea Statului Elen (Ἑλληνικὴ Πολιτεία) și l-a ales pe Ioannis Kapodistrias în funcția de guvernator al Greciei (din acest motiv, Statul Elen este numit câteodată „Guvernorat”). După ce s-
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
au obligat Grecia să accepte forma de guvernare monarhică prin rezoluția Conferinței de la Londra. Prințul bavarez Otto a devenit noul rege al Greciei independente. În vreme ce Metternich încercau să tempereze valul reformator din sud Europei, grecii au hotărât să-și autoproclame independența. Forțele liberale din Europa Occidentală au primit cu mare satisfacție declarația de independență elenă, pe care o considera prima schimbare după conservatorul Congres de la Viena. Grecii au convocat o adunare constituantă, care a emis o lege fundamentală provizorie și a
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
Londra. Prințul bavarez Otto a devenit noul rege al Greciei independente. În vreme ce Metternich încercau să tempereze valul reformator din sud Europei, grecii au hotărât să-și autoproclame independența. Forțele liberale din Europa Occidentală au primit cu mare satisfacție declarația de independență elenă, pe care o considera prima schimbare după conservatorul Congres de la Viena. Grecii au convocat o adunare constituantă, care a emis o lege fundamentală provizorie și a lansat următorul manifest prin care își explicau opțiunea pentru independență. Alexandru Ipsilanti a
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
satisfacție declarația de independență elenă, pe care o considera prima schimbare după conservatorul Congres de la Viena. Grecii au convocat o adunare constituantă, care a emis o lege fundamentală provizorie și a lansat următorul manifest prin care își explicau opțiunea pentru independență. Alexandru Ipsilanti a fost ales șeful Filiki Eteria în aprilie 1820 și a preluat sarcina planificării insurecției elene. Ipsilanti visa să mobilizeze întreaga populație creștină din Balcani pentru lupta împotriva otomanilor și să forțeze Rusia să intervină în favoarea coreligionarilor lor
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
total, cele 59 de vase incendiare folosite în luptă au distrus 39 de vase inamice. În același timp, s-au desfășurat și lupte navale clasice. Succesele navale elene au crescut moralul rebelilor și au asigurat succesul acestora în Războiul de Independență. Este adevărat că, în ciuda succeselor inițiale, grecii s-au implicat într-un război civil, existența Republicii Elene fiind pusă în cumpănă după ce sultanul l-a chemat în ajutor pe vasalul său, Muhammad Ali al Egiptului. Grecii, a căror capacitate de
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
mai multe bănci britanice în 1824 și 1825. Aceste împrumuturi au transformat practic City of London în finanțatorul revoluției elene și a dus la apariția unui partid filobritanic în Grecia, care considera că doar sprijinul Regatului Unit putea asigura câștigarea independenței țării. În același timp, au apărut și partide filofranceze și filoruse. Fiecare dintre aceste facțiuni avea să participe la o luptă dură pentru putere în timpul domniei regelui Otto. După ce pe tronul Rusiei s-a urcat împăratul Nicolae I în decembrie
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
Επιδαύρου, 1821-1822), a fost prima întrunire a Adunării Naționale, un organ politic național reprezentativ al revoluționarilor greci. Adunarea a avut ședința inaugurală în decembrie 1821 în Piada (Epidaurus). La ședințele acestei adunări au participat reprezentanții regiunilor implicate în Războiul de Independență împotriva Imperiului Otoman. Majoritatea reprezentanților erau notabilități locale și clerici din provinciile Moreea, Rumelia și din insule. Au participat de asemenea un număr de fanarioți și oameni de cultură. Au fost absenți însă lideri importanți precum Alexandru Ipsilanti și cei
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
armatori, 12 intelectuali, 4 lideri militari, 3 preoți, 3 negustori și 4 aveau alte ocupații. Adunarea a votat o serie de documente, cel mai important fiind "Constituția Provizorie a Greciei" ("Προσωρινό Πολίτευμα της Ελλάδος"), care includea de asemenea Declarația de Independență. Adunarea a ales pe 15 ianuarie 1822 un consiliu executiv format din 5 membri, prezidat de prințul Alexandros Mavrocordatos. Cei cinci membri ai consiliului au numit primul guvern cu 8 ministere. Primul legislativ a avut 33 de membri. O caracteristică
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
reprezentant oficial al Eteriei, a fost numit președintele Parlamentului, un organ controlat însă de liderii locali eleni. A doua Adunare Națională de la Astros (în limba greacă:Β' Εθνοσυνέλευση στο Άστρος) a fost corpul legiuitor al revoluționarilor eleni în timpul Războiului de Independență împotriva Imperiului Otoman. Adunarea a fost convocată la Astros între 29 martie - 18 aprilie 1823 sub președinția lui Petros Mavromichalis. Cea mai importantă sarcină a acestei Adunări a fost revizuirea Constituției adoptate la Epidaurus în 1822 de către reprezentanții aleși la
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
iar vârsta legală pentru exercitarea dreptului de a alege a fost coborâtă de la 30 la 25 de ani. A treia Adunare Națională de la Troezen (în limba greacă:Γ' Εθνοσυνέλευση της Τροιζίνας) a fost convocată în timpul fazelor finale ale Războiului de Independență. A treai Adunare Națională a fost convocată cu întârziere pentru mijlocul lunii aprilie 1826 la Piada, dar și-a întrerupt ședințele ca urmare a cuceririi orașului Missolonghi de către turci. Încercările de convocare a unei noi Adunări în toamna aceluiași an
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
a fost numită o Comisie guvernamentală care să acționeze în numele lui. Adunarea Națională a aprobat pe 1 mai 1827 „Constituția Politică a Greciei”. Aceasta a fost prima constituție care nu a mai fost etichetată „provizorie”, semnalând dorința grecilor pentru obținerea independenței totale față de Imperiul Otoman. Noua lege fundamentală avea 150 de articole și a stabilit o serie de principii care au rămas valabile până în ziua de azi in Constituția Greciei. Constituția a stabilit o separare clară a puterilor în stat, investind
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
orașului Nauplion drept capitală a Greciei și ca sediu al parlamentului și guvernului. A patra Adunare Națională de la Argos (în limba greacă:Δ' Εθνοσυνέλευση Άργους) a fost convocată în Argos pe 11 iulie 1839, în faza finală a Războiului de Independență. A patra Adunare Națională de la Argos a fost deschisă cu participarea a 236 de reprezentanți din toate teritoriile grecești, inclusiv cele aflate încă sub controlul guvernului otoman precum Creta sau Macedonia. Deputații au fost aleși pentru prima oară prin vot
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
limba greacăΕ' Εθνοσυνέλευση) a fost convocată la Argos pe 5 decembrie 1831, după care a fost modificat locul de desfășurare la Nauplion la începutul anului 1832. Adunarea Națională de la Nauplion a fost ultima din seria convențiilor din timpul Războiului de Independență. În cadrul lucrărilor adunării a fost aprobată decizia marilor puteri la Conferința de la Londra cu privire la alegerea prințului bavarez Otto Friedrich Ludwig von Wittelsbach ca rege al Greciei. Adunarea Națională a adoptat pe 15 martie 1832 o nouă constituție numită „Constituția Politică
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
înlocuit o serie de acte care fuseseră aprobate de comitetele revoluționare locale, precum Senatul Greciei Continentale de Vest, Areopagul Greciei Continentale de Est sau Organizația Senatului Peoloponeziac. Aceste organizații formate cu un an în urmă, în anul izbucnirii Războiului de Independență. Constituția era în cea mai mare parte creația italianului V. Gallina, care a evitat în mod deliberat principiile liberale și democratice ale constituțiilor revoluționare franceze din 1793 și 1795, ca și constituția americană din 1787. O astfel de alegere a
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
Adunării Naționale și care a dus la paralizarea procedurilor de concepere și votare a legilor. Ar mai trebui spus că greutățile revoluției au împiedicat implementarea tuturor prevederilor constituției. Constituția greacă din 1823 este a doua constituție adoptată în timpul Războiului de Independența izbucnit în 1821. În primăvara anului 1823 a fost convocată a doua Adunare națională, care a adoptat legea fundamentală cunoscută și ca „Legea de la Epidauros” ("Νόμος της Επιδαύρου"). Perioada în care a fost adoptată acestă contituție a fost una dificilă
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
locale și a desființat titlul de „Comandat șef” atribuit mai înainte lui Theodoros Kolokotronis. Constituția greacă din 1827 a fost semnată și ratificată în luna iunie de către deputații celei de-a treia Adunări Naționale în timpul ultimei faze a Războiului de Independență și a reprezentat primul pas important în direcția realizării unei guvernări cetralizate, care unea toate elementele implicate în lupta de eliberare. Această Adunare Națională a fost convocată inițial în Piada în 1825, iar după aceea în Troezen în 1827. După
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]