37,317 matches
-
și fabricarea de doctorii empirice; în ordinea afectivă, sentimentul nobleței "ghenealoghiei" ei. Baba din Magheranul și-a condensat toată voința în cultivarea unui măghiran. Într-o zi un manifestant trece în goană și-i sparge ghiveciul. Baba e zdrobită și plânge, schița se oprește aci, căci materia s-a terminat. Ne putem închipui că baba va muri de inimă rea, că-și va lua alt măghiran sau că va povesti tuturor sfârșitul florii ei. Pusă în condiții mai tragice, este limpede
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în fața rotației lumii. Strofele ingenioase, frazele apăsate și sentențioase slujesc admirabil scopului: Și-n vremea cât s-au cununat * Iar când a fost la-nmormîntatS-a-ntins poporul adunat Toți morții parcă s-au sculat Să joace-n drum după tilinci: Să-și plângă pe ortacul lor, Feciori, la zece fete, cinci, Așa era de mult popor Cu sdrăngăneii la opinci Venit să plângă pe-un fecior Ca-n port de sat. De împărat! Trei pași la stânga linișor Și alți trei pași la dreapta
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
când a fost la-nmormîntatS-a-ntins poporul adunat Toți morții parcă s-au sculat Să joace-n drum după tilinci: Să-și plângă pe ortacul lor, Feciori, la zece fete, cinci, Așa era de mult popor Cu sdrăngăneii la opinci Venit să plângă pe-un fecior Ca-n port de sat. De împărat! Trei pași la stânga linișor Și alți trei pași la dreapta lor; Se prind de mâini și se desprind, S-adună cerc și iar se-ntind Și bat pământul tropotind În
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pământul tropotind În tact ușor. Și popi, șirag, cădelnițând, Ceteau ectenii de comând - Și clopote, și plâns și vai Și-oștenii-n șir, și pas de cai Și sfetnici și feciori de crai Și nat de rând. Și clopotele-n limba lor Plângeau cu glas tânguitor; Și-adînc din bubuitul frânt Al bulgărilor de pământ Vorbea un glas, un cântec sfânt Și-nălțător: Nu cerceta aceste legi, Că ești nebun, când le-nțelegi! Din codru rupi o rămurea, Ce-i pasă codrului de ea: Ce
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Verlaine (din care tradusese): Când mă gândesc la viața-mi din trecut, Îmi pare-un parc sălbatec și tăcut. Francis Jammes începea a fi cunoscut, și cutare întoarcere năvalnică a oilor are nuanțe neopastorale: S-aud de pretutindeni tălăngile sunând, Plâng unele cu larmă și altele-n surdină, Răspund și dau de știre că turmele-n curând Vor coborî la șesuri... Iosif evoca chiar o cetate moartă în spiritul rodenbachian, cu delicate efecte acustice: La Nürnberg, în vechiul castel, Steteam rezemat
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mesianismul, acestea izbesc de la început în poezia rășinăreanului Octavian Goga (1881-1938). Poetul înalță "cîntarea pătimirii noastre" și cade în genunchi în fața lui Dumnezeu. Ideea politică e absorbită într-un text obscur de oracol cutremurător: Din casa voastră, unde-n umbră Plâng doinele și râde hora, Va străluci odată vremii Norocul nostru-al tuturora... Ci-n pacea obidirii voastre, Ca-ntr-un întins adânc de mare, Trăiește-nfricoșatul vifor Al vremilor răzbunătoare... Poetul e dreptvestitorul apostol "al unei vremi ce va să
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în codrii Moldovei... Țara din Noi are un vădit aer ermetic, fiind un fel de Purgatoriu în care se petrec evenimente procesionale, în care lumea jelește misterios împinsă de o putere ocultă, cu sentimentul unei catastrofe universale: La noi nevestele plângând Sporesc pe fus fuiorul. Și-mbrățișîndu-și jalea plîng: Și tata și feciorul. Sub cerul nostru-nduioșat E mai domoală hora, Căci cântecele noastre plâng - În ochii tuturora. Afară de asta Goga a reluat "nenorocul" din lirica eminesciană, ideea unui destin ascuns ce conduce
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un vădit aer ermetic, fiind un fel de Purgatoriu în care se petrec evenimente procesionale, în care lumea jelește misterios împinsă de o putere ocultă, cu sentimentul unei catastrofe universale: La noi nevestele plângând Sporesc pe fus fuiorul. Și-mbrățișîndu-și jalea plîng: Și tata și feciorul. Sub cerul nostru-nduioșat E mai domoală hora, Căci cântecele noastre plâng - În ochii tuturora. Afară de asta Goga a reluat "nenorocul" din lirica eminesciană, ideea unui destin ascuns ce conduce firele vieții, interpretîndu-le în sensul unui regret
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în care lumea jelește misterios împinsă de o putere ocultă, cu sentimentul unei catastrofe universale: La noi nevestele plângând Sporesc pe fus fuiorul. Și-mbrățișîndu-și jalea plîng: Și tata și feciorul. Sub cerul nostru-nduioșat E mai domoală hora, Căci cântecele noastre plâng - În ochii tuturora. Afară de asta Goga a reluat "nenorocul" din lirica eminesciană, ideea unui destin ascuns ce conduce firele vieții, interpretîndu-le în sensul unui regret de a se fi dezlipit de satul său: De ce m-ați dus de lângă voi, Și-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Nu m-am târât, n-am pizmuit, Am fost și sunt un biet smintit Care visează chiar mergând. Eu niciodată n-am muncit, Noaptea nu dorm și ziua casc, Poate-aș fi vrut să nu mă nasc, Dar nu mă plâng că n-am murit. Și nu știu dac-am suferit, N-am fost sărac, n-am fost bogat, Am și iubit, am și uitat, Am și uitat, am și iubit. Cum se-ntîmplă, poetul n-a fost imitat în partea lui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de-adînci și triste ape. Alte instrumente pastorale, flaut, orgă, vin tot din simbolism, dar asupra tuturor stă vioara verlainiană care scoate suspine lungi, întristînd fecioarele tuberculoase, în piesa capitală Când viorile tăcură: Viorile tăcură. O, nota cea din urmă Ce plânge răzlețită pe strunele-nvechite Și-n noaptea solitară, o, cântul ce se curmă, Pe visurile stinse din suflete-ostenite. Arcușurile albe în noaptea solitară Stătură: triste păsări cu aripile-ntinse Păreau c-așteaptă semne și strunele vibrară, Ah, strunele, ce tremur
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cobalt, ploi de pietre prețioase: Plouă, plouă, plouă, A-nnoptat și plouă. Orele trec repezi Când privești visând Plouă și pe case Nu știu cine cântă Un adagiu trist, Nu știu cine cântă Versuri prin burlane, Versuri de argint. O poemă tandră De-aiurări bolnave Plânge sub ferestre Un necunoscut. Plouă briliante Lacrime de rouă Și-ametiste negre; Ploaia spune versuri; Iar necunoscutul Plânge aiurind. Legăturile lui Al. T. Stamatiad cu simbolismul, din care împrumută numerele mistice (șapte balcoane, șapte cupole) și culorile ermetice (etajeră neagră
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și pe case Nu știu cine cântă Un adagiu trist, Nu știu cine cântă Versuri prin burlane, Versuri de argint. O poemă tandră De-aiurări bolnave Plânge sub ferestre Un necunoscut. Plouă briliante Lacrime de rouă Și-ametiste negre; Ploaia spune versuri; Iar necunoscutul Plânge aiurind. Legăturile lui Al. T. Stamatiad cu simbolismul, din care împrumută numerele mistice (șapte balcoane, șapte cupole) și culorile ermetice (etajeră neagră, noapte violetă, arbori albaștri) sunt superficiale. Stamatiad nu e un blazat. În versuri grandilocvente și de aparență sentimentală
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ți-oi întinde mâna, și vino de vei vrea, Dar nu te vreau nici roabă, și nici stăpâna mea. Nici sprijin, nici povară - așa te vreau, și-acum De vrei să mergi cu mine, gătește-te de drum... fie că plânge, dramatic, fecioara bătrînă: Mă uit în oglindă și nu te mai chem Și nu te mai cer ca-nainte, Și totuși sunt clipe în care mă tem De parcă mi-ai sta dinainte, Și-n grabă pe umeri, pe sânii mei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
osândiților din cercul al treilea infernal care urlă în bătaia ploaiei. Ca supreme condensări ale teroarei de umid sunt de citat Lacustră, halucinație a unui diluviu ce izbește cu valuri de apă pe adormit: De-atîtea nopți aud plouând, Aud materia plângând... Sunt singur, și mă duce-un gând Spre locuințele lacustre. Și parcă dorm pe scânduri ude, În spate mă izbește-un val - Tresar prin somn și mi se pare Că n-am tras podul de la mal. Un gol istoric se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
punctul de plecare în Rollinat și în Edgar Poe. El stă singur în cavou, privind sicriele de plumb și ascultând scârțâitul coroanelor, prin parc apar fantome și trece o pasăre "cu pene albe, pene negre", strigând "cu glas amar", poetul plânge și râde sarcastic "în ha, în ha", sau râde "hidos", pășește singuratec pe pustiile piețe, intră în casa iubitei și-i ordonă să-i cânte un marș funebru. El se duce în grădina autumnală și se-ntinde ca un mort
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ha, în ha", sau râde "hidos", pășește singuratec pe pustiile piețe, intră în casa iubitei și-i ordonă să-i cânte un marș funebru. El se duce în grădina autumnală și se-ntinde ca un mort pe masa părăsită, sau plânge în parcul dezolat, în haine negre. Odaia lui e de o sinistritate hoffmanniană, fantastică și simbolică (într-o poezie excelentă); prin ea cântă în mii de fluiere toamna, în mijlocul ei, pe masă, arde o făclie, făclia tremură în oglindă, tablourile
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cuprins de terori subite la ora satanică, poetul fuge din odaie-n odaie, iar când afară "ninge prăpădind", iubita se așează la pian și cântă un marș funebru, după care faptă cade în delir. Atunci poetul face un gest straniu: plângând resfiră pletele iubitei. O altă femeie brună, în mantie neagră, cântă la clavir, gemând, marșul funebru al lui Chopin, între făclii, într-un salon gol. Apoi apare în salon o blondă goală, care ia o scripcă neagră și-ncepe a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
clopoței, șipote, garoafe, porumbei, fildeș, harfe, ametiste, opale, sicrie de aur, zurgălăi, clopote. Din ele poetul construiește o zonă cu heruvimi plutind în candori și melodii: Taci lin, îngerii serii vin, seara vine și-a căzut zăpadă. * De ce te-aș plînge? acolo unde ești sunt îngeri, cu ușoare calești de fluturi, sunt fetițe care spun toată ziua rugăciuni și seara adorm cu povești de mătase brună pe ochi. * Seara de poposea lină, ca un coșciug de îngeri dus pe drumuri albe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
enorm... Toate dimensiunile universului sunt sporite, sufletul funcționează la o tensiune ridicată. Poetul cântă "catedrala" lui sălbatecă, pădurea, bivolii: Pe șesul vast, prin sclipitor noroi, se mișc-ursuzi, cu pași înceți, greoi, prin stuful de la margine de baltă... caii pe pustă: Plâng vânturile... Mânjii se joacă și nechează Și pusta-ntreagă plânge în dulcea după-amiază, Iar iepele robuste Pasc leneșe-n răcoarea nemărginitei puste... minerii văzuți ca niște forțe sănătoase ale animalității umane, în fine ereditatea însăși ce alimentează această nepotolită sete
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
tensiune ridicată. Poetul cântă "catedrala" lui sălbatecă, pădurea, bivolii: Pe șesul vast, prin sclipitor noroi, se mișc-ursuzi, cu pași înceți, greoi, prin stuful de la margine de baltă... caii pe pustă: Plâng vânturile... Mânjii se joacă și nechează Și pusta-ntreagă plânge în dulcea după-amiază, Iar iepele robuste Pasc leneșe-n răcoarea nemărginitei puste... minerii văzuți ca niște forțe sănătoase ale animalității umane, în fine ereditatea însăși ce alimentează această nepotolită sete de viață: Ce tainice, străvechi, nebiruite, vii porunci haine Se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
negre, zăpezi și vânt aspru e ovidiană: Gazetele din Urbe au avut dreptate Scriind că astăzi apele vor fi-nghețate. Ieri, toată noaptea, cu tridentul său, Neptun Le-a frământat și răscolit ca un nebun. O! cum gemeau, prin vânt, plângând cu aspră voce Năvarnica Lycorias și Phyllodoce, Cum alergau de colo-colo despletite Prin valurile de furtună biciuite! Brumele flamande se prefac în cețuri cimeriene, bălțile dunărene în ape infernale, Mureșul în Styx: Dar Mureșul e-n vale cu apa-i
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
-și dărâme statuia din templu mulțimea îl omoară, semn că ficțiunea a devenit mai puternică decât creatorul ei. Valoarea poemului stă în palparea universului: ...și pescuiam din fluvii somni rotunzi ca pulpele fecioarelor. * Mi-am sfârticat cinci oi și-am plâns în lâna lor. Apoi Lucian Blaga își spiritualizează virgilianismul, dîndu-i direcție ortodoxă. Acum poeziile sunt străbătute de nostalgie, de temerea morții, și elementele agreste se sanctifică. Reptila devine "șarpele binelui", grădinile sunt ale "Omului", plugul ară împins de arhangheli, flora
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
spitaluri) cu o mare ușurință lirică, cu sentimentalism și voluptate de mirosuri puternice. Presimțirea dadaismului stă în eterogeneitatea imaginilor puse laolaltă: Verișoară, fată de pension, îmbrăcată în negru, guler alb, Te iubesc pentru că ești simplă și visezi Și ești bună, plângi și rupi scrisori ce nu au înțeles Și îți pare rău că ești departe de ai tăi și că înveți La Călugărițe unde noaptea nu e cald. * Sufletul meu e un zidar care se întoarce de la lucru Amintire cu miros
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
asupra cauzei finale și ridică un fel de Laus creaturarum: Încerc bucuria pomilor care nu citesc și nu se plimbă; a apei care nu vorbește și nu procreează; a pietrei care știe numai să fie și să stea, care nu plânge și nici nu oftează, care nu se miră și pe care nimeni și nimic n-o împiedică toate să le primească ori să le creadă. Cel mai viguros între acești tineri poeți este Mihai Beniuc, înrudit cu O. Goga și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]