35,543 matches
-
să-i...lege de lume! De la Guvern așteptau niște...sume; Obștea chibzuia dacă Se poate-orienta, Pe unde tunelul...să treacă, Urmând...a vota! În final au votat și-au ales: Cum bursucii la vot iar n-au mers, S-a votat în ...contra lor interes; Stabilindu-se la cald și la rece, -Poftim și te miră popor ! - Că noul tunel musai va trece, Prin...toate vizuinile lor! Au pierdut agoniseala, casa și banii, Pauperizând sărmanii, Ca vecinii lor... șobolanii! Pierzând tot
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
trece, Prin...toate vizuinile lor! Au pierdut agoniseala, casa și banii, Pauperizând sărmanii, Ca vecinii lor... șobolanii! Pierzând tot, absolut...tot! Gravă problemă absenteismul la...vot! Morala: Adesea nu contează un vot, E-o picătură în oceanul plin! De nu votezi tot pierzi puțin... Moral! Sau ca bursucii ! Tot ! MĂGARUL ÎNGÂMFAT La Văleni, câțiva ani mai în urmă, Ciobanul...Ion avea o splendidă turmă Cu oi, cu câini și...pe la ei, mai rar, Moderna turmă avea un...măgar! Un timp, toate
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
mai joasă, mai 'naltă, Foarte pestriță Ca-n oricare baltă De peste tot; Bibanul Mitriță, Democrat ales...senator, Era cea mai înaltă fală a lor! Care adesea de la tribună, Pentru țară, județ și comună, A făcut treabă rea dar și bună: Votând despăgubiri în hrană și bani, Rar și pentru cei mai sărmani. Toți o duceau bine, fără foame sau frig, Iar din salariu ori... alt tip de câștig, Bibanu-a 'nălțat pentru ape...Marele dig! Toate mergeau ca pe roate: Aveau apă
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
inimi și...gânduri curate, Mai puțin un...mormoloc, Leneș...foc, Trebă...ioc, Furând câți cinci la un loc, Între cele două maluri, A-nceput să facă valuri : La viitoare alegeri, la anu' Cu mic cu mare văleanul, Să nu mai voteze...bibanul! Că s-a prea...îngrășat, Și că e mult prea...bogat; Tot ce-a făcut nu e dovadă, C-ar fi pentru...baltă; Bravadă! Ca proștii să creadă Că-i harnic, cinstit, muncitor, Dar fiind răpitor, Ticălos, vânător, De
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
o părăsesc. Totul era limpede, fără contradicții și necesar. Ea nu avea să mai fie aleasă. Numele ei intrase pe unul din ultimele locuri pe lista electorală. Acum, după alegeri, totul urma să se isprăvească. VIGNETA Aș putea să te votez eu, am spus în vreme ce completam unul din trupurile care se prăbușeau în partea de jos a Judecății de Apoi. Dacă-mi dai o mână de ajutor cu treburile practice, am spus. Nu ajută, a zis ea. Poți să-ți dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
vedere. Personajele lui cele grozave nu sunt niște eroi, ci niște pârliți de bursieri, fugiți de la școală și care într-un moment de rătăcire au luat calea codrului, exact cum au pățit și cei care mai anul trecut l-au votat pe Băsescu, și acum se bat cu capul de pereți, mulți dintre ei făcând foamea în marea democrație postdecembristă. Prăpădiții de bursieri sunt speriați ca niște miei la tăiere, nu văd nici o cale de ieșire din situația în care s-
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Băsescu, un mare fan desăvârșit al acestor reviste încă de pe când călătorea pe corabia sa pe mările lumii, este convins că astfel va fi formată o cultură generală solidă, absolut necesară creării omului de tip nou, a alegătorului perfect care votează doar cu cei haioși, înclinați spre „pileală” și care spun fără jenă glume deșucheate în direct la televizor. În aceeași ordine de idei, se militează pentru editarea unei serii extinse de broșuri din seria XXX în care să fie în
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
scrie mai mult de 2-3 generații, fiindcă până atunci toate aceste reforme își vor face efectul și vom asista la apariția unor generații solide cu capete de beton, mai mult sau mai puțin armat, care vor fi perfect capabile să voteze fără să gândească. Deci după câte se vede, va fi normal ca scrisul și cititul să fie considerate desuete, depășite, anacronice, fiindcă oricum nu ar mai interesa pe nimeni într-un asemenea viitor perfect reformat. În învățământ reforme au fost
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
minte, Și cu asta ce-am făcut? Se urzesc pe-ascuns vendete, Cum nicicând nu s-a văzut, Țara-i plină de vedete, Și cu asta ce-am făcut? Pleacă-ai noștri, vin ai noștri! E sloganul cunoscut; Iarăși am votat ca proștii, Și cu asta ce-am făcut? Oare trebuie să mai completăm ceva la tabloul din 1930? Cred că este complet și lipsește doar mențiunea că în zilele noastre, ne credem mult mai cu moț decât atunci, și se
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
încă se mai numește așa în nenorocita asta de țară, spital ce se mai ține într-o rână, plin de germeni, mizerie, disperare, și moarte, chiar și pentru o durere în talpă, e bun doar pentru amărăștenii care l-au votat pe politician punându-și toată nădejdea în el. Spitalul acesta din țară, de a cărei stare politicianul e responsabil direct după atâția ani de guvernare, rămâne tot mai dărăpănat și mai murdar, un lucru neînsemnat înțepenit într-un discurs demult
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
venerabilul” e doar un bătrân ramolit, având doar iluzia autorității. El apare în scenă numai pentru a tempera acțiunea, pentru că adevărata autoritate este Zoe Trahanache. Ca „stâlp al puterii” respectă fără abateri „legalitatea”, formulând următorul principiu de acțiune politică: „Noi votăm pentru candidatul pe care îl pune pa tapet partidul întreg... pentru că de la partidul întreg atârnă binele nostru”. L-am putem încadra, așadar, și în tipul politicianului <footnote Popularitatea și prestigiul de care se bucură pe plan politic par a fi
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
ordinea și a asigura existența în continuare. Reprezentant al claselor și păturilor sociale care nu participă nemijlocit la putere, dar nu iluzia caricată că o exercită prin „sufraj”, Cetățeanul turmentat caută mereu să afle răspunsul la întrebarea „eu pentru cine votez”. Confuzia lui politică este numai aparentă pentru că nici ceilalți nu știu cu cine votează, au și ei o aparentă orientare politică, ocolindu-i mereu răspunsul pe care-l primește abia în final. Impulsul acțiunii spre finalul dorit este dat tot
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
nu participă nemijlocit la putere, dar nu iluzia caricată că o exercită prin „sufraj”, Cetățeanul turmentat caută mereu să afle răspunsul la întrebarea „eu pentru cine votez”. Confuzia lui politică este numai aparentă pentru că nici ceilalți nu știu cu cine votează, au și ei o aparentă orientare politică, ocolindu-i mereu răspunsul pe care-l primește abia în final. Impulsul acțiunii spre finalul dorit este dat tot de Cetățeanul turmentat, care în momentul în care acțiunea se află într-un punct
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
simte limpede că se face cu dânsul, apoi recăzând de bunăvoie în amagire tenacitate, suprema lui mângâiere - sâmburele mistificării, rădăcina soartei lui! - caută mereu și fără preget să afle de la măcar cine, până nu se-nchide urna: el!... pentru cine votează?... el! Și în sfârșit - lumea noastră nu-i atât de rea pe cât se spune! - i se dă mângâierea: află, în sfârșit, de la doamna Trahanache pentru cine votează și, triumfător, aleargă să-și exercite - suveranul! - dreptul de a stăpâni prin liber
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
să afle de la măcar cine, până nu se-nchide urna: el!... pentru cine votează?... el! Și în sfârșit - lumea noastră nu-i atât de rea pe cât se spune! - i se dă mângâierea: află, în sfârșit, de la doamna Trahanache pentru cine votează și, triumfător, aleargă să-și exercite - suveranul! - dreptul de a stăpâni prin liber sufraj. Pentru aceea, când se serbează victoria electorală, omul ridică din toată inima-i recunoscătoare toastul lui în sănătatea coanei Joițichii, că e damă bună!”<footnote B.
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
drept. În barba ondulată de mizerie, ca de Neptun din cărțile copilăriei, Viner vorbește deloc mormăit, surprinzător de clar: Ați fost la Tulcea vreodată?... E ca o grădină, de-o mie de ori mai frumos ca Bucureștiul! Brăilenii, o să-l voteze pe Lungu până la sfârșitul zilelor lui, vă spun. Bine, zic, da’ ăsta n-a fost primar și pe timpul lui Ceaușescu? Da’ de ce-a fost, domnule? A fost fiindcă era bun, de-aia l-au pus!!) După-amiază, la crâșmă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și „tovarășe de luptă și viață“. Egale cu bărbații din punct de vedere juridic, femeile puteau - și chiar erau nevoite - să se manifeste în planul vieții publice. Ele erau angajate în fabrici, uzine, școli etc., participau la ședințe de partid, votau, învățau și, în general, aveau aceleași sarcini și drepturi ca și bărbații. În planul vieții private însă (și în special în interiorul unei familii), soția rămânea să-și îndeplinească funcția tradițională. Administrarea gospodăriei, curățenia, gătitul, creșterea și educația copiilor - toate aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Băran îi ruga pe cei trecuți pe convocator să lase „problemele“ pe altă dată, fiindcă „nu e bine să atragem acum atenția asupra scriitorilor“, după precedentul cu Nicolae Dragoș, pe care organizația de partid de la Uniune a refuzat să-l voteze și, în consecință, a fost desființată. Nichita e, formal, în schema României literare ca redactor-șef adjunct. Nu dă niciodată pe la redacție, îl întâlnim doar la coadă la casierie, în zilele de leafă. În prezența unei activiste care semăna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
dreptul ăla de vot. Că ni se arăta cu degetul unde să punem ștampila și dreptul nostru ăsta era: să o punem. Ele, adică franțuzoaicele mele, ziceau că da, dar în comunismul adevărat, recte troțkist, este și democrație, adică se votează de-a binelea. Și atunci e bine să poată și femeile să voteze. O fi! Între timp, am votat și eu „de-adevăratelea“ o dată în viață, pentru Constantinescu. Că mi-a zis o foarte bună prietenă că să-mi fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ștampila și dreptul nostru ăsta era: să o punem. Ele, adică franțuzoaicele mele, ziceau că da, dar în comunismul adevărat, recte troțkist, este și democrație, adică se votează de-a binelea. Și atunci e bine să poată și femeile să voteze. O fi! Între timp, am votat și eu „de-adevăratelea“ o dată în viață, pentru Constantinescu. Că mi-a zis o foarte bună prietenă că să-mi fie rușine, că n-am simț civic. Și, ca să nu se supere pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
să o punem. Ele, adică franțuzoaicele mele, ziceau că da, dar în comunismul adevărat, recte troțkist, este și democrație, adică se votează de-a binelea. Și atunci e bine să poată și femeile să voteze. O fi! Între timp, am votat și eu „de-adevăratelea“ o dată în viață, pentru Constantinescu. Că mi-a zis o foarte bună prietenă că să-mi fie rușine, că n-am simț civic. Și, ca să nu se supere pe mine, am votat. A fost prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
fi! Între timp, am votat și eu „de-adevăratelea“ o dată în viață, pentru Constantinescu. Că mi-a zis o foarte bună prietenă că să-mi fie rușine, că n-am simț civic. Și, ca să nu se supere pe mine, am votat. A fost prima dată și ultima. Bunicuța analfabetă și adusă de spate care a rugat în fața mea pe tovarășii care se ocupau de organizare să-i arate cum să-l voteze pe Iliescu mi-a anihilat orice iluzie de eficiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
civic. Și, ca să nu se supere pe mine, am votat. A fost prima dată și ultima. Bunicuța analfabetă și adusă de spate care a rugat în fața mea pe tovarășii care se ocupau de organizare să-i arate cum să-l voteze pe Iliescu mi-a anihilat orice iluzie de eficiență a votului. Sau uluirea lor când mărturiseam francezilor că nu numai că nu-s feministă, dar că treaba asta mi se pare o porcărie, o invenție ca să ațâțe pe oameni unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
propun să rămânem după ore să ascultăm poveștile despre munte... Nu în clasă. Să mergem pe băncile din parc pentru o jumătate de oră sau chiar o oră... Ce ziceți? propuse Mihaela în momentul în care soneria anunța sfârșitul pauzei. Votăm în pauzăăă, copii! strigă Sandu puternic înainte de a porni în fugă spre clasă dornic, ca întotdeauna, să fie primul. Se auziră două-trei afirmații de aprobare, mai multe țipete și grupul se năpusti după cel ce luase startul atât de vijelios
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
cu primasul și terminând cu paznicul din cadrul comunității, toată lumea respectă zicerea: „ Împreună la bine și la greu.” -Mă! Acum te plesnesc de nu te vezi! -Nu aveți voie, i-a răspuns cerșetorul. -De ce nu? -Împreună cu aleșii dumneavoastră ați votat o lege, ca noi să nu mai fim atinși nici măcar cu o pană de lebădă. -Și ... ce-i cu asta? a întrebat primasul. -Bunicul meu, spune că așa faceți cu toate legile. Votați pe grabă și ies legi strâmbe. Când
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]