34,978 matches
-
prin brațul căruia s-a realizat unirea celor trei principate române sub un singur sceptru; <br> - câmpul scutului sub "chevron" în cartierele inferioare conține un munte despicat în două, colorat cu smalț argintiu, aceasta semnificând rezervația naturală Cheile Turzii; <br> - ștampila de cărămidă din epoca romană, din dextra, colorată în portocaliu, simbolizează însemnul Legiunii a V-a Macedonica; <br> - copacul, colorat în verde și portocaliu, din senestra, simbolizează înrădăcinarea, evoluția, perpetuarea în timp a acestei așezări, copacul fiind o figură heraldică
Turda () [Corola-website/Science/296960_a_298289]
-
Banatului, are loc la Turnu Severin, la Strehaia, Baia de Aramă și Vânju Mare, mutarea și deportarea tuturor "elementelor dușmănoase" din zona de frontieră mehendințeană cu Iugoslavia. Actele de identitate ale locuitorilor din localitățile de pe malul Dunării au fost obliterate cu o ștampilă triunghiulară pe care scria: "Locuitor din zona interzisă de frontieră". Trenurile care circulau între Turnu-Severin și Orșova circulau cu storurile coborâte la ferestrele compartimentelor dinspre fluviu. La 24 septembrie 1953, este efectuată o nouă sistematizare teritorială a României. Turnu Severin
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
timpul împărătesei romane Annia Galeria Faustina (130-176) din anii 138-141. La marginea de est a localității, lângă drumul spre Uioara de Sus, s-au descoperit în anul 1931 trei morminte cu sarcofage din cărămizi, acoperite cu țigle. Unele cărămizi aveau ștampile de la producătorii particulari P AE TERN și TII (inscripții incomplete). Numeroase descoperiri numismatice se semnalează și la sud de oraș, în valea de la Hopârta: un "sesterius" (monedă romană) din vremea împăratului roman Traian, o monedă de bronz și o alta
Ocna Mureș () [Corola-website/Science/297033_a_298362]
-
cu valoarea sa intrinsecă, așa cum este dovedit de Codul teodosian . Solidus a devenit extrem de prețuit și au fost implementate mijloace stabile de stocare și de transferare a valoriilor . Greutatea și finețea monedelor au fost unite printr-un alt element: autenticitatea ștampilei, care a servit pentru a garanta autenticitatea celorlalte două. A existat o monedă de bronz cu caracter fiduciar care a constituit a doua caracteristică specifică sistemul monetar . În secolele X-XI , circulația monetară a suferit o transformare profundă, urmată de o
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
cel mai cunoscut și cel mai mare eveniment legat de orhidee din lume. Locațiile acestor evenimente se schimbă permanent, astfel încât ele colindă toată Europa, respectiv toată lumea. Există și numeroși colecționari de obiecte cu orhidee, mai ales timbre, cartele telefonice și ștampile. În ciuda acestei popularități generale, orhideele autohtone (din Europa, dar nu numai) sunt în pericol de dispariție. Orhideele au inspirat numeroase mituri. Literatura chineza menționează în jurul anului 800 I.C. o floare în Shih Ching (Cartea Poeziilor), care este foarte probabil Spiranthes
Orhidee () [Corola-website/Science/300096_a_301425]
-
administrate de birourile din Uioara de Sus. La marginea de est a orașului Ocna Mureș, lângă drumul spre Uioara de Sus, s-au descoperit, în anul 1931, trei morminte cu sarcofage vechi din cărămizi, acoperite cu țigle; unele cărămizi aveau ștampile de producători particulari, P AE TERN și TI. Prima referință documentară a localității Uioara de Sus pare a fi anul 1068, când cronica pomenește de o iscoadă cu numele Franciska, provenită din "Novo Castro". Era în timpul războiului pe care regele
Uioara de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300277_a_301606]
-
sat în comuna Șilindia din județul Arad, Crișana, România. Moise Nicoară (1784-1861) a scris despre primele mișcări românești în comitatul Aradului. Astfel aflăm că la Luguzău, după introducerea reformelor administrative ale împăratului austriac Iosif al II-lea se confecționează o ștampilă administrativă cu inscripția "Comune Luguzo 1787". Tot de aici aflăm că în acei ani s-a produs o revoltă locală și că pentru aplanarea conflictului în comună s-a deplasat episcopul Inăului împreună cu locotenentul Brancovici. Se spune că mai târziu
Luguzău, Arad () [Corola-website/Science/300295_a_301624]
-
de către trezorierul regal Marczibanyi Lorinc care l-a ridicat la rang de târg și i-a mărit populația prin aducerea de coloniști maghiari. De atunci datează și pecetea localității pe care se pot vedea turnurile a trei biserici și inscripția “Ștampila târgului Turnu - 1752”. În anul următor, familia Marczibanyi a construit în localitate un superb castel împreună cu o nouă biserică romano - catolică și o școală. La sfârșitul secolului XIX, Familia Marczibanyi a donat castelul din Turnu deputatului parlamentar din Mako, Justh
Turnu, Arad () [Corola-website/Science/300309_a_301638]
-
recensământului din anul 1892, în localitate erau înscrise 2.368 de persoane, dintre care: 1.453 maghiari, 495 români, 332 sârbi, 51 nemți și 34 slovaci. În proprietatea orașului - târg existau 4.377 de iugăre cadastrale. În anul 1908 pe ștampila localității scria “Comuna Turnu”, ceea ce înseamnă că din orășel se transformase în comună. Tratatul de pace de la Trianon (1920), a influențat în mod negativ, chiar tragic, evoluția populației din Turnu, deoarece granița a fost trasă chiar lângă localitate rupând astfel
Turnu, Arad () [Corola-website/Science/300309_a_301638]
-
dispozițiile naționale cu privire la punerea în aplicare, prevenirea și rezolvarea neregulilor, precum și procedurile de control și evaluare notificate în conformitate cu art. 16, alin. (1) și anexa, alin. E, pct. o) din Regulamentul (CEE) nr. 4042/ 89. Document redactat la.................. Data...................................... ....................................... (semnătura și ștampila instanței desemnate de statul membru) 1 JO L 388, 30.12.1989, p.1 2 Instanța menționată la pct. 5.1. din anexa I.
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86950_a_87737]
-
alți autori, cu ar fi: W. Scheiner, G. Kisch, Emil Petrovici precum și istoricii C. C. Giurescu și D. C. Giurescu. După alte studii, se susține că toponimul „Racova” este de formație româneasca, dar ținând cont de faptul că primele două sigilii(ștampile) cunoscute ale Racoviței datând din 1850 au ca siglă imaginea unui rac, opinia specialiștilor se pare că primează. Numele Racovița îl poartă peste 10 localități situate în diverse județe ale țării precum și numeroase pâraie, văi, foste moșii, păduri și terenuri
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
1800, proprietar a fost contele Zichy Ferenc. În 1870 cu colaborarea acestuia a fost fondată școala regală maghiară de vieri. După tradiția populară și explicația științifică a numelui, Diosig, înseamnă un colț cu nuci, fapt ce e susținut și prin ștampilele așezării din anii 1608 și 1691. Prima dată Diosigul a fost menționat în înregistrările din 1278 (Gyozik), în legătură cu primii ei proprietari (familia Dorog din neamul Gutkeled) și în legătură cu mănăstirea Sfântul Egidiu. Localitatea era cunoscută ca și centru de proprietate împreună cu
Diosig, Bihor () [Corola-website/Science/300853_a_302182]
-
menționează că în anul 1433 la Székesfehervár era pomenită în timpul unei predici de călugărul franciscan Laskai Osvát. Odată cu redobîndirea dreptului de-a emite acte în timpul când administrator era arhiereul Majthényi Tamás (1469-1471) la mănăstire au apărut și trei tipuri de ștampile convenționale pentru legalizarea actelor emise. Treptat puterea călugărilor benedictini și implicit a mănăstirii a scăzut simțitor, culminând cu izgonirea Ordinului Benedictin și înlocuirea acestuia cu Ordinul Paulinilor în anul de grație 1493 prin ""bunăvoința"" episcopului de Oradea. În ciuda măsurilor administrative
Sâniob, Bihor () [Corola-website/Science/300862_a_302191]
-
în urnă funerară. Amfora era culcată pe o latură cu gura îndreptată spre est, fundul la vest și conținea cenușă și oase cremate, care au fost împrăștiate după descoperire. Amfora este modelată din pastă fină gălbuie-cărămizie, cu angobă gălbuie. Are ștampile dreptunghiulare (L=2,5cm, l=1,4cm) pe toarte, prost imprimat și prost lizibile. Piese similare s-au descoperit la Pietroiul. Nicolae Harțuche apreciază că „din punct de vedere al formei, este probabil de tipul Sinope” , în timp ce Valeriu Sîrbu consideră
Dudescu, Brăila () [Corola-website/Science/300960_a_302289]
-
Conform cercetătorului Constantin Preda, cetatea datează de la sfârșitul secolului III a. Chr. În urmă săpăturilor arheologice au fost descoperite materiale ceramice, o brățară de bronz cu globule, ceramică elenistica de import, câteva fragmente de amfore elenistice, dintre care șase purtând ștampile. C. Preda consideră că așezarea întărită de la Pleașov a fost folosită atât ca loc de refugiu, cât și de locuit. Prin dimensiunile reduse, genul de fortificație cu val și șanț de pământ și o locuire cât de cât intensă și
Pleașov, Teleorman () [Corola-website/Science/301822_a_303151]
-
care se găsește în acte până în 1843, iar de atunci și până în 1876 sub numele de Tecuciul din deal și Tecuciul din vale. În anul 1876 comună s-a numit Tecuci așa cum se constată din actele stării civile și după ștampile. În privința etimologiei cuvântului Tecuci, s-au emis până în prezent două ipoteze : Nicolae iorga în "Revelații toponimice pentru istoria neștiuta a românilor : I. Teleormanul" din 1941 spunea: Aș crede, împotriva unei păreri mai vechi, care invocă un nume de om, ca
Tecuci, Teleorman () [Corola-website/Science/301844_a_303173]
-
cel mai amplu complex de locuire dacică documentat până în prezent. Aici se aflau grupuri de locuințe, ateliere meșteșugărești, depozite, hambare, instalații de captare și distribuire a apei potabile. Într-una din aceste locuințe a fost descoperit celebrul vas ceramic cu ștampila "DECEBALUS PER SCORILO". Fortificația acesteia constă dintr-un val de pământ cu palisadă, lat la bază de cca. și cu o înălțime de , care proteja partea superioară a dealului, platoul și terasele. Pe platou se află urmele a două turnuri-locuință
Fortărețe dacice din Munții Orăștiei () [Corola-website/Science/296766_a_298095]
-
fragment de picior de vas de lut, de la sfârșitul epocii bronzului, În punctele la Cremeniș, Cânepiști și la „Râtul Jii” (Viei) au fost descoperite, în anii 1846-1847, mai multe obiecte din epoca română, cuprinzând: un capitel de coloană, cărămizi cu ștampila "Leg. V Macedonica", țigle, fragmente ceramice și un inel de aur;, toate pledând pentru existența pe teritoriului satului Aruncuta a unei așezări din epoca română. În data de 27 iulie 2012, în urma unor lucrări de excavare în zona izvorului de
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
și unde au staționat circa 100 ani (168-274), conform descoperirilor arheologice, pentru a apăra Ocnele și drumul de sare de la Cojocna spre Dej și Târgu-Mureș (prin Suatu), dar și pentru activități agricole și de construcții (s-au găsit cărămizi cu ștampila Legiunii V Macedonica în zona "Cremeniș "- un poanson dreptunghiular cu inițialele LVM ce se imprimă pe cărămidă, înainte ca aceasta să fie uscată și arsă)..Există o probabilitate mare că în jurul anului 168,când a fost adusă la Turda Legiunea
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
a reorganizării teritoriale din anul 1968, comuna Tunarii Vechi s-a desființat și împreună cu Tunarii Noi au devenit sate componente ale comunei Poiana Mare. Satul sau localitarea Tunari s-a mai numit la început TUNARU, după cum reese din amprentele unei ștampile a autorității locale de la sfârșitul secolului al XIX, probabil în amintirea viteazului tunar. Până în anul 1859, anul Unirii Principatelor românești sub Domnitorul Alexandru Ioan Cuza,sătul Tunari a existat pe un alt amplasament, spre sud-west,la 1 km,în punctul
Tunarii Vechi, Dolj () [Corola-website/Science/300420_a_301749]
-
fragmente ceramice romane. În aria necropolei celtice, aflată la nord, nord-est de comună s-au aflat de asemenea fragmente ceramice romane. La sud de comună, pe versantul „După Deal la Tău“ s-au descoperit ruinele unor construcții, cărămizi - unele cu ștampilă -, țigle, ceramică și un altar votiv închinat lui Dis Pater și Proserpinei (CIL, III, 7656). În locul „Cocor“ s-au descoperit, prin săpături, substrucții de clădiri, ceramică provincială, fragmente de opaițe și o monedă de bronz de la Hadrian.În zona situată
Comuna Apahida, Cluj () [Corola-website/Science/299568_a_300897]
-
necredinței în lumina credinței și a cunoașterii. Aurelius Augustinus vedea în botez lucrarea lui Iisus Hristos drept "cuvânt vizibil" și lucrarea "harului invizibil", care, prin "actul vizibil al botezului," aduce "lucrarea mântuitoare". Lucrările sacramentale dau celui botezat, întocmai ca o ștampilă, structura omului nou. Augustin a formulat învățătura despre botez ca fiind "lucrarea mântuitoare care lucrează împotriva păcatului strămoșesc". Începând din secolul al VI-lea se generalizează botezul copiilor. Scolastica a folosit formula aristotelică a relației dintre materie (apa botezului) și
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
al Plaiurilor și la ea pot adera, extrateritorial, comunități ortodoxe române din afara Republicii Moldova. Statutul de Exarhat al Plaiurilor este recunoscut de autoritățile Republicii Moldova. Potrivit tradiției heraldice bisericești, Mitropolia are o stemă proprie care este utilizată în antetul Mitropoliei, sigiliul Mitropoliei, ștampila personală a Mitropolitului, pe frontispiciul publicațiilor bisericești și pe foaia de titlu a tipăriturilor bisericești, este brodata cu fir de aur pe steagul Mitropoliei, sculptata pe frontispiciul Catedralei și pe tronul mitropolitan. Stema Mitropoliei Basarabiei reprezintă: un scut de argint
Mitropolia Basarabiei () [Corola-website/Science/299153_a_300482]
-
mai multe mărimi (în 1967, cu ocazia săpării fundației la noul sediu al C.A.P.-ului), tuburi pentru apeducte (foarte multe si variate topologic). Concluziile cercetătorilor, în baza studiilor efectuate, a fost că așezarea era locuită de o populație daco-romană, în lipsa ștampilelor pe materiale putându-se deduce că acestea erau romane, confecționate de daci. Dacii erau zilieri sau proprietari de pământuri cu fertilitate redusă, veteranii și coloniștii romani fiind proprietarii terenurilor mănoase. În 1968, cu ocazia unor desfundări viticole din grădina de
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
și mai important decât cel semantic. Există aproximativ 214 radicali înregistrate în Dicționarul Kangxi. Caracterele moderne sunt scrise folosind după stilul standard (楷书/楷书kăishū). Diferite stiluri scrise sunt, de asemenea, folosite în caligrafie din Asia de Est, inclusiv scrisul de ștampila (篆书/篆书zhuànshū), scrisul cursiv (草书/草书căoshū) și scrisul documentar (隶书/隶书lìshū). Caligrafii pot scrie cu caractere tradiționale și simplificate, dar au tendința de a folosi caracterele tradiționale pentru artă tradițională. În prezent, există două sisteme de caractere chinezești. Sistemul tradițional
Limba chineză () [Corola-website/Science/297791_a_299120]