35,703 matches
-
are un caracter politic numai atunci când este colectivă, adică în situațiile în care din binele individual al fiecărui membru rezultă un bine colectiv. După Schmitt, în constituție s-ar defini totdeauna anumite valori, din care ar decurge conținului concret al "noțiunilor juridice nedefinite" ("unbestimmte Rechtsbegriffe"), cum ar fi de exemplu "siguranța publică" ("öffentliche Sicherheit"). Normalitatea nu s-ar putea defini decât din spatele acestor valori. După Schmitt, elementul fundamentul al ordinii este "omogeneitatea" ("Homogenität"), definită drept un consens asupra deciziilor fundamentale referitoare
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
omogeneității o constituie egalitatea tuturor celor care aparțin unei anumite națiuni. Deoarece într-o democrație modernă nu există niciodată o omogenitate perfectă, apare totdeauna un "pluralism de interese particulare" ("Pluralismus partikularer Interessen"), ordinea fiind în mod permanent periclitată. Pentru Schmitt, noțiunea centrală de omogeneitate nu era gândită inițial ca un element etnic sau chiar rasist ci era definit în mod pozitivist: o națiune s-ar realiza prin intenția de a construi împreună o anumită ordine. Schmitt a introdus în mod explicit
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
centrală de omogeneitate nu era gândită inițial ca un element etnic sau chiar rasist ci era definit în mod pozitivist: o națiune s-ar realiza prin intenția de a construi împreună o anumită ordine. Schmitt a introdus în mod explicit noțiunea de "rasă" în lucrările sale de după 1933. Schmitt definea ca "suveran" acea putere în stat care putea lua o decizie în calitate de ultimă instanță de apel: ""suveran este cel care decide în situațiile de excepție"". Astfel, suveranul devine un element de
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
dezacord între drept și modul de aplicare a dreptului" ("Auseinandersetzung zwischen Recht und Rechtsverwirklichung"): ""Între dominația normei de drept care trebuie aplicate și metoda în care această normă este aplicată poate apărea o opoziție. Din punctul de vedere al filozofiei dreptului noțiunea de dictatură apare în momentul separării normelor de drept de normele de realizare"". Este interesant de menționat că lucrarea lui Schmitt despre dictatură a fost publicată într-o perioadă în care lupta de clasă promovată de comuniști era pericolul pentru
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
separare între legalitate și legitimitate. Acesta era cazul în perioada finală a republicii de la Weimar. El a arătat în 1932, că un sistem legal cu funcționalitate redusă, are tendința de a-și autodistruge propria legalitate și legitimitate. Schmitt pornește de la noțiunea de "drept pozitiv" (din latina "ius positivum"), un concept juridic care se referă la normele de drept stabilite prin legislație. Dreptul pozitiv cuprinde tot ceea ce este scris în legi, chiar dacă prevederile respective sunt percepute ca fiind nedrepte de unele persoane
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
fi aplicate doar în cadrul unui context istoric. El reușește să definească două epoci istorice din punctul de vedere al dreptului internațional: Pentru înțelegerea viziunii lui Carl Schmitt, trebuie avut în vedere că viziunea lui este în esență dinamică. De aceea, noțiunile pe care le utilizează, de exemplu cea de stat sau de superspațiu, nu vor fi întâlnite ca atare în viața reală, în forma teoretică în care le definește, ci vor conține unele componente, istoric mai vechi sau mai noi, tocmai
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
vor fi întâlnite ca atare în viața reală, în forma teoretică în care le definește, ci vor conține unele componente, istoric mai vechi sau mai noi, tocmai din cauza evoluției. De aceea, încercările unor cercetători de a căuta identități perfecte, între noțiunile lui Schmitt și cele reale (de pildă între superspațiile lui Schmitt și Uniunea Europeană) sunt incorecte. Ceea ce ar fi corect ar fi să se determine dacă există o coincidență în principalele trăsături definitorii. Din punctul de vedere al dreptului internațional, Schmitt
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
organizate. Astfel el lucrează cu state, cu federații (sau uniuni) și, poate în mod surprinzător, cu "partide". În expunerile sale, nu apar elemente neorganizate cum ar fi națiunile sau rasele. În analiza conflictelor dintre aceste entități organizate, Schmitt utilizează două noțiuni de bază: războiul (Krieg) și încheierea de pace (Friedensschluss). Schmitt nu se referea însă exclusiv la conflictele armate și teoriile sale nu preconizeazâ o inevitabilitate a războaielor armate. În realitate Schmitt înțelege prin război acel “mijlocul politic extrem" care pune
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
cazul unui război. Conform acestui principiu, orice beligerant trebuie să-i recunoască inamicului aceleași drepturi cu cele a căror recunoaștere o pretinde pentru el însuși. Contextul istoric în care Schmitt și-a început activitatea a fost perioada interbelică în care noțiunea clasică de suveranitate a țărilor europene se erodase și au apărut sisteme descentralizate de conflict între state, clase și partide. Situația Germaniei după înfrângerea în primul război mondial și conflictele interne care se apropiau de un război civil reprezentau pentru
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
unică. Eliminarea statelor din ordinea internațională nu ar trebuie să ducă la un universalism. Pentru Schmitt, soluția constă într-o lume de superspații în care să există o interdicție de intervenție din partea altor superputeri. El concepe un nou "nomos terestru". Noțiunea de "nomos" (din greacă νόμος - lege) este utilizată în sensul sociologic pe care i l-a dat mai târziu Peter L. Berger, anume de structură socială care definește relațiile dintre individ și societate. După Berger, un "nomos" social trebuie înțeles
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
internațională. După Schmitt, în locul statelor apar "superspații" ("Großräume"). Principalele motive pentru crearea unor asemenea superspații sunt dezvoltarea economică și cerințele transnaționale pentru transporturi și telecomunicații care ridică probleme ce nu mai pot fi soluționate la nivel național. Schmitt nu introduce noțiunea de globalizare dar se apropie de ea. Superspațiile sunt caracterizate prin interzicerea invervenției unor puteri din afara spațiului. Astfel apar noi subiecte de drept. Un prim asemenea superspațiu a apărut odată cu doctrina Monroe în 1823. Statele Unite ale Americii nu ar mai
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
contemporană, uniunea dintre China și Hong Kong care a avut loc după moartea lui Schmitt. Asemenea caracteristici ar putea fi observate și la Uniunea Europeană, de exemplu, în natura juridică relativ neclară a Uniunii Europeene și în lipsa unei definiții judirice concluzive a noțiunii supranaționalitate în perioada de început a integrării. Din deciziile Curții de Justiție Europene s-au cristalizat trei elemene: supranaționalitatea procesului decizional, supranaționalitatea normativă și înzestrarea Uniunii cu competențe proprii de legiferare. Totuși mai există dispute cu privire la aceste elemente. S-a
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
partizani ar avea patru trăsături esențiale: Schmitt face o diferență între următoarele forme de ostilitate sau război: "ostilitatea convențională", "ostilitatea reală" și "ostilitatea absolută". Încheierea unei înțelegeri de pace este posibilă numai într-un conflict cu un adversar care acceptă noțiunea de ordine, nu cu un "inamic absolut" ("absoluter Feind") care urmărește distrugerea adversarului Pe când "inamicul convențional" pune la îndoială doar un anumit aspect al ordinii existente, dar se menține într-un cadru dat, care rămâne acceptat de toate părțile, "inamicul
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
lui Jacob Taube și "Teologia politică" a lui Schmitts . Influența lui Carl Schmitt asupra stângii politice a fost amplu dezbătută. Teoreticieni de orientare marxistă ca Michael Hardt, Antonio Negri, Giorgio Agamben, Chantal Mouffe și Gopal Balakrishnan utilizează în mod repetat noțiuni și concepte de drept internațional introduse de Carl Schmitt, care reiau recepția pozitivă a acestora de către teoreticienii de stânga din Germania anilor 1920 ca Fraenkel, Kirchheimer und Neumann. Ei explică evenimente contemporane, cum este de exemplu războiul din Iraq prin
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
Carl Schmitt în acest context și chiar dacă experții în politică publică nu-și dau totdeauna seama de consecințele lucrărilor sale, problemele pe care le ridică, atât la nivel teoretic cât și la nivel practic despre formularea liberală și pluralistă a noțiunii de stat sunt prezente și pot fi greu ignorate. Astfel, într-o intervenție recentă a lui Sanford Levinson, profesor de drept la Universitatea din Texas, a legat problema autorității prezidențiale în Statele Unite direct de definiția lui Schmitt a suveraneității. Referința
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
În biologie, specia (din lat. "species") este categoria sistematică fundamentală, inferioară genului și superioară subspeciei. În literatura de specialitate există numeroase definiții (peste douăzeci) ale unității taxonomice specie. Noțiunea de specie este folosită pentru prima dată de John Ray în anul 1686 în lucrarea sa Historia plantarum. Tot în lucrarea amintită, Historia plantarum, Ray dă și o primă definiție acestei categorii sistematice. Astfel, Ray înțelege prin specie grupe, sau
Specie (biologie) () [Corola-website/Science/302649_a_303978]
-
pe baza diferențelor semnificative între cele două culturi, cât și datorită dorinței lui Caracalla de a-i semăna lui Alexandru Macedon. Datorită transformării pe care a impus-o edictul pe plan financiar și social, s-a petrecut o demonetizare a noțiunii de cetățean și a valorilor tradiționale ale acestei calități. În fața slăbirii monedei, Caracalla este determinat sa facă o devalorizare: aureusul este redus de la 1/45 la 1/50, iar denarul a fost înlocuit cu Antoninianul, care pus în circulație avea
Constitutio Antoniniana () [Corola-website/Science/302699_a_304028]
-
an, parlamentul ungar a adoptat o altă lege antisemită, care stabilea că trebuiau considerați evrei, alături de cei de religie iudaică, toți cei cu un părinte ori doi bunici de religie iudaică în momentul, ori înaintea, intrării în vigoare a legii. Noțiunea de evreu a fost extinsă ulterior prin legea din 1941, privind "„apărarea rasei”". "„A treia lege evreiască”" interzicea căsătoriile mixte. În timpul războiului, Endre László, numit secretar de stat la Ministerul de Interne, declara la radio: Adolf Eichmann a mărturisit la
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
Dreptul constituțional este ramura de drept care este formată din normele juridice care reglementează relațiile sociale fundamentale care apar în procesul instaurării, menținerii și exercitării statale a puterii. Noțiunea de drept constituțional nu se confundă cu aceea de constituție. Aceasta este cea mai importantă componentă a dreptului constituțional, dar nu reprezintă întregul; mai mult, în unele state există drept constituțional chiar și în cazul în care nu există o
Drept constituțional () [Corola-website/Science/302733_a_304062]
-
același timp aspecte structurale esențiale comune ale multor tipuri de obiecte. Omniprezența grupurilor în numeroase domenii—atât matematice cât și din afara matematicii—face din ele un principiu central de organizare în matematica contemporană. Grupurile au proprietatea fundamentală de apropiere de noțiunea de simetrie. Un grup de simetrie abstractizează caracteristicile de simetrie ale unui obiect geometric: el constă din mulțimea transformărilor care lasă obiectul neschimbat, și operația de combinare a acestor transformări prin înlănțuirea lor. Asemenea grupuri de simetrie, în particular grupurile
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
sau fenomene de simetrie în chimia moleculară și cristalografie. Conceptul de grup a apărut în legătură cu studiul ecuațiilor polinomiale, efectuat de către matematicianul francez Évariste Galois în anii 1830. După contribuțiile venite din alte domenii, cum ar fi teoria numerelor și geometria, noțiunea de grup s-a generalizat în preajma anilor 1870. Pentru a explora grupurile, matematicienii au dezvoltat diferite notații pentru a descompune grupurile în părți componente mai mici și mai ușor de înțeles, cum ar fi subgrupurile sau grupurile simple. O teorie
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
y" = "a" • "b". În general, "x" și "y" nu sunt în mod necesar egale. Pentru a înțelege grupurile dincolo de nivelul unor simple artificii simbolice, sunt necesare o serie concepte mai complexe. Există un principiu conceptual ce stă la baza tuturor noțiunilor următoare: pentru a profita de structura oferită de grupuri (structură pe care mulțimile, de exemplu, nu o au) construcțiile legate de grupuri trebuie să fie compatibile cu operatorul grupului. Această compatibilitate se manifestă la nivelul notațiilor. De exemplu, grupurile pot
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
unor importante construcții din algebra abstractă. Grupurile au aplicații și în multe alte domenii matematice. Unele obiecte matematice pot fi examinate cu ajutorul grupurilor lor asociative. De exemplu, Henri Poincaré a pus bazele a ceea ce astăzi se numește topologie algebrică introducând noțiunea de grup fundamental. Cu ajutorul acestei legături, proprietăți topologice cum ar fi proximitatea și continuitatea se traduc în proprietăți ale grupurilor. De exemplu, elementele grupului fundamental sunt reprezentate prin bucle. În a doua imagine de la dreapta arată niște bucle într-un
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
un punct. Grupul fundamental al planului fără un punct este ciclic infinit, generat de bucla portocalie (sau de oricare curbă care ocolește gaura o dată). Astfel, grupul fundamental detectează gaura. În aplicații mai recente, unele construcții geometrice au fost motivate de noțiuni din teoria grupurilor. Într-un mod similar, teoria grupurilor geometrice implică concepte geometrice, de exemplu în studiul grupurilor hiperbolice. Alte domenii în care apar aplicații cruciale ale grupurilor sunt geometria algebrică și teoria numerelor. Există și multe alte aplicații practice
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
de adunare. Combinarea înmulțirii și adunării dă structuri mai complicate, denumite inele și—dacă este posibilă împărțirea, cum e cazul cu mulțimea Q—corpuri, care ocupă o poziție centrală în algebra abstractă. Argumentele din teoria grupurilor stau la baza unor noțiuni din teoria acestor entități. Pentru orice număr prim "p", aritmetica modulară furnizează grupul multiplicativ al întregilor modulo "p". Elementele sale sunt numerele întregi nedivizibile cu "p", modulo "p", adică două numere sunt considerate echivalente dacă diferența lor este divizibilă cu
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]