38,366 matches
-
din anul 1990. Programul Academiei Române Enciclopedia Artelor în România: Proiecte de cercetare naționale Studiu asupra simbolurilor fundamentale de comunicare vizuală (2003-2005) CyberMuzeu al Universităților de Artă din România (2005-2007) 2009 - coorganizatoare a expoziției Culorile avangardei. Artă în România. 1910-1950, Lisabona, Muzeul de artă modernă 2007- colaborare la organizarea colocviului internațional Symbolist Themes and Motifs în European Art around 1900, Institutul de Istoria Artei 2001 - membră în comitetul de organizare a colocviului Mémoire sculptée de l’Europe, Strasbourg 2001 - colaborare la organizarea
Ioana Vlasiu () [Corola-website/Science/319600_a_320929]
-
tome XXXII, 1995 Notizen zur rumänischen Avangarde, în Problemi na iskustvo, Sofia, no. 1, 1996 Din nou despre Rugăciunea lui Brâncuși. Argumente noi pentru o teza veche, în Caiete critice, no. 1-2, 1997 Pallady și “nevăzutele simboluri”, în Colocviul Pallady. Muzeul național de artă, București, 1997 Le Futurisme en Roumanie avânt la première guerre mondiale, în Ligeia (Paris), 1997, no. 21-22-23-24, Octobre 1997/Juin 1998, p.172-181 Accepții ale conceptului de futurism în critică de artă românească înainte de primul război mondial
Ioana Vlasiu () [Corola-website/Science/319600_a_320929]
-
architecture et l’art de la Roumanie des XIXe et XXe siècles, Institutul cultural român, Bucarest, 2006, p. 125-145 Atelierul Miliței, în Apostrof, nr. 12, 2006 A Transilvanian expressionist - the painter Eugen Gașcă, în Donația de grafică Eugen Gașca (1908-1989), Editura Muzeului Național de Artă al României, București, 2007, p. 35-42. Peter Jacobi: Bilder einer Reise - Pelegrin prin Transilvania, Sibiu - Cultural Capital of Europe și Muzeul de istorie București, 2007 Réflexions sur leș arts décoratifs et la décoration en Roumanie au début
Ioana Vlasiu () [Corola-website/Science/319600_a_320929]
-
2006 A Transilvanian expressionist - the painter Eugen Gașcă, în Donația de grafică Eugen Gașca (1908-1989), Editura Muzeului Național de Artă al României, București, 2007, p. 35-42. Peter Jacobi: Bilder einer Reise - Pelegrin prin Transilvania, Sibiu - Cultural Capital of Europe și Muzeul de istorie București, 2007 Réflexions sur leș arts décoratifs et la décoration en Roumanie au début du XXe siècle, în RRHA. Série Beaux-Arts, tome XLIV, 2007 Modernitățile picturii interbelice românești, în Culorilea avangardei. Artă în România 1910-1950, Institutul cultural român
Ioana Vlasiu () [Corola-website/Science/319600_a_320929]
-
importantelor sale realizări ,fiind evreu, cariera sa s-a lovit de obstacole care l-au împiedicat să obțină vreodată un post în lumea universitară. Din 1890 Munkacsi a lucrat ca inspector școlar al comunitătii evreiești din Budapesta. În cadrul activității în cadrul Muzeului obștii israelite din Ungaria, el a inițiat un proiect de redactare a a cărților genealogice ale familiilor evreiești din Ungaria, proiect întrerupt de Holocaust. Nu a fost terminat și publicat până la urmă decât un singur volum, redactat de Munkácsi însuși
Bernát Munkácsi () [Corola-website/Science/319633_a_320962]
-
Canada e la fel de veche ca și țara însăși.În 1871, la 4 ani după înființarea statului, la recensământ s-au găsit 13 persoane islamice în cadrul populației. Prima moschee canadiană s-a construit la Edmonton în 1938, acum face parte din Muzeul Fort Edmonton Park. Până la al 2-lea război mondial, musulmanii reprezentau o minoritate distinctă. Abia după 1960 au început să imigreze spre Canada în număr mare. Conform recensământului din 2001 populația musulmană reprezenta mai puțin de 2% din totalul populației
Religia în Canada () [Corola-website/Science/319635_a_320964]
-
la nord și cea de origine greacă la sud. Capitala este principalul centru în care își au centrul mari firme, Banca Națională a Ciprului și ceva industrie de importanță medie. Aici se găsesc, printer altele, clădiri culturale cum ar fi muzeul național, teatrul. Alte orașe mai importante sunt: Limassol (al doilea oraș ca populație după capitala și principalul port de pe coasta sudică fiind un important centru turistic balnear) și Paphos (oraș antic portuar în extremitatea vestică a Ciprului, Kouklia modernă, era
Geografia Ciprului () [Corola-website/Science/319675_a_321004]
-
evenimente, Hans a început să construiască primele sale manechine. Lucrările lui Bellmer constau în sexualizarea explicită a unei păpuși că o tânără față. Acesta incorporase principiul articulației în bilă, fiind inspirate de o pereche de păpuși de lemn articulate din Muzeul Kaiser Friedrich. În anul 1935 vizitează Parisul și realizează contacte cu persoane precum Paul Éluard, însă se întoarce la Berlin deoarece soția sa Margarete era pe moarte din cauza tuberculozei. Cartea lui Bellmer, lansată anonim în anul 1934, "Păpușă" ("Die Puppe
Hans Bellmer () [Corola-website/Science/319734_a_321063]
-
cu viermi filiformi, iar în stomac s-au găsit patru bețișoare yakitori (bețișoare în care se pun frigăruile), dar betișoarele nu au deteriorat stomacul și nici nu au cauzat decesul acestuia. Corpul său împăiat și bunurile (zgarda) sunt păstrate la Muzeul Național de Științe al Japoniei din Ueno, Tokio. În aprilie 1934, o statuie de bronz a fost ridicată în onoarea sa în fața Gării Shibuya (), la ceremonia de dezvelire fiind prezent chiar și Hachikō. Statuia a fost reciclată pentru eforturile de
Hachikō () [Corola-website/Science/319726_a_321055]
-
pe celebritatea statuii, susținând că aceasta a fost furată. O statuie asemănătoare se găsește în orașul de origine, în fața gării din Ōdate și încă una a fost ridicată în 2004 pe un piedestal din piatră adus din gara Shibuya în fața Muzeului Câinelui Akita din Ōdate. În fiecare an, pe 8 martie, devotamentul lui Hachikō este onorat printr-o ceremonie solemnă de comemorare la Gara Shibuya din Tokio, ceremonie la care participă sute de iubitori de animale. Hachikō a fost subiectul filmului
Hachikō () [Corola-website/Science/319726_a_321055]
-
o singură lovitură trasă de un tun de asalt Sturmtiger a scos din uz trei tancuri medii M4 Sherman, o dovadă a puterii de foc imense a acestui vehicul. Două vehicule au fost păstrate până în prezent: unul este expus la Muzeul Tancului din Munster (Germania), iar celălalt este expus la Muzeul Tancului din Kubinka, Rusia. La Muzeul Tancului din Bovington (Marea Britanie) este expus un lansator de calibrul 380 mm "Raketen-Werfer" 61.
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]
-
a scos din uz trei tancuri medii M4 Sherman, o dovadă a puterii de foc imense a acestui vehicul. Două vehicule au fost păstrate până în prezent: unul este expus la Muzeul Tancului din Munster (Germania), iar celălalt este expus la Muzeul Tancului din Kubinka, Rusia. La Muzeul Tancului din Bovington (Marea Britanie) este expus un lansator de calibrul 380 mm "Raketen-Werfer" 61.
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]
-
medii M4 Sherman, o dovadă a puterii de foc imense a acestui vehicul. Două vehicule au fost păstrate până în prezent: unul este expus la Muzeul Tancului din Munster (Germania), iar celălalt este expus la Muzeul Tancului din Kubinka, Rusia. La Muzeul Tancului din Bovington (Marea Britanie) este expus un lansator de calibrul 380 mm "Raketen-Werfer" 61.
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]
-
30.000 £, a fost sursa speculațiilor că nu ar fi o copie ci chiar originalul. Testele ulterioare efectuate de FIFA au confirmat însă faptul că trofeul licitat este doar o copie. FIFA a stabilit ca replica să fie expusă la Muzeul Național al Fotbalului din Preston, Anglia. Echipa națională a Braziliei a câștigat trofeul Campionatul Mondial de Fotbal pentru a treia oară in 1970, ceea ce i-a permis posesia perpetuă a trofeului, așa cum fusese stipulat de Jules Rimet în 1930. El
Trofeul Campionatului Mondial de Fotbal () [Corola-website/Science/319774_a_321103]
-
(în ) este unul dintre cele mai faimoase muzee germane. Edificiul a fost realizat începând cu anul 1815 de arhitectul german Leo von Klenze pe baza schițelor lui Karl von Fischer. Se găsește în "Königsplatz" și este o clădire de prestigiu în stil neoclasic. Promotorul construcției edificiului a fost
Gliptoteca de la München () [Corola-website/Science/319782_a_321111]
-
fost viitorul rege Ludovic I, care voia să dea o nouă sistematizare orașului-capitală, îndeosebi pieței publice - "Königsplatz" - care se năștea în fața palatului său regal. Porticul a fost realizat în stil ionic, iar fațada cuprinde 18 nișe care conțin opere originale. Muzeul a fost inaugurat în anul1830. Edificiul muzeului a suferit distrugeri importante în cursul celui de-al Doilea Război Mondial; a fost redeschis publicului în anul 1972. Sculpturi, mozaicuri, reliefuri din epoca clasică (artă greacă, începând cu epoca arhaică și artă
Gliptoteca de la München () [Corola-website/Science/319782_a_321111]
-
să dea o nouă sistematizare orașului-capitală, îndeosebi pieței publice - "Königsplatz" - care se năștea în fața palatului său regal. Porticul a fost realizat în stil ionic, iar fațada cuprinde 18 nișe care conțin opere originale. Muzeul a fost inaugurat în anul1830. Edificiul muzeului a suferit distrugeri importante în cursul celui de-al Doilea Război Mondial; a fost redeschis publicului în anul 1972. Sculpturi, mozaicuri, reliefuri din epoca clasică (artă greacă, începând cu epoca arhaică și artă romană târzie). Piesele cele mai importante din
Gliptoteca de la München () [Corola-website/Science/319782_a_321111]
-
Leonurus cardiaca"), tătăneasă ("Symphytum officinale"), țintaură ("Centaurium umbellatum"), traista-ciobanului ("Capsella bursa-pastoris"), colilie ("Stipa pulcherrima") sau rogoz ("Carex vesicaria"). În arealul sitului și în vecinătatea acestuia se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, castele, cetăți, muzee, arii naturale protejate); astfel: Reportaje
Muntele Șes (sit SCI) () [Corola-website/Science/319818_a_321147]
-
din urmă distrus de către maghiari în Evul Mediu. „Parcul arheologic Carnuntum” este împărțit în trei părți: Rămășițe ale orașului civil se întind în jurul satului Petronell-Carnuntum. Există mai multe locuri care se pot vedea în orașul civil: cartierul orașului roman în muzeul în aer liber, ruinele palatului, amfiteatru, și „Heidentor”. Cartierul orașului roman a fost o parte periferică a fostului oraș civil. Ruinele sunt expuse în muzeul în aer liber, în satul actual. Una din casele vechi, numită „Casa lui Lucius”, a
Carnuntum () [Corola-website/Science/319843_a_321172]
-
Există mai multe locuri care se pot vedea în orașul civil: cartierul orașului roman în muzeul în aer liber, ruinele palatului, amfiteatru, și „Heidentor”. Cartierul orașului roman a fost o parte periferică a fostului oraș civil. Ruinele sunt expuse în muzeul în aer liber, în satul actual. Una din casele vechi, numită „Casa lui Lucius”, a fost reconstruită folosind tehnici tradiționale. Aceasta a fost deschisă pentru public la 1 iunie 2006. Centrul (forum) orașului civil a fost lângă ruinele palatului, de
Carnuntum () [Corola-website/Science/319843_a_321172]
-
întregul Imperiu Roman. Imensa „Heidentor” (poartă păgână) a fost ridicată între 354 și 361, drept monument triumfal în onoarea împăratului Constantius II. Singurul monument rămas din orașul militar este amfiteatrul. A fost localizat în afara taberei militare fortificate. Astăzi, un mic muzeu adiacent prezintă istoria gladiatorilor. Muzeul arheologic Carnuntinum se află în satul actual Bad Deutsch-Altenburg, aproape de malul Dunării. Săpăturile cele mai importante din orașul vechi pot fi văzute aici.
Carnuntum () [Corola-website/Science/319843_a_321172]
-
poartă păgână) a fost ridicată între 354 și 361, drept monument triumfal în onoarea împăratului Constantius II. Singurul monument rămas din orașul militar este amfiteatrul. A fost localizat în afara taberei militare fortificate. Astăzi, un mic muzeu adiacent prezintă istoria gladiatorilor. Muzeul arheologic Carnuntinum se află în satul actual Bad Deutsch-Altenburg, aproape de malul Dunării. Săpăturile cele mai importante din orașul vechi pot fi văzute aici.
Carnuntum () [Corola-website/Science/319843_a_321172]
-
inscripții rongo-rongo, unele dintre acestea fiind arse sau puternic deteriorate datorită trecerii timpului și lipsa luării unor măsuri de conservare corespunzătoare. Niciuna dintre aceste inscripții nu se mai află pe Insula Paștelui, ci sunt răspândite în întreaga lume, fie prin muzee fie prin colecții particulare. Obiectele care poartă inscripțiile sunt în majoritate tăblițe de lemn cu forme neregulate, dar printre ele se regăsesc și un toiag de lemn al unei căpetenii locale, statueta unui om-pasăre precum și două ornamente pectorale. În afară de obiectele
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
ligamente între acestea. Demonstrația acestei afirmații nu a fost făcută niciodată, dar rezultate similare au obținut și alți savanți, cum ar fi Pozdniakov în 2007. Foarte puține texte au fost publicate în decurs de aproape un secol. În 1875, directorul Muzeului Chilian de Istorie Naturală din Santiago, Rudolf Philippi, a publicat textul de pe Toiagul din Santiago, iar Carroll (1892) a publicat o parte din Tahua (Vâsla). Cele mai multe texte au rămas în anonimat și nu au fost disponibile pentru eventualii descifratori. Acest
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
fulgerul, cea mai puternică armă existentă, dispăruse. Zeus îl învinovățește pe fiul fratelui său, Percy, ca l-ar fi furat. Zeus îi dă 14 zile (până la solstițiu) să returneze fulgerul sau se va isca un război. În timpul unei excursii la muzeul de artă greacă și romană, tânărul Percy Jackson (Logan Lerman) este surprins de o furie, Doamna Dodds, care îl atacă pentru a recupera fulgerul care crede că este la el. Percy este salvat la timp de profesorul său de latină
Percy Jackson și Olimpienii: Hoțul Fulgerului () [Corola-website/Science/319043_a_320372]