38,366 matches
-
participat la peste 500 de lansări de cărți în școli, copiii având prilejul să-l cunoască personal și să obțină autografe pe numeroasele sale volume de autor. • "Ruginoasa" (1969), monografie despre istoria localității sale de adopție, unde se află azi Muzeul „Al.I. Cuza“. Debut editorial. • "La porțile Orientului", românul Războiului de Independență (1980) - Editură "Junimea"; • "Metropola de pe șapte coline", reportaje și anchete (1985) - Editură "Junimea"; • "Taciturnul", românul muntelui Ceahlău (1990) - Editură "Porțile Orientului"; • "Moldova plînge", românul Basarabiei înstrăinate (1993) - Editură
Boris Crăciun () [Corola-website/Science/319049_a_320378]
-
de automobile câștigată de Charles Grover (aka "Williams"), la volanul unui Bugatti pictat în ceea ce avea să devină celebra culoarea verde pentru cursele britanice. El a colectat artefacte aparținând lui Napoleon I, care sunt în prezent asamblate și afișate la Muzeul Napoleon de la Palatul Regal din Monte Carlo. În special în primii ani ai domniei Prințului Louis, el a dobândit reputația de probitate administrativă: a obținut plecarea lui Camille Blanc, care a condus o perioadă îndelungată Cazinoul din Monte Carlo, despre
Louis al II-lea, Prinț de Monaco () [Corola-website/Science/319064_a_320393]
-
Anastase Demian, a pictat capela Stella Maris din Balcic la cererea reginei Maria a României. În 1935 a donat Pinacotecii din Balcic lucrarea "Peisaj din Balcic", realizată în 1927. În prezent, pictura în ulei "Peisaj din Balcic" este expusă la Muzeul Național de Artă al României din București. Un autoportret al lui Tache Papatriandafil, realizat în tehnica ulei pe pânză, într-o gamă restrânsă de culori, în care predomină griurile colorate, se află expus la Muzeul de Artă din Constanța. Casa
Tache Papatriandafil () [Corola-website/Science/319133_a_320462]
-
din Balcic" este expusă la Muzeul Național de Artă al României din București. Un autoportret al lui Tache Papatriandafil, realizat în tehnica ulei pe pânză, într-o gamă restrânsă de culori, în care predomină griurile colorate, se află expus la Muzeul de Artă din Constanța. Casa Papatriandafil din municipiul Călărași, str. Sf. Nicolae 50, construită în 1905 este înscrisă în Lista monumentelor istorice din județul Călărași cu Cod LMI CL-II-m-B-14662. În prezent acest monument zace în paragină în urma modificărilor substanțiale realizate
Tache Papatriandafil () [Corola-website/Science/319133_a_320462]
-
(fostă Casa Radio) este o clădire neterminată din București, situată în apropierea râului Dâmbovița și a Cotroceniului. Construcția a început în anul 1986, pe locul unui hipodrom, și urma să găzduiască Muzeul Național de Istorie a Republicii Socialiste România. Deși nu era terminată decât fațada, clădirea a fost inaugurată pentru ca la 23 august 1989, Nicolae Ceaușescu să poată privi ceea ce a fost ultima paradă de Ziua Națională, când au defilat în fața lui
Dâmbovița Center () [Corola-website/Science/319134_a_320463]
-
de Ziua Națională, când au defilat în fața lui armata, pionierii și sportivi celebri din vremea respectivă. Prin Hotărârea nr. 571/1992 privind transmiterea unui imobil în administrarea Radioteleviziunii române, imobilul situat în str. Știrbei Vodă, sector 6 București, având denumirea „Muzeul Național”, s-a transmis, împreună cu terenul aferent, din administrarea Ministerului Culturii în administrarea Radioteleviziunii române, în scopul asigurării unui nou sediu pentru Radiodifuziunea română, așa-numita „Casă Radio”. În prezent, este unul dintre cele mai mari proiecte imobiliare propuse spre
Dâmbovița Center () [Corola-website/Science/319134_a_320463]
-
etc. A intrat în zone interzise, ca Zona 51, Gakota - HAARP sau zone periculoase precum deșerturile Nevada, Atakama, New Mexico, Arizona, Mojawe. A studiat în biblioteci celebre precum Biblioteca Congresului SUA - Washington, Biblioteca Institutului Smithsonian - Washington, Biblioteca Lenin - Moscova, Biblioteca Muzeului Ermitaj - Sankt Petersburg, Biblioteca lui Dalai Lama - Lhassa - Potala, Tibet, Biblioteca Vaticanului, Biblioteca SIPRI și a Fundației Nobel, Stokholm - Suedia, Biblioteca Institutului UFO din Roswell, New Mexica, SUA, etc. Între 2010-2014 a obținut, datorită cercetărilor în domeniul Științelor nonconveționale, 62
Emil Străinu () [Corola-website/Science/319183_a_320512]
-
Petru”. Pe același perete, în alt loc, scrie: ”Biserica s-a reparat în 1887”. Pe suprafața peretelui nordic al altarului, lângă imaginea lui „Isus in potir”, se mai văd doar frânturi din pomelnicul ce se putea citi aici odinioară. La muzeul Țării Crișurilor din Oradea se păstrează o piesă de etnologie juridică, deosebită prin forma și destinația ei. Este vorba de un scaun, zis „de tortură”, adus cu ani în urmă de la biserica de lemn din Surduc. Sătenii îl numeau „perindeu
Biserica de lemn din Surduc, Bihor () [Corola-website/Science/319187_a_320516]
-
eficacitate o membrană bioresorbabilă, constituită din acid hialuronic și carboximetilceluloză. În activitatea de restaurare a picturilor murale, una din lucrările premergătoare lucrărilor de conservare a structurii constă în protejarea picturii cu foiță japoneză și carboximetilceluloză. În cadrul laboratorului de restaurare al Muzeului Național al Unirii, în cazul unor piese din fier puternic deteriorate s-a aplicat aceeași metodă ca la restaurarea de carte, și anume fixarea cu foiță japoneză și carboximetilceluloză. Nedeterminată. Carboximetil celuloza este foarte solubilă și poate fi fermentată în
Carboximetilceluloză () [Corola-website/Science/319204_a_320533]
-
Nicolae Lupu (n. 24 martie 1921, Viștea de Sus, județul Făgăraș, azi în județul Brașov - d. 27 martie 2001, Sibiu), a fost un istoric și arheolog român, director al Muzeului Brukenthal (1948-1969), șef al Secției din Sibiu a Academiei Române (1956-1970), decan al Facultății de Filologie și Istorie din Sibiu a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1969-1973), șef al Catedrei de istorie a Facultății de Filologie și Istorie din Sibiu (1973-1976), membru
Nicolae Lupu (istoric) () [Corola-website/Science/319261_a_320590]
-
arheologice din Transilvania, în special la Sarmisegetusa Ulpia Traiana. După facultate, a fost profesor și pedagog la Liceul Teoretic Mixt „Titu Maiorescu” din Aiud și la Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu. După naționalizarea din 1948, a fost numit director al Muzeului Brukenthal din Sibiu. În 1948, Muzeul Brukenthal era un mare depozit neorganizat de foarte însemnate valori culturale. În fruntea unui colectiv mic dar valoros, Nicolae Lupu a restaurat palatul și a creat condiții de restaurare-conservare, a reorganizat colecțiile și depozitele
Nicolae Lupu (istoric) () [Corola-website/Science/319261_a_320590]
-
Sarmisegetusa Ulpia Traiana. După facultate, a fost profesor și pedagog la Liceul Teoretic Mixt „Titu Maiorescu” din Aiud și la Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu. După naționalizarea din 1948, a fost numit director al Muzeului Brukenthal din Sibiu. În 1948, Muzeul Brukenthal era un mare depozit neorganizat de foarte însemnate valori culturale. În fruntea unui colectiv mic dar valoros, Nicolae Lupu a restaurat palatul și a creat condiții de restaurare-conservare, a reorganizat colecțiile și depozitele, a făcut numeroase noi achiziții, a
Nicolae Lupu (istoric) () [Corola-website/Science/319261_a_320590]
-
era un mare depozit neorganizat de foarte însemnate valori culturale. În fruntea unui colectiv mic dar valoros, Nicolae Lupu a restaurat palatul și a creat condiții de restaurare-conservare, a reorganizat colecțiile și depozitele, a făcut numeroase noi achiziții, a încorporat Muzeul de Științe Naturale, a obținut importantele clădiri Casa Albastră și Primăria Veche, a obținut terenurile din Pădurea Dumbrava, unde, în 1962, a început organizarea unui muzeu al tehnicii populare, care poartă astăzi numele de Complexul Național Muzeal „Astra”. Au fost
Nicolae Lupu (istoric) () [Corola-website/Science/319261_a_320590]
-
de restaurare-conservare, a reorganizat colecțiile și depozitele, a făcut numeroase noi achiziții, a încorporat Muzeul de Științe Naturale, a obținut importantele clădiri Casa Albastră și Primăria Veche, a obținut terenurile din Pădurea Dumbrava, unde, în 1962, a început organizarea unui muzeu al tehnicii populare, care poartă astăzi numele de Complexul Național Muzeal „Astra”. Au fost identificate o mulțime de opere de artă care până atunci figurau ca anonime. A înființat revista „Muzeul Brukenthal-studii și comunicări”, al cărei prim redactor șef a
Nicolae Lupu (istoric) () [Corola-website/Science/319261_a_320590]
-
Pădurea Dumbrava, unde, în 1962, a început organizarea unui muzeu al tehnicii populare, care poartă astăzi numele de Complexul Național Muzeal „Astra”. Au fost identificate o mulțime de opere de artă care până atunci figurau ca anonime. A înființat revista „Muzeul Brukenthal-studii și comunicări”, al cărei prim redactor șef a fost. În acești ani, ca arheolog, a descoperit și cercetat cetatea dacică de la Tilișca, menționată în documente încă din sec. al XIX-lea. A întreprins vizite culturale oficiale în mai multe
Nicolae Lupu (istoric) () [Corola-website/Science/319261_a_320590]
-
realizare a unui dicționar al graiurilor săsești, inițiativă pe care a menținut-o ca obiectiv principal al institutului. În cadrul acestei instituții, Nicolae Lupu a înființat revista „Forschungen zur Volks-und Landeskunde” (1959), al cărei prim redactor șef a fost. Atât la Muzeul Brukenthal, cât și la secția Academiei, a angajat și ocrotit, în timpuri grele, intelectuali de marcă, urmăriți pentru faptul de a avea dosare politice necorespunzătoare regimului politic al vremii: Harald Krasser, Bernard Capesius, Cornel Irimie, Iulius Bieltz, Gustav Gündisch, Carol
Nicolae Lupu (istoric) () [Corola-website/Science/319261_a_320590]
-
în apropiere de coastele din Tunisia, între localitățile Susa și Sfax și a fost descoperită în anul 1907 fiind apoi explorată de către scafandrii grei în perioada 1908-1913. Obiectele recuperate au fost expuse în nu mai puțin de șase săli ale muzeului Alaoui din Tunis. În anul 1948 epava este explorată de echipa de scafandri a comandantului Jacques-Yves Cousteau, iar din 1945 și pană în 1955 de către Centrul de studii submarine din Tunis când au fost aduse la suprafață mai multe resturi
Arheologie subacvatică () [Corola-website/Science/319279_a_320608]
-
IV Î.Hr. descoperită în partea de sud-vest a capului submarin reprezintă o nouă dovadă pentru vechimea Tomisului, care este mai mare decât secolul III Î.Hr. Rezultat al muncii scafandrilor-arheologi, în anul 1973 s-a deschis pentru public la Muzeul Marinei din Constanța, prima secție de cercetări subacvatice din țara noastră la baza căreia s-a aflat exploatarea zonelor subacvatice din Marea Neagră.
Arheologie subacvatică () [Corola-website/Science/319279_a_320608]
-
permanentă cunoscută pe teritoriul României, identificată în situri arheologice din preistorie până în vremurile noastre. A coexistat din vechime până după primul război mondial cu casa de suprafață, dominând în câmpia Dunării. Câteva exemple muzeale de bordeie vechi sunt salvate în Muzeul Satului din București, Muzeul Viticulturii și Pomiculturii din Golești precum și în situ, în Muzeul Câmpiei Boianului. ul a rămas în uz, la începutul mileniului trei, în numai câteva locuri din țară, spre exemplu într-o gospodărie din Giurgiu, într-o
Bordei () [Corola-website/Science/319307_a_320636]
-
României, identificată în situri arheologice din preistorie până în vremurile noastre. A coexistat din vechime până după primul război mondial cu casa de suprafață, dominând în câmpia Dunării. Câteva exemple muzeale de bordeie vechi sunt salvate în Muzeul Satului din București, Muzeul Viticulturii și Pomiculturii din Golești precum și în situ, în Muzeul Câmpiei Boianului. ul a rămas în uz, la începutul mileniului trei, în numai câteva locuri din țară, spre exemplu într-o gospodărie din Giurgiu, într-o comunitate de romi din
Bordei () [Corola-website/Science/319307_a_320636]
-
A coexistat din vechime până după primul război mondial cu casa de suprafață, dominând în câmpia Dunării. Câteva exemple muzeale de bordeie vechi sunt salvate în Muzeul Satului din București, Muzeul Viticulturii și Pomiculturii din Golești precum și în situ, în Muzeul Câmpiei Boianului. ul a rămas în uz, la începutul mileniului trei, în numai câteva locuri din țară, spre exemplu într-o gospodărie din Giurgiu, într-o comunitate de romi din Ostroveni și probabil încă în câteva locuri. Bordeiul este documentat
Bordei () [Corola-website/Science/319307_a_320636]
-
numeroase fragmente ceramice, fragmente de vase de lut, unelte de muncă din silex, os, multiple oase de animale care erau consumate de locuitorii așezării acum aproximativ 7000 de ani. În localitatea Țaga, județul Cluj, la circa 20 km de Gherla, Muzeul de Istorie din Gherla a început să construiască un muzeu cu replici de locuințe tradiționale din această zonă a țării, începind din neolitic până în secolul al XIX-lea. Printre primele exponate realizate se află un bordei dacic, reconstruit exact la
Bordei () [Corola-website/Science/319307_a_320636]
-
muncă din silex, os, multiple oase de animale care erau consumate de locuitorii așezării acum aproximativ 7000 de ani. În localitatea Țaga, județul Cluj, la circa 20 km de Gherla, Muzeul de Istorie din Gherla a început să construiască un muzeu cu replici de locuințe tradiționale din această zonă a țării, începind din neolitic până în secolul al XIX-lea. Printre primele exponate realizate se află un bordei dacic, reconstruit exact la dimensiunile urmelor găsite pe Valea Mileului. Este o locuință aproape
Bordei () [Corola-website/Science/319307_a_320636]
-
dăunătorii, fără a se folosi insecticide.<br> S-au făcut încercări de a produce haine din mătase. Dar, din punct de vedere comercial, această idee nu a avut succes, materialul rezultat era prea scump și productivitatea păianjenilor era scăzută. La Muzeul American de Istorie Naturală, este expusă o pânză țesută de peste 1 milion de țesători aurii (femele). Pescarii de pe coastele Oceanelor Indian și Pacific strâng mătase și meșteșugesc/fac din ea mingi utilizate la pescuit. Păianjenii țesători aurii sunt răspândiți în
Păianjeni țesători sferici aurii () [Corola-website/Science/319337_a_320666]
-
considerat pe cale de dispariție. Specia a fost numit în onoarea lui Andrej Komac, un prieten decedat a unuia dintre arahnologi care a raportat descoperirea sa în 2009. Această specie pentru prima dată a fost identificat într-o colecție păstrată la Muzeul Pretoria în 2000. Primul exemplar viu a fost descoperit peste 7 ani, în 2007, în Tembe Elephant Park, Provincia KwaZulu-Natal, RAS. Acesta este primul păianjen din genul "Nephila" care a fost găsit în ultimii o sută de ani. Ultimul membru
Nephila komaci () [Corola-website/Science/319334_a_320663]