34,654 matches
-
zonă. În 1970, sub pseudonim, Ryan a aranjat să fie arestat, deținut și percheziționat pentru a investiga condițiile din închisorile Californiei. A fost închis timp de zece zile în închisoarea Folsom, în timp ce era președinte al comisiei Adunării însărcinată cu reforma penitenciarelor. Tot în calitate de parlamentar la nivel de stat, Ryan a prezidat și audierile subcomisiei legislative și pe cele care îl implicau pe viitorul său succesor în Congres, . Ryan a insistat pentru adoptarea unor importante politici educaționale în California și este autorul
Leo Ryan () [Corola-website/Science/324213_a_325542]
-
de fotografii și încă două minute de imagini din China. În scopul realizării unei verosimilități a filmului, mai mulți actori din Beijing au fost aduși în Statele Unite ale Americii, fiindu-le acordate vize pentru filmare. Scenele de la tribunal și de la penitenciar au fost recreate pe baza descrierilor date de avocați și judecători din China, iar secvența video care arată execuția prizonierilor chinezi a fost o execuție reală. Persoanele care au oferit secvențele video și au furnizat descrieri lui Avnet și personalului
Temnița roșie () [Corola-website/Science/326541_a_327870]
-
Mihaila Nicoară, secretara Mănăstirii. Un an mai târziu a fost desființată Mănăstirea Vladimirești și maicile împrăștiate. S-a judecat Procesul, în care sentința dată a fost condamnarea la moarte, comutată în muncă silnică pe viață. Executarea sentinței a început la Penitenciarul Semicerc din Galați, chiar în celula unde a zăcut Iuliu Maniu, în condiții de exterminare. A contractat un T.B.C. ganglionar, iar din cauza mizeriei și frigului, i-au crăpat mâinile până la os. Cu toate acestea, făcea eforturi supraomenești, ca să se roage
Ioan Iovan () [Corola-website/Science/326558_a_327887]
-
1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat în data de 6 martie 1945". Conform Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului in România, în timpul regimului comunist, în România au existat 44 de penitenciare principale și 72 de lagăre de muncă forțată destinate deținuților politici în care au pătimit peste 3 milioane de români dintre care 800.000 de oameni au murit. Cele mai frecvente fapte pentru care aceste persoane au fost condamnate sunt
Deținut politic () [Corola-website/Science/326586_a_327915]
-
autori. Michel și-a imaginat o operă dramatică, amintind în multe pasaje ale sale de suferințele contelui Mathias Sandorf. La rândul său, Jules Verne făcuse din nuvela sa un imn al libertății care îi oferea prilejul să sublinieze problemele sistemului penitenciarelor din acea vreme. În versiunea lui, personajul principal (Pierre-Jean) este ajutat să evadeze de fiul unei femei pe care îl ajutase la rândul lui cu multă vreme în urmă. Nuvela nu a fost tradusă în limba română.
Destinul lui Jean Morénas () [Corola-website/Science/326638_a_327967]
-
la vârsta de doar 35 de ani, a fost condus pe ultimul drum de către rude, prieteni și sportivi la ora 13.00. La ceremonia funerară a fost prezentă sora lui Arthur David, venită din Germania, însă fratele tânărului, încarcerat la Penitenciarul Gherla, nu a primit sperata permisie pentru a ajunge în Baia Mare. Pe lângă rude, mai mulți prieteni și colegi ai fostului boxer și-au prezentat omagiile la despărțirea finală.
Arthur Claudiu David () [Corola-website/Science/326726_a_328055]
-
viață și încarcerat pe o insulă locuită de prizonieri sălbatici și canibali, din cauza faptului că și-a ucis ofițerul superior, comandantul bazei militare de la Benghazi (Libia), în 2011. În secolul al XXI-lea (acțiunea filmului are loc în 2022), sistemul penitenciar este condus acum de corporații, iar prizonierii sunt văzuți ca active ale corporațiilor. Un fost pușcaș marin al Force Recon pe nume John Robbins este închis pe viață pentru uciderea ofițerului comandant, după o operațiune militară la Benghazi (Libia), în
Evadare din Absolom () [Corola-website/Science/325176_a_326505]
-
față în față, Robbins este aruncat într-o celulă, unde un coleg prizonier îi oferă hrană și îi spune în grabă despre "Absolom", o insulă unde sunt trimiși cei mai răi prizonieri și care este mult mai temută decât un penitenciar. În cele din urmă, Robbins este trimis acolo de gardian, care-l consideră un prizonier irecuperabil. După ce a fost aruncat dintr-un elicopter (un Kamov Ka-27 "Helix"), Robbins este capturat de "externi", care sunt conduși de un sociopat pe nume
Evadare din Absolom () [Corola-website/Science/325176_a_326505]
-
Matthew Poncelet (interpretat de Sean Penn), un condamnat la pedeapsa cu moartea din Louisiana. Matthew Poncelet (Sean Penn) se află de șase ani în închisoare, așteptându-și execuția prin injecție letală pentru uciderea unui cuplu de adolescenți. Poncelet, aflat în Penitenciarul de Stat din Louisiana , comisese crime împreună cu un complice pe nume Carl Vitello (Michael Cullen), care a primit închisoare pe viață. Pe măsură ce se apropie ziua execuției sale, Poncelet îi cere sorei Helen să-l ajute cu un apel final. Ea
Culoarul morții (film din 1995) () [Corola-website/Science/326332_a_327661]
-
joc de cărți, este ucis de șerif. Printr-o neînțelegere (și cu complicitatea șerifului), Ray și Claude sunt acuzați de crimă și condamnați la închisoare pe viață. Ei sunt trimiși la o tabără de muncă numită "Lagărul 8", situat în Penitenciarul de stat Mississippi. La început, Claude încearcă să iasă singur din închisoare în mod legal spunându-i prietenei sale, Daisy, să-l roage pe vărul său avocat Melvin să depună un recurs în numele său. Mai târziu, Claude primește o scrisoare
Viața-n pușcărie () [Corola-website/Science/326355_a_327684]
-
Într-un proces politic evident, Fidel Castro a ținut un discurs de aproape patru ore în apărarea sa, încheiat cu următoarea afirmație: "Condamnați-mă, nu contează. Istoria mă va achita". Castro a fost condamnat la 15 ani de închisoare în penitenciarul din Isla de Pinos; fratele său, Raúl, a fost condamnat la 13 ani de închisoare. În 1955, sub presiune politică, regimul Batista a eliberat toți prizonierii politici din Cuba - inclusiv cei care au participat la asaltul Bărăcilor Moncada. Batista a
Revoluția Cubaneză () [Corola-website/Science/322133_a_323462]
-
(în original, în ) a fost un experiment psihologic care a produs câteva descoperiri senzaționale în domeniul psihologiei umane. S-a descoperit o schimbare radicală a comportamentului individului în condițiile de viață dintr-un penitenciar. Experimentul a fost inițiat în anul 1971 de psihologul american Philip Zimbardo, de la Universitatea Stanford. Din cauza escaladării conflictelor, a fost necesar ca experimentul să fie întrerupt mult mai repede decât fusese inițial proiectat. Acest experiment a fost finanțat de către Oficiul
Experimentul Stanford () [Corola-website/Science/329679_a_331008]
-
Constantin Argetoianu, Ion Gigurtu, Constantin C. Giurescu și alții. În același an au urmat și alte valuri de arestări de înalți demnitari. Constantin C. Giurescu a descris episodul arestării în cartea sa de memorii " Cinci ani și două luni în penitenciarul din Sighet", scrisă în 1955 dar apărută abia în 1994. Pe 6 mai 1950, la ora patru dimineața, soneria a sunat prelung, persoana recomandându-se a fi de la Securitate. Când Giurescu i-a deschis ușa, bărbatul și-a băgat piciorul
Noaptea demnitarilor () [Corola-website/Science/329980_a_331309]
-
titlul similar de prelat de onoare al Sanctității Sale. Conform unei definiții din epocă, termenul "capelan" se referă la un preot „care oficiază într-o capelă și fără plată; preot care asistă bolnavi sau își exercită misiunea în spitale, în penitenciare, etc.”. Completarea "al Sanctității Sale" identifică prelatul care a primit titlul onorific pontifical. "„Istruzione sul conferimento di Onorificenze pontificie”" promulgat de Secretariatul de Stat al Vaticanului la 13 mai 2001 prevede că titlul poate fi acordat preoților din clerul secular
Capelan al Sanctității Sale () [Corola-website/Science/328125_a_329454]
-
activitatea de avocat și decan al Baroului din județul Mureș până la 2 iulie 1948, când este obligat să se pensioneze, de către noile autorități dominate de comuniști . În luna mai 1952, a fost arestat și închis, fără a fi judecat, în penitenciarul din Sighet. Bătut, schingiuit, supus la privațiuni, cel care a stat în celulă cu Silviu Dragomir, Ioan Lupaș, Valer Pop, cel care semnase actul Marii Uniri a decedat, în iarna anilor 1954-1955, fiind aruncat în groapa comună a Cimitirului din
Aurel Baciu () [Corola-website/Science/327142_a_328471]
-
de investigație și alte etape preliminare. 2. Pentru a sprijini accesul efectiv la actul de justiție al persoanelor cu dizabilități, Statele Părți vor promova formarea corespunzătoare a celor care lucrează în domeniul administrării justiției, inclusiv a personalului din poliție și penitenciare. Art. 24.1. Statele Părți recunosc dreptul persoanelor cu dizabilități la educație. În vederea realizării acestui drept, fără discriminare și cu respectarea principiului egalității de șanse, Statele Părți vor asigura un sistem educațional incluziv la toate nivelurile, precum și formarea continuă, îndreptată
Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități () [Corola-website/Science/330069_a_331398]
-
a construit biserica de piatră a mănăstirii. Viața monahală a fost întreruptă de mai multe ori de-a lungul istoriei, mănăstirea căzând succesiv în ruină și fiind refăcută. În anumite perioade, localul actualei mănăstiri a fost transformat de autorități în penitenciar pentru femei sau spital pentru bolnavii de afecțiuni psihice. Episcopia Sloboziei și Călărașilor a reînființat mănăstirea în anul 2000 ca mănăstire de maici, transformând-o în mănăstire de călugări în anul 2004. Începând cu 1 septembrie 2009, mănăstirea a redevenit
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
din 1823 menționează Mănăstirea Plătărești, arătând că aceasta se află într-o stare de degradare avansată, având prăbușite ambele turle. În anul 1836, mănăstirea intră în subordinea "Departamentului Credinței" (echivalentul Ministerului Cultelor pe timpul Regulamentului Organic), care a transformat-o în penitenciar destinat femeilor. Mănăstirea funcționează în acest regim timp de 8 ani, până în anul 1844, când mănăstirea împreună cu toată averea sa mobilă și imobilă este transferată către Mitropolia Țării Românești, sub a cărei autoritate a rămas până în anul 1863, când, în urma
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
Ioan Cuza dăruiește mănăstirii două clopote de bronz, care au fost ulterior luate de trupele germane de ocupație, din primul război mondial. În anul 1864 ansamblul mănăstirii este supus unor noi lucrări de reparație destinate transformării sale din nou în penitenciar pentru femei începând cu anul 1866 până în 1924. Starea aparentă de degradare, lipsa de importanță și notabilitate au contribuit la conservarea valorii de patrimoniu, pe care o are mănăstirea în prezent. O monografie de la începutul secolului XX o prezintă ca
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
scop a fost Arnota. În perioada 1836 - 1844, închisoarea pentru femei a Țării Românești a fost mutată la Mănăstirea Plătărești. Prin Decretul nr. 630 din 11 august 1862 al domnitorului Alexandru Ioan Cuza erau aprobate pentru prima dată organizarea sistemului penitenciar și „Regulamentul pentru organizarea serviciului stabilimentelor penitenciare și de binefaceri” din România. Acesta prevedea printre altele existența unor închisori de recluziune pentru femei, pentru toate categoriile de pedepse. În 1866 Mănăstirea Plătărești devine din nou închisoare pentru femei, regim pe
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
1844, închisoarea pentru femei a Țării Românești a fost mutată la Mănăstirea Plătărești. Prin Decretul nr. 630 din 11 august 1862 al domnitorului Alexandru Ioan Cuza erau aprobate pentru prima dată organizarea sistemului penitenciar și „Regulamentul pentru organizarea serviciului stabilimentelor penitenciare și de binefaceri” din România. Acesta prevedea printre altele existența unor închisori de recluziune pentru femei, pentru toate categoriile de pedepse. În 1866 Mănăstirea Plătărești devine din nou închisoare pentru femei, regim pe care îl va avea până în 1924, cu
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
un atelier de pânzărie, țesătorie și cusături. În atelier lucrau între 80-100 de femei deținute. Atelierul putea procesa până la 10.000 de kilograme de bumbac pe an, realizând în totalitate pânza necesară pentru confecționarea lenjeriei și îmbrăcămintei utilizate în sistemul penitenciar. În plus, atelierul mai executa comenzi pentru armată, alte instituții de stat sau firme private. Aici au fost realizate țesăturile prezentate în cadrul pavilionului României la Expoziția Universală de la Paris, din anul 1900. În urma declarării Mănăstirii Plătărești ca monument istoric în
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
Iosif , ortografiat și Ficioru sau Fecioru ( n. 4 aprilie 1928, în Cucerdea) este un torționar din timpul regimului comunist, fost comandant al Coloniei de muncă Periprava, care a deținut și alte poziții în sistemul penitenciar comunist, activând în unitățile carcerale Poarta Albă, Suceava sau Borzești, în anii '50 și începutul anilor '60. s-a născut pe 4 aprilie 1928, în comuna Cucerdea din județul Mureș, într-o familie de credincioși baptiști. În timpul copilăriei sale, până în
Ion Ficior () [Corola-website/Science/330149_a_331478]
-
de șef al Biroului. El a continuat să lucreze în Biroul 2 până la 1 iunie 1951, când, datorită faptului că părinții și soția sa erau membri ai cultului baptist, a fost îndepărtat din Securitate și repartizat la Direcția Generală a Penitenciarelor, Coloniilor și Unităților de Muncă (DGPCUM). Ion Ficior a fost repartizat la Direcția Pază a DGPCUM, unde, între iunie 1951 și octombrie 1952, a îndeplinit consecutiv funcțiile de ofițer anchetator, comandant al Școlii de sergenți de 6 luni de pe lângă Penitenciarul
Ion Ficior () [Corola-website/Science/330149_a_331478]
-
Penitenciarelor, Coloniilor și Unităților de Muncă (DGPCUM). Ion Ficior a fost repartizat la Direcția Pază a DGPCUM, unde, între iunie 1951 și octombrie 1952, a îndeplinit consecutiv funcțiile de ofițer anchetator, comandant al Școlii de sergenți de 6 luni de pe lângă Penitenciarul Văcărești, lucrător cadre la Secția Anchete, șef al Secției Anchete și locțiitor al șefului Direcției Cadre. Ulterior, după transformarea DGPCUM în Direcția Lagăre și Colonii de Muncă (DLCM), Ficior a îndeplinit în noua structură funcțiile de șef al Biroului Anchete
Ion Ficior () [Corola-website/Science/330149_a_331478]