34,737 matches
-
una de alta. Toți râdeau și chiuiau, numai Ștefăniță stătea Încruntat și tăcut, ca un adevărat judecător al năvălitorilor. Așa ! a spus el, În timp ce copiii ceilalți Îl trăgeau pe Mitruț În sus. Mitruț râdea și bătea din palme. L-au urcat până la jumătatea stejarului, și l-au lăsat În leagănul ușurel al vântului. Deodată, cum râdea el așa și se legăna, s-a uitat departe. A Îngălbenit ! Glasul i-a pierit În gât ! Abia a izbutit să strige: Tătarii !... Vin tătarii
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
ori Înșfăcau pari afumați la capăt, furcile, coasele și topoarele, gata de apărare. Pretutindeni s-auzeau țipetele copiilor și-ale femeilor: Tătarii!...vin tătarii!.. Și băteau mai tare III Tătarii năvăleau Într-o trâmbă lungă, și-n urma lor colburile urcau până-n Înălțimi, amestecate cu fumurile satelor aprinse. Cum au ajuns sub stejarul din Borzești, hanul năvălitorilor l-a zărit printre ramuri pe Mitruț , aproape mort de spaimă. Ce-i facem copilului din stejar? a Întrebat un ataman. Tragem În el
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
omorât. Apoi trâmba a sărit pe cai, a pornit galop, dând foc satelor, ucigând și prăpădind tot, spre Suceava-n sus. IV În vremea asta, Bogdan-Voievod galopa spre munți, ținându-l pe Ștefăniță dinaintea lui. Se lăsase Întunericul. Cărarea codrilor urca. Niciodată să nu uiți, fiul meu...Îi spunea voievodul. Copilul din Borzești trebuie răzbunat ! Nicidată n-am să uit, tată... a răspuns Ștefăniță. Pe Mitruț am să-l răzbun eu, cu mâna mea ! Dacă trăiește hanul până cresc eu mare
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
spunea voievodul. Copilul din Borzești trebuie răzbunat ! Nicidată n-am să uit, tată... a răspuns Ștefăniță. Pe Mitruț am să-l răzbun eu, cu mâna mea ! Dacă trăiește hanul până cresc eu mare, Îl spânzur de stejarul din Borzești... Pârjolul urca Înainte, din Țara de Jos, spre cetatea de scaun a Sucevei. Ardeau pădurile, ardeau câmpiile. Norodul legat În funii apuca drumurile robiei. Prin sate și cătunuri arse se vedeau copii Înfipți În parii gardurilor. Astfel necăjea Moldova acelor vremuri. Dar
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
și capturate. Cei trei au străbătut islazul și s-au afundat În pădure. La gura unei văi s-au oprit. În dreapta și În stânga se ridicau două creste Împădurite. Pe firul văii susura apa limpede a unui pârâu. Eu zic să urcăm pe munte, a propus militarul. Urcăm, au răspuns cei doi flăcăi. De aici, Însă, ne vom despărți, spuse militarul. Pornim pe trei direcții și ne vom Întâlni În poiană, la Izvorul vitelor. Dacă unul dintre voi va da ochii cu
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
islazul și s-au afundat În pădure. La gura unei văi s-au oprit. În dreapta și În stânga se ridicau două creste Împădurite. Pe firul văii susura apa limpede a unui pârâu. Eu zic să urcăm pe munte, a propus militarul. Urcăm, au răspuns cei doi flăcăi. De aici, Însă, ne vom despărți, spuse militarul. Pornim pe trei direcții și ne vom Întâlni În poiană, la Izvorul vitelor. Dacă unul dintre voi va da ochii cu dușmanul, vom da semnalul: trei focuri
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
era o liniște deplină. Nu se auzea decât freamătul ușor al frunzelor copacilor. În depărtare Însă, dinspre Brașov, se deslușeau Împușcături, semne ale unor bătălii. Soarele se ridicase deasupra munților, poleind cu razele sale de aur panglica pârâului. Tânărul Gheorghe urca mereu. Curând ajunse aproape de un luminiș. Lăsă pe pajiște sacul de merinde În care avea muniția, Își rezemă arma de un copac și Își răcori obrazul cu apă rece. Apoi porni mai departe. Dar abia făcu câți pași și adierea
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
jos, din neamuri, din sate, din confederații sătești, cele din trecut identificate adesea cu confederațiile de vale, ce reuneau Într-o singură unitate socială satele aflate pe o vale. Și În acest fel de societate ideea de sânge supraviețuiește și urcă, de obicei, până la nivelul satului, care pomenește un Întemeietor de sat. În cazul unic al Țării Vrancei se citează un Întemeietor al acelei confederații sătești. Rudenia de sânge Își pierde Însă rolul și mai ales caracterul ei structurant al ansamblului
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
rolul și mai ales caracterul ei structurant al ansamblului societății. Dacă un Întemeietor de sat este adesea amintit, cel ce Îl numesc nu pot merge de la Întemeietor până la descendenții lui În viață. Într-o societate tribală fiecare membru poate să urce la Întemeietorului neamului, fratriei, tribului. Se cunosc și În secolul al XIX-lea neamurile, dar caracterul lor nerealist este evident, Întrucât se clasează ca aparținând unui aceluiași neam persoane care nu sunt rude de sânge. Ansamblul societăților tribale sud-est-europene evoluează
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
cât și discontinuități Între generațiile succesive. Schimbarea, demonstrează Attias-Donfut și colaboratorii săi, apare În generațiile caracterizate printr-un număr mai mare de femei pe de o parte, și, pe de altă parte, printr-un număr mare de persoane ce au urcat pe scara socială (2000, 660). În majoritatea familiilor din generația-pivot se observă o continuitate aparentă a practicilor preluate de la generația vârstnică, ceea ce conduce la o primă concluzie potrivit căreia schimbarea nu se manifestă. După părerea sociologilor francezi Însă, această primă
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
În concluzie, putem afirma - fără să părăsim viziunea maussiană - că reconviețuirea este o formă de restituire a darurilor, diferită În timp, copiii achitându-se, astfel, de ajutorul primit de către părinți În cursul tinereții lor și care le-a permis să urce pe scara socială. Sentimentele de datorie, de obligație reprezintă forța motrice a ajutorului adus părinților mai În vârstă, acestea neexcluzând Însă nici afecțiunea și nici presiunea normei sociale. Costul psihologic pe care Îl generează solidaritatea Între generații. Conflictele intergeneraționale, consecință
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
atât mai mare precizie cu cât sunt mai simple. Cât despre a doua Însușire a legilor, și anume că el ar poseda și facultatea de a explica fenomenele, ea trebuie pusă la Îndoială. A explica vrea să zică a se urca la cauzele fenomenelor, a răspunde la Întrebarea pentru ce se produce fenomenul; a pătrunde În tainele zămislirii lui. Nu se poate deci primi principiul d-lui Picard, reprodus mai sus, că „un fenomen ar fi explicat când Îl putem prevedea
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
măcar conținută totdeauna În o altă lege, ci uneori chiar Într-o Împrejurare de natură individuală. Științele de legi care Înregistrează fenomenele ce se repetă sunt prin firea lor chiar foarte limitate În explorarea cauzală a acestor fenomene, căci ele urcă cu mari pași scurta scară a cauzelor și-i cad În curând În prăpastia nedesfundată a cauzelor de pe urmă, săpată sau printr-o de pe urmă lege explicativă, sau printr-o faptă individuală a cărei cauză rămâne și ea o taină
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
o dezvoltarea particulară, mecanica cerească. Se presupune În ea că forțele sunt centrale și În raport invers cu pătratul distanțelor” (p. 102). Cu totul altfel stau lucrurile În științele succesiunii: geologia, transformismul, preistoria și istoria, În care cercetarea cauzelor se urcă, prin Înlănțuirea faptelor evoluției, la infinit, eliminând astfel cauza ultimă și stabilind deci cauzalitatea Într-un chip definitiv. Căci nu se poate Întâmpina că o cauză nu poate fi stabilită printr-o Înlănțuire de fapte individuale; deoarece am văzut și
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
poate fi stabilită printr-o Înlănțuire de fapte individuale; deoarece am văzut și am dovedit că ea ia uneori această formă individuală chiar pentru geneza faptelor de repețire. Pentru a explica, prin evoluția cauzală, apariția ființei omenești, ar trebui să urcăm Întregul șir al ființelor vii din cauză În cauză, până la monera primitivă, originea vieții. Ca să explicăm cauza Revoluției franceze, trebuie iar să reurcăm istoria din treaptă În treaptă până la obârșia societăților. Pentru a explica formațiile geologice ale unei regiuni, trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
plin de Dumnezeu, având în el și ceea ce-i mai presus de creație. (n. s. 1583, p. 835) 69 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Fiul Se arată acum Tatălui cu o față omenească. Se vede calitatea Lui de Fiu și prin fața omenească. Urcă și cu umanul la înălțimea dragostei Lui filiale față de Tatăl. Câtă valoare se dă prin aceasta umanului! Tatăl Se bucură de fața omului ca de fața Fiului Său. (n. s. 1585, p. 835) 69 Dumnezeu Puterilor de sus, căci nu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
față de Tatăl. Câtă valoare se dă prin aceasta umanului! Tatăl Se bucură de fața omului ca de fața Fiului Său. (n. s. 1585, p. 835) 69 Dumnezeu Puterilor de sus, căci nu a ignorat cerul pe Stăpânul tuturor, Care Se urca. Celor ce stăteau la porțile de sus li s-a poruncit să-L primească în calitate de Domn al Puterilor, deși Se înalță cu trupul. Porunca aceasta le-o dădea Duhul 70, zicând: Ridicați, căpetenii, porțile voastre și vă ridicați porțile cele
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
se spune că S-a înfățișat Lui acum, adică după ce S-a făcut om, nu pentru Sine însuși, ci pentru noi, ca om și ca Cel ce avea de împlinit ceea ce mai lipsea din iconomia pentru noi. Astfel Hristos a urcat pentru noi și dincolo de ceruri, ca primul dintre noi și ca pârga noastră, căci a intrat dincolo de ele pentru noi, ca Înainte-Mergător, cum zice undeva și dumnezeiescul Pavel (Evr. 6, 20). Ca om se înțelege că este încă Arhiereu, Mângâietor
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
aceea și Pavel a zis despre Tatăl: Și împreună cu El ne-a sculat și împreună ne-a așezat întru ceruri, în Hristos Iisus (Efes. 2, 6). Săvârșite fiind deci cele de pe pământ, trebuia să împlinească ceea ce mai lipsea, adică să urce la Tatăl. De aceea, zice: Vă este de folos ca să Mă duc Eu. Căci dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Zecea, capitolul al doilea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
vezi cât de mare este depărtarea de la iad la pământ? De la pământ la cer? De la cer, la cerul cel mai de deasupra? De la acela până la Îngeri, până la Arhangheli, până la Puterile cele de sus, până la Tronul cel împărătesc? Și Stăpânul a urcat firea noastră la toată această depărtare, la această 71 înălțime. Uită-te unde stătea jos și unde a fost urcată! Nici nu se putea urca mai sus de unde a urcat Domnul. Aceasta a vrut să arate Pavel în cuvintele: Cel
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de deasupra? De la acela până la Îngeri, până la Arhangheli, până la Puterile cele de sus, până la Tronul cel împărătesc? Și Stăpânul a urcat firea noastră la toată această depărtare, la această 71 înălțime. Uită-te unde stătea jos și unde a fost urcată! Nici nu se putea urca mai sus de unde a urcat Domnul. Aceasta a vrut să arate Pavel în cuvintele: Cel ce S-a pogorât este Acela Care S-a și suit (Efes. 4, 10). Și unde S-a pogorât? În
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Îngeri, până la Arhangheli, până la Puterile cele de sus, până la Tronul cel împărătesc? Și Stăpânul a urcat firea noastră la toată această depărtare, la această 71 înălțime. Uită-te unde stătea jos și unde a fost urcată! Nici nu se putea urca mai sus de unde a urcat Domnul. Aceasta a vrut să arate Pavel în cuvintele: Cel ce S-a pogorât este Acela Care S-a și suit (Efes. 4, 10). Și unde S-a pogorât? În cele mai de jos ale
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
cele de sus, până la Tronul cel împărătesc? Și Stăpânul a urcat firea noastră la toată această depărtare, la această 71 înălțime. Uită-te unde stătea jos și unde a fost urcată! Nici nu se putea urca mai sus de unde a urcat Domnul. Aceasta a vrut să arate Pavel în cuvintele: Cel ce S-a pogorât este Acela Care S-a și suit (Efes. 4, 10). Și unde S-a pogorât? În cele mai de jos ale pământului (Efes. 4, 9) și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Acela Care S-a și suit (Efes. 4, 10). Și unde S-a pogorât? În cele mai de jos ale pământului (Efes. 4, 9) și S-a suit mai presus de toate cerurile (Efes., 4, 10). Află cine s-a urcat sau ce fire s-a urcat și cum era această fire înainte de urcare”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt la Înălțarea Domnului, III, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 162-163) „Oare ucenicii n-
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Efes. 4, 10). Și unde S-a pogorât? În cele mai de jos ale pământului (Efes. 4, 9) și S-a suit mai presus de toate cerurile (Efes., 4, 10). Află cine s-a urcat sau ce fire s-a urcat și cum era această fire înainte de urcare”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt la Înălțarea Domnului, III, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 162-163) „Oare ucenicii n-aveau ochi? Oare nu vedeau ce
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]