38,366 matches
-
județul Argeș a fost transferată în anul 1988 și restaurată în parcul Mănăstirii Curtea de Argeș. După construirea unei noi biserici mai mari, comunitatea a uitat încetul cu încetul vechea bisericuță. Ajunsă într-o stare proastă, biserica a fost restaurată de către specialiștii Muzeului Județean Argeș, cheltuielile fiind suportate din fondurile Episcopiei. Construită în anul 1785 de către dascălul cărturar "Ilie Drăgănuleanul", biserica face parte alături de biserica de lemn din Podu Broșteni, județul Argeș și de cea din Palanga, județul Vâlcea din "Rezervația de arhitectură
Biserica de lemn din Drăganu-Olteni () [Corola-website/Science/319340_a_320669]
-
ale neamului i-au trecut cu pioșenie pragul șubrezit de ploi. În istoria monumentului, anul 1988 reprezintă momentul incontestabilei sale renașteri, prin strămutarea în parcul Mănăstirii Curtea de Argeș, operație extrem de dificilă efectuată cu trudă și dăruire de către colectivul de specialiști ai Muzeului județean Argeș, cu cheltuiala episcopiei și cu blagoslovenia ierarhului Calinic Argeșeanul. În această nouă vatră hărăzită de destin, biserica de lemn din Drăganu-Olteni dăinuie ca o impresionantă mărturie în timp despre arta remarcabilă a "crucerului Marin" și a ucenicilor săi
Biserica de lemn din Drăganu-Olteni () [Corola-website/Science/319340_a_320669]
-
tunică roșcată și colanți de culoare verde închis asemeni celor purtați de Nina Boucicault în 1904 și expuși în locul de naștere al lui Barrie și purtați de Pauline Chase (care a jurat rolul din 1906 până în 1913), acum expuși în Muzeul de la Londra. Ediții vechi ale adaptărilor poveștii descriu tot un costum roșu, dar un costum verde (fie că era sau nu era făcut din frunze) devine mai obișnuit începând cu anii 1920, și mai ales mai târziu, după difuzarea filmului
Peter Pan () [Corola-website/Science/319310_a_320639]
-
orașele Cernăuți, Storojineț și Siret. În 1919 a fost numit ca reprezentant diplomatic al Republicii Populare a Ucrainei Occidentale la Praga, unde a trăit până la moartea să; de asemenea a lucrat ca profesor la Universitatea Ucraineană Liberă, ca președinte al Muzeului Luptelor de Eliberare și primul președinte al Academiei Ucrainene Moghilă-Mazepa. În calitate de lingvist, Smal-Stocki a scris împreună cu Ț. Gartner lucrarea "Grammatik der ruthenischen (ukrainischen) Sprache" (1913), în care a susținut ca limbă ucraineană provine direct din slavona comună, negând ideea că
Ștefan Smal-Stocki () [Corola-website/Science/319399_a_320728]
-
companii din România să investească peste 900,000 de euro în proiecte de protecție a mediului în Delta Dunării și a obținut Marele Premiu și Premiul pentru Protecția Mediului la Gala Societății Civile. În 2004 a coordonat acțiunea “Nu distrugeți Muzeul Țăranului Român!”, organizată cu sprijinul Fundației Anonimul. Campania a reușit să obțină refacerea sălilor realizate de Horia Bernea și Irina Nicolau. Bucurenci a debutat la 17 ani în "Dilema Veche", a fost șeful biroului de mediu la "Academia Cațavencu" între
Dragoș Bucurenci () [Corola-website/Science/315494_a_316823]
-
Cavalerie... Aceste semne astăzi întâia oară sunt înfățișate înaintea ochilor voștri spre a primi cerească bună cuvântare, de unde prin bisericească sfințire, să va răvărsa și asupra voastră harul cel mântuitor, întărindu-vă cu vârtute ostășească și cu dragostea Patriei...” La Muzeul Militar din București se păstrează ambele steaguri, destul de deteriorate, fixate în tul dublu. Drapelele model 1849 se asemănau cu cele precedente. Latura flamurei măsura 1,25 m, iar pentru stindardele cavaleriei de 0,65 m. Pe aversul flamurei, în centrul
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
cu ochii roșii. Stema este înconjurată de o ghirlandă de măslin și stejar. Pe revers se regăsește același sfânt, sub care este înscrisă cu litere de aur denumira unității, iar în colțuri inițiala „A” a domnitorului Grigore Alexandru Ghica. La Muzeul Militar din București se păstrează două drapele și un stindard de acest fel. Drapelele model 1856 au dimensiunea de 1,50 × 1,26 m. În colțurile roșii prezintă câte o stea de aur cu șase raze, iar în centrul crucii
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
Drapelele model 1856 au dimensiunea de 1,50 × 1,26 m. În colțurile roșii prezintă câte o stea de aur cu șase raze, iar în centrul crucii albastre se mai disting o ghirlandă poleită cu aur și o coroană. La Muzeul Militar din București se mai păstrează trei drapele de acest fel. Acestea au fost confecționate în 1858, în urma ordinului de zi nr. 20, de către doamnele Ecaterina Konaki-Vogoridi, Ecaterina Balș și Elena Ghica, câte unul pentru fiecare batalion de infanterie. În
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
de comandă a fost inițial expusă la Musée de l'Air et de l'Espace din Paris. Componentele interioare au fost scoase în timpul investigațiilor în urma accidentelor și reasamblate în BP-1102A, modulul de antrenament acvatic, și au fost expuse apoi la Muzeul de Istorie Naturală și Știință din Louisville, Kentucky, până în 2000. Modulul de comandă și componentele interne au fost reasamblate, iar "Odyssey" este astăzi expus la Kansas Cosmosphere and Space Center, Hutchinson, Kansas. Modulul lunar a fost distrus în atmosfera Pământului
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
așa cum a fost proiectat) și a aterizat în Groapa Tonga. Deși va rămâne radioactiv timp de încă 2000 de ani, el nu pare să emane conținutul de de plutoniu radioactiv. Casca costumului lunar al lui Jim Lovell se află la Muzeul Științei și Industriei din Chicago. Unele părți din evenimentele din jurul misiunii Apollo 13 au fost dramatizate în miniserialul din 1998 "From the Earth to the Moon" ("De la Pământ la Lună"), în episodul intitulat „We Interrupt This Program” („Întrerupem acest program
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
mi-ai scris nimic despre moartea pictorului Baltazar? Am aflat de la colegul nostru Camil Ressu... Săracul Baltazar, artist atât de talentat! Ultima oară, la Paris, plănuisem să lucrăm împreună o frescă decorativă"”. De fapt, chiar Apcar Baltazar a declarat: „"Parisul, Muzeele, Luvrul!... Când voi mai revedea pe Fragonard, pe Fantin Latour, pe Corot sau pe Puvis de Chavennes? Mi-amintesc de bucuria ce am avut-o când, după ce văzusem decorațiunile de la Sorbona și Pantheon ale marelui maestru, am găsit în Paris
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Dumitru Nanu și Emil Gârleanu erau prietenii lui cei mai buni și Vasile Morțun și Alexandru Bogdan-Pitești i-au achiziționat o mulțime de lucrări. Au existat și alți colecționari care i-au cumpărat operele: Anastase Simu, doctorul G. Severeanu ( vezi Muzeul Maria și dr. G. Severeanu ), Ioan D. Nicolau, Lazăr Munteanu, etc. O parte dintre lucrări au dispărut în timpul războiului, altele au părăsit România în Occident și o mare parte au rămas în țară, multe dintre ele fiind achiziționate de muzee
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Muzeul Maria și dr. G. Severeanu ), Ioan D. Nicolau, Lazăr Munteanu, etc. O parte dintre lucrări au dispărut în timpul războiului, altele au părăsit România în Occident și o mare parte au rămas în țară, multe dintre ele fiind achiziționate de muzee și de Academia Română. Anii de formare artistică a lui Apcar Baltazar coincid cu perioada în care s-au petrecut cele mai mari frământări de idei din spațiul literaturii, culturii și artei din România. În primul deceniu al secolului al XX
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
excepții că nu au creat opere de mare valoare, ci cel mult de valoare medie. Puține din lucrările realizate de acești mari maeștri ai picturii românești până la vârsta de 30 de ani, excepție făcând "Chivuțele" lui Steriadi, sunt expuse prin muzee sau au făcut obiectul criticii de artă. În comentariile pe care Vasile Florea le-a făcut în monografia pe care i-a dedicat-o lui Baltazar în anul 2015 apare cu fermitate mențiunea că: Ținând cont de evantaiul generos al
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
despre folclorul popoarelor, a consemnat intrarea pictorului în rândul artiștilor culți, cu un larg orizont. Opera sa picturală a fost cantitativ mică, deoarece a murit tânăr la numai 29 de ani, după prima sa expoziție. Lucrările sale se găsesc în muzeul Simu, la Toma Stelian, altele fiind în colecții particulare (Dr. Severeanu, Lazăr Munteanu, Al. Râșcanu, Onic Zambaccian, Paucker, la fratele pictorului etc.) Câteva panouri decorative realizate de Baltazar se află la Paris, în colecția Dr. Dieulafoy. Perioada de creație a
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
momente de timp. De aceea, el a lăsat în urmă o operă care oferă un spectacol dintre cele mai eclectice, în pictura românească. Se poate observa că în timp ce a pictat "" (expus în 1903 la "Tinerimea artistică" și în prezent la Muzeul de Artă din Cluj) în maniera realismului existent la sfârșitul secolului al XIX-lea, pictorul a sărit simultan la lucrări tipic impresioniste de origine "plein air"-istă, cum sunt "" și "". În același timp a pictat lucrări opuse impresionismului cu sorginte
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
societatea pe mai toate palierele vieții și ale creației artistice la începutul secolului al XX-lea. Cele cinci chipuri durdulii ca niște „"Boules de suif"” au reprezentat pentru Apcar Baltazar un motiv de ironie și umor. "Haimanalele", aflat astăzi la Muzeul Național de Artă din București, este de fapt un studiu psihologic care nu poate avea acest titlu, pentru că cele cinci personaje feminine bine hrănite, deloc fericite, cu fețele puhave, înfășurate la gât cu fulare și pieptănate cu coc, par a
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
fețele puhave, înfășurate la gât cu fulare și pieptănate cu coc, par a fi personaje zugrăvite de către Toulouse Lautrec. Tabloul a fost expus la expoziția "Franța văzută de pictori români" din anul 1945, organizată sub auspiciile Asociației "Amicii Franței" de către Muzeul Toma Stelian. Lucrarea a mai fost expusă la Galeria Dialog în anul 2009, cu ocazia expoziției omagiale Apcar Baltazar și a împlinirii a 100 de ani de la decesul artistului. Pictura lui Apcar Baltazar este caracterizată de o desconsiderare a preciziei
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
peisaje pe care le-a realizat Apcar Baltazar este cel intitulat "La sârbi". Pictura a fost expusă în anul 1909 la expoziția organizată de către Tinerimea artistică și a purtat numele de "În zi de sărbătoare". Lucrarea se află astăzi la Muzeul Zambaccian din București. Imaginea a avut ca model de inspirație un peisaj aflat la marginea orașului, unde locuiau cultivatorii de zarzavaturi cunoscuți sub numele de "sârbi". În tablou este înfățișat un grup de femei precedate de o fetiță și urmate
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
atitudini fioroase, fapt care duce spre naturalism. Spontaneitatea, libertatea și prospețimea cromaticii dau viață picturii, detașând-o de majoritatea lucrărilor "împietrite" academiste ale lui Theodor Aman, Constantin Lecca sau G.D. Mirea. Compoziția "Capul lui Moțoc vrem !" se află astăzi la Muzeul Național de Artă al României. Pictura de gen intitulată "Moartea lui Lumânărică", se constituie un caz de excepție în contextul acelor vremuri când a fost realizată. Apcar Baltazar a preluat motivul din nuvela lui Constantin Negruzzi și a pictat compoziția
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
grafica "Pasteluri arhaice", executată pentru poeziile lui Corneliu Moldovanu publicate în "Convorbiri literare". Ea a fost transpusă într-un triptic care evocă vremurile din trecutul zbuciumat al românilor. Tripticele " Făt-Fumos din lacrimă, Cerbul de aur" și panoul "" aflate astăzi la Muzeul Național de Artă al României, au fost realizate ca proiecte pentru vitralii. Apcar Baltazar a încununat întreaga activitate în domeniu graficii și a ilustrației de carte cu creația de afiș și calendare și mai ales cu grafica coperților de carte
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
pentru a contribui la precizarea și promovarea ei". Ținând cont de faptul că opera pe care a lăsat-o Apcar Baltazar a fost puțin numeroasă și de faptul că o mare parte a ei se află în Occident sau prin muzeele din România, picturile realizate de artist care sunt pe piața liberă au apărut în casele de licitații sporadic și nu au avut cotații demne de menționat. S-au vândut pe piața de artă "Cina din padure" în 2012, "Zi de
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
șaptelea rege al dinastiei Capețiene), fiul moștenitor al lui Ludovic al VII-lea, hotărăște construirea unui turn-donjon. În 1395, Guy VI Trémoille, supranumit „"le Vaillant"”, lansează construcția actualului castel, ale cărui planuri au fost concepute de arhitectul regal al actualului Muzeu Luvru și Vincennes, Raymond du Temple. Achiziționat în 1602 de către Maximilien de Béthune, marele Sully, primul duce cu acest nume, transformă castelul după întrebuințările sale, edificând în același timp și parcul. Pe aici au trecut, în 1429 și 1430, Ioana
Castelul Sully-sur-Loire () [Corola-website/Science/315582_a_316911]
-
anului 1947 regimul comunist a abolit monarhia, iar regele Mihai, împreună cu mătușa sa principesa Ileana, a plecat în exil. Inima reginei Maria a rămas, astfel, în cripta din stâncă, unde a stat 27 de ani. La 5 iulie 1968, directorul Muzeului Bran, Titus N. Hasdeu, însoțit de mai mulți activiști de partid, au deschis cripta și au forțat cu răngile sarcofagul de marmură aflat în interior. În sarcofag au găsit caseta de argint aurit cu inima reginei, casetă pe care au
Stella Maris () [Corola-website/Science/315587_a_316916]
-
mulți activiști de partid, au deschis cripta și au forțat cu răngile sarcofagul de marmură aflat în interior. În sarcofag au găsit caseta de argint aurit cu inima reginei, casetă pe care au depus-o în casa de bani a Muzeului Castelului Bran. În martie 1971, caseta a fost transferată la Muzeul Național de Istorie a României și a fost deschisă. În ea se găsea o altă casetă, mai mică, octogonală, de argint. Și aceasta a fost deschisă. Cele două casete
Stella Maris () [Corola-website/Science/315587_a_316916]