34,654 matches
-
Muncă (DLCM), Ficior a îndeplinit în noua structură funcțiile de șef al Biroului Anchete și locțiitor al șefului Serviciului Cadre. Timp de trei ani, din 1953 și până în 1956, Ficior a fost comandant la colonia de muncă Poarta Albă, la penitenciarul Suceava și apoi la colonia Borzești. Pentru nenumăratele abuzuri săvârșite în cei trei ai cât a condus lagărele de muncă a fost mutat disciplinar, în septembrie 1958, la Periprava, unde a fost inițial locțiitor al comandantului pentru munca de pază
Ion Ficior () [Corola-website/Science/330149_a_331478]
-
Melfi și a obținut de la vechii săi complici informații exacte și sigure, pe care trupele statale nu le-ar fi putut afla în alt mod. Pe de altă parte, Pallavicini a arestat toate rudele hoților, a ordonat stricta supraveghere a penitenciarelor și a caselor suspecte și a deghizat grupuri de soldați în tâlhari; datorită acestor măsuri a crescut numărul de bătălii în favoarea armatei regale, iar bandele au slăbit treptat. Bandiții prinși, în loc de a fi judecați de către un tribunal militar, au fost
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
care și-au anunțat participarea la licitație au fost Copenhaga și Herning, mai târziu alăturându-li-se și Aalborg și Fredericia. Cel de-al cincilea oraș a fost Horsens, care a sugerat ca evenimentul să aibă loc într-un fost penitenciar transformat în sală de spectacole. Pe data de 17 iunie 2013, autoritățile municipale din Aalborg au hotărât să nu mai liciteze pentru găzduirea evenimentului, deoarece hotelurile orașului nu dispun de o capacitate suficientă pentru cerințele evenimentului. Postul național din Danemarca
Concursul Muzical Eurovision 2014 () [Corola-website/Science/329316_a_330645]
-
de Inforamții Interne) o dată cu înființarea Securității ca principală structură de poliție politică care avea drept obiectiv represiunea internă. Începând din anul 1950 coordonează Securitatea lagărelor și închisorilor din România din postura de șef al Direcției a III-a, Contraspionaj în penitenciare și Miliție. O dată cu excluderea lui Georgescu Teohari din Secretariatul partidului și demiterea lui din funcția de Ministru al Internelor din anul 1952, Gavrilă Birtaș este schimbat din funcție împreună cu generalul Marin Jianu (ministru adjunct de interne), colonelul Mișu Dulgheru (șeful
Gavrilă Birtaș () [Corola-website/Science/330991_a_332320]
-
care cei cinci "„sabotorii de război”" au fost condamnați la moarte pentru "„acțiuni subversive la adresa securității statului”" și executați la 7 noiembrie într-o pădure de lângă Jilava. În 1942, Alexandru Petrescu a fost numit în funcția de director al Direcției Penitenciare și Instituțiilor de Prevențiune din subordinea Ministerului de Justiție. În acestă funcție a instaurat un regim de teroare și de abuzuri de care au „beneficiat” spre reeducare tinerii elevi și studenți legionari, încarcerați după rebeliunea legionară din ianuarie 1941, permițând
Alexandru Iancu Petrescu () [Corola-website/Science/328020_a_329349]
-
a fost obligată să se mute la București, de unde a fost ridicată și arestată în anul 1953, împreună cu nora sa, Ileana Manu-Sturdza, sub învinuirea că au vândut lemne de pe fosta lor proprietate (pădurea Hangu). După nouă luni de detenție la penitenciarele Mislea și Jilava, au fost eliberate. În anul 1957 i s-a permis să plece din România și s-a stabilit la castelul soțului său de la Dieppe (Franța), unde a murit în 1971. Ea a lăsat ca moștenire domeniile de la
Conacul Cantacuzino-Pașcanu din Popești () [Corola-website/Science/335002_a_336331]
-
2000 — 2001 a ocupat funcția de purtător de cuvânt al Parchetului General. A fost director general și apoi subsecretar de stat în cadrul Corpului de control al primului-ministru (2001 — 2004). În 2005 a fost director general adjunct la Administrația Națională a Penitenciarelor, apoi, până în 2008, a fost procuror șef al Biroului pentru relații cu presa din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. La data de 21 mai 2012, a fost numit secretar general al Ministerului Afacerilor Externe, funcție pe care
Robert Cazanciuc () [Corola-website/Science/331445_a_332774]
-
a elaborat, împreună cu Asociația română de comunicații audiovizuale, Agenția de Monitorizare a Presei și Centrul pentru Jurnalism Independent, "Proiectul legii privind asigurarea transparenței în acordarea fondurilor de publicitate" (octombrie 2004), a coordonat echipa de organizare a conferinței internaționale "Specificul reformei penitenciare în perspectiva integrării în Uniunea Europeană", PHARE 2003 (București, mai 2005). A fost membru al echipei de lucru pentru elaborarea și implementarea proiectului "Strategia de comunicare și relații publice a sistemului judiciar" (februarie 2007) și a coordonat Comitetul de organizare al
Robert Cazanciuc () [Corola-website/Science/331445_a_332774]
-
festivalul a mai susținut secțiunile "Film", "Fotografie" și "Arhitectură". StudentFest 2003 a avut tematica "Zeitgeist" și s-a desfășurat în perioada 15-20 aprilie. La secțiunea "Teatru" a participat Mircea Diaconu, iar piesa "Ispitirea lui Iuda" s-a jucat în incinta Penitenciarului din Timișoara, rolul Satanei fiind interpretat de studentul deținut Miodrag Stoianovici. Alte secțiuni ale festivalului au fost "Arte plastice", "Arhitectură", "Film", "Foto-video", "Muzică" și "Literatură". Ediția StudentFest din anul 2004 s-a desfățurat între 19 și 26 aprilie, iar tema
StudentFest () [Corola-website/Science/328402_a_329731]
-
retorică: ca o aducere aminte a faptului că Biserica Ortodoxă Română a folosit timp de jumătate de mileniu sclavi pentru muncile necesare pe întinsele ei latifundii, aceasta a folosit recent populație încarcerată pentru construirea de biserici și bisericuțe în instituțiile penitenciare, însă și pentru construcția unor astfel de lăcașe de cult în afara penitenciarelor. Atmosfera de adversitate a Bisericii Ortodoxe în ce privește drepturile omului și în general refuzul modernității, are o tradiție deja veche: în perioada interbelică capul Bisericii Ortodoxe, care un timp
Biserica Ortodoxă Română și drepturile omului () [Corola-website/Science/330479_a_331808]
-
folosit timp de jumătate de mileniu sclavi pentru muncile necesare pe întinsele ei latifundii, aceasta a folosit recent populație încarcerată pentru construirea de biserici și bisericuțe în instituțiile penitenciare, însă și pentru construcția unor astfel de lăcașe de cult în afara penitenciarelor. Atmosfera de adversitate a Bisericii Ortodoxe în ce privește drepturile omului și în general refuzul modernității, are o tradiție deja veche: în perioada interbelică capul Bisericii Ortodoxe, care un timp a fost în bună tradiție cezaropapistă sau teocratică și șeful statului, a
Biserica Ortodoxă Română și drepturile omului () [Corola-website/Science/330479_a_331808]
-
pe gardieni. Apoi au furat camionul de mentenanță al închisorii conducând spre poartă din spate a închisorii și inducând în eroare gardienii au reușit să îi facă pe aceștia să le deschidă poartă, pornind în trombă și îndepărtându-se de penitenciar. Camionul alb de mentenanță al închisorii cu care evadaseră cei 7 a fost găsit într-un loc de parcare al Wal-Mart în Kenedy, Texas. Mai întâi, cei 7 texani s-au dus în Sân Antonio, Texas chiar după ce au evadat
Cei șapte texani () [Corola-website/Science/331394_a_332723]
-
Ioan I. Popescu - numit și „Sanitarul” pentru a fi diferențiat de alți ofițeri cu același nume - (n. 27 aprilie 1866 - d. 1954, Penitenciarul Făgăraș) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcția de comandant de divizie în campaniile anilor 1916 1917, și 1918. A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum a condus
Ioan Popescu (Sanitarul) () [Corola-website/Science/334157_a_335486]
-
situată în orașul Sol-Ilețk din Regiunea Orenburg, în apropierea graniței cu Kazahstan. Numele neoficial al acesteia provine de la o sculptură, ornament al unei fântâni, care reprezintă un delfin negru, lucrare realizată de deținuți. Este una dintre cele mai vechi instituții penitenciare și este considerată cea mai dură închisoare rusă. Aici se află circa 700 de condamnați la închisoare pe viață: criminali, canibali, teroriști, criminali în serie sau așa-numiți "maniaci". Măsurile de securitate sunt excepționale. Astfel, la sosire aici, noii deținuți
Închisoarea „Delfinul Negru” () [Corola-website/Science/334175_a_335504]
-
pentru omisiune de denunț (sentința nr. 1.988/11 noiembrie 1947), 4 ani de degradare civică și 500 de lei cheltuieli de judecată. ca răsplată a colaborării cu anchetatorii în „dezvăluirea legăturilor lui Maniu cu americanii”. A fost încarcerat în Penitenciarul Craiova. În aprilie 1954, baronul a fost condamnat, încă odată, la 15 ani de închisoare și confiscarea întregii averi. A ieșit din închisoare abia cu prilejul amnistiei generale a deținuților politici din 1964, plecând în Elveția, unde soția sa refugiat
Familia Stârcea () [Corola-website/Science/334373_a_335702]
-
jumătate din rezerva lumii. Orwell a mai lucrat și în alte regiuni ale Birmaniei, cum ar fi: Mandalay, Maymyo, Myaungmya, Yangon, Syriam, Insein (la nord de Yangon, situl celei mai sigure închisori a coloniei și, în prezent, cel mai faimos penitenciar al țării) Moulmein și Kathar. Kathar, cu vegetația ei luxuriantă, descrisă de Orwell cu plăcere, reprezintă cadrul fizic al romanului. "" a fost pentru câțiva ani în pregătire. Orwell a început să-l scrie la Paris, între 1928 și 1929. El
Zile birmaneze () [Corola-website/Science/334385_a_335714]
-
mică decât majoritatea puștilor cu zăvor, puștile cu levier continuă să fie arme de vânătoare populare, în special pentru distanțe mici și mijlocii în păduri, preerii sau desișuri. Puștile cu levier mai sunt folosite în număr limitat de către paznicii de penitenciar în Statele Unite, precum si de către pădurari în diverse tări ale lumii. Un avantaj în plus asupra puștilor cu zăvor este ambidextria lor. O pușcă cu levier poate fi folosită fără probleme de către un trăgător stângaci. Majoritatea puștilor cu levier nu sunt
Pușcă cu levier () [Corola-website/Science/335100_a_336429]
-
asemenea, în 2010, Johnson ar fi fost acuzat de viol în Liberia. Procesul, care a durat o lună, s-a terminat în favoarea lui Johnson, care a fost declarat nevinovat și care a primit 200,000 SEK pentru detenția dintr-un penitenciar din Stockholm. "Fostul mijlocaș al lui AIK Solna va primi banii (peste 30,000$) de la cancelar, în compensație pentru suferință și pentru câștigurile blocate către dânsul." Neînțelegerea a dus, totuși, la despărțirea lui Johnson de clubul său. Pe 21 ianuarie
Dulee Johnson () [Corola-website/Science/335169_a_336498]
-
morgă, unde, a doua zi, fiind văzut că încă suflă, este bătut din nou cu patul puștii până moare. Amănuntele legate de sfârșitul tragic a lui sunt aflate de către fiul acestuia Șerban prin intermediul deținuților, el însuși fiind încarcerat în același penitenciar la data decesului tatălui său.
Vasile Georgescu Bârlad () [Corola-website/Science/335180_a_336509]
-
pe scriitorul sas din România Hans Bergel (născut în 1925). Bergel suferise, el și familia sa, de numeroase grele privațiuni și detenții din motive politice și curând în 1959 a fost din nou arestat și a petrecut 6 ani în penitenciare comuniste , apoi a emigrat în Germania. Prietenia dintre cei doi s-a reînnoit după 40 ani, în 1994. Corespondență lor a fost publicată în anul 2011. Bergel a scris și postfața ultimei cărți publicate de Winkler în Germania în anul
Manfred Winkler () [Corola-website/Science/335259_a_336588]
-
În luna martie 1949 se înființează Serviciul Operativ, prima denumire a Securității închisorilor, din inițiativa lui Gheorghe Pintilie, șeful Securității. Primul ei șef a fost Iosif Nemeș. Serviciul Operativ se subordona conducerii centrale a Siguranței și nu Direcției Generale a Penitenciarelor. DGP se ocupa de detaliile administrative, de multe ori la indicațiile Securității, în timp de Serviciul Operativ se ocupa cu activitatea informativă din închisori. După definitivarea structurii, traseul informațiilor era următorul: odată obținute de informatori, acestea ajungeau la ofițerul politic
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
direct șefului Serviciului Operativ. Informațiile erau analizate iar rezumatul acestora, împreună cu dosarele originale, erau înmânate mai departe Securității. După instaurarea regimului comunist în România, a urmat, din punct de vedere al sistemului carceral, o perioadă de tranziție. Până în 1947, regimul penitenciar era relativ lejer. Deținuții politici primeau pachete, aveau dreptul la cărți, vorbitor și organizări culturale în incinta închisorilor. Treptat Siguranța (ulterior Securitatea) a înăsprit condițiile, pe măsură ce întreg sistemul informațional comunist din România s-a definitivat. Vechii gardieni au fost înlocuiți
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
reeducare s-a extins în toată închisoarea, în fiecare cameră existând un "comitet de reeducare", care coordona activitățile. Dintre cei are au participat la acțiunile de la Suceava, pe lângă Bogdanovici și Țurcanu, și ulterior, au stat la baza reeducării din alte penitenciare (încadrarea la Suceava era doar temporară, până la finalizarea anchetei și a procesului, urmând ca ulterior deținuții să fie repartizați la închisorile de execuție a pedepsei) s-au remarcat: Constantin Bogoș, Virgil Bordeianu, Alexandru Popa, Mihai Livinshi, Maximilian Sobolevski, Vasile Pușcașu
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
Marina, respectiv cu acceptul directorului închisorii și cu cel al directorului SO, se va porni o acțiune violentă de reeducare a deținuților. Condițiile de la Pitești erau optime pentru pornirea operațiunii. În cea de-a doua parte a anului 1949, regimul penitenciar s-a înrăutățit considerabil: secțiile închisorii au fost izolate, iar posibilitățile de comunicare între deținuți întrerupte. Celulele erau supraaglomerate iar conținutul caloric al mâncării scazut (maxim 1000 calorii pe zi). Asistența medicală era aproape nulă, ieșirea la program se făcea
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
iar pedepsele cele mai severe includeau introducerea la "casimcă", o celulă mică, fără lumină și aerisire, foarte rece, cu podeaua inundată de apă și urină. Totodată, după deciderea derulării acțiunii, în jurul închisorii au fost construite ziduri exterioare iar în perimetrul penitenciarului, curțile interioare și exterioare, separate până la momentul respectiv prin garduri de sârmă, au fost complet izolate prin ziduri de beton. Reeducarea violentă a început la data de 25 nioembrie 1949, în camera "1 corecție", inițiat de un grup condus de
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]