37,317 matches
-
va ajuta cu locuință, cu servici, du-te la el!”. Și, deci, primul drum m-am dus la doctoru’ Vuia, la tatăl ei. Și el a plâns ca un copil când i-am povestit și eu l-am Încurajat: „Nu plângeți, domnu’ doctor, că pe noi speranța ne-a ținut atâția ani. Și se va Întâmpla ceva și vine și Lia acasă”. Și, Într-adevăr, după trei ani a venit și Lia, c-a fost decretul lui Gheorghiu-Dej, când toți s-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că ea se va Întoarce Într-o zi, bătrâna s-a dat drept mama ei și despre mine nu s-a vorbit... Și bunica fetiței m-a invitat să merg acasă, că nu era departe, ca să nu mă vadă lumea plângând așa, În hohote, pe stradă. Și când am ajuns acasă, atuncea fostul meu soț cu soția au venit și am stat de vorbă și el mi-a dat niște lucruri, că n-aveam decât ce era pe mine și bagajul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
aveam astfel de drepturi. Atunci a fost pentru prima dată. A venit tata la vorbitor, mama și prietena mea așteptau la poartă. Și tata mi-a zis: „Nu i-am dat voie să vină și mamă-ta, că, dacă venea, plângea tot timpul și n-ați fi avut ce să discutați”. L-am asigurat pe tata că mă simt bine, că sunt sănătos, că nu am probleme, că nu sunt singur și că trebuie să rezist. Și aia a fost singura
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
izolare. Acolo am făcut izolarea aceea, cu mâncarea la trei zile și cu apa caldă două zile la rând, după care am ajuns la celulă. Ce făceați toată ziua În celulă? Celula nu Însemna un loc În care stăteai să plângi... Indiferent care erau condițiile, nu ai fi putut să reziști dacă ai fi făcut așa ceva. Ș-atunci totdeauna eram ocupați: Învățam, se țineau prelegeri, se Învățau limbi străine, se Învăța matematică... Cam câți deținuți erați Într-o celulă? Eu am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la cuptor, la forjă, și făcea și două schimburi, pentru că fratele lui, Mihai, făcea liceul la seral. Și el lucra ca Mihai să poată Învăța. Dar era un pachet de mușchi, avea o față de urangutan, dar un suflet de Înger. Plângea de foame. N-au reușit să ne sperie și și-au rechemat câinele. Când s-a terminat perioada de recoltat: „Gata, s-a terminat cu recoltatul”. A urmat o altă etapă. Luam snopii de stuf și Îi căram pe distanțe
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
foame!”. Că erau perioade când era jale... dădea câte o supă de fasole cu câteva boabe, de făceai excursie ca să prinzi o boabă... Și asta era mâncarea la prânz. Și totul era derizoriu În perioadă de foamete... Și deținuții se plângeau: „Aaa, ne e foame”... El așa În trecere și-n scârbă: „Și mie mi-e foame”... „Nu ne scoate la aer și avem nevoie de aer.” „Și eu am nevoie de aer.” Și un ziarist oltean, mai obraznic, dacă a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
prin aprilie, mi-o dat drumul. Vă aduceți aminte când a murit Stalin? Cum ați aflat de vestea asta? Păi, cum am aflat... n-aș putea să vă spun. Dar am aflat și noi. N-am văzut pe nimenea să plângă c-o murit Stalin (râde - n.n.), dar cert este că, după ce-o murit Stalin, ne-o dat și nouă drumul acasă... Și la cât timp după eliberare ați fost din nou arestat? Păi, după eliberare, de la Capul Midiei am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
venit de la anchetă bine-bine umflat, cu urme vizibile de bătaie. L-o adus noaptea de la Securitate la penitenciar, că l-am văzut a doua zi cum era umflat la față, cum o fost pălmuit și bătut, că Îți venea să plângi... Aproape că nu-l cunoșteai. Apoi cel care-a fost iarăși bătut a fost Vișovan... Dintre elevi a fost Nistor Man2, care iarăși a fost bruscat și lovit... A fost Gicu Bulacu 3... El a fost lovit și cred că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
aparte... Când s-a Întâmplat că a abdicat regele, tata nu era acasă, era la birou, că trebuia să fie Încheierea anului, și, când a spus asta, eu m-am Îmbrăcat și-am fugit la birou la tata, da’ am plâns până acolo... „Ticu! Ticu!” „Da’ ce e, mă?” Zic: „O abdicat regele!”. „Cum așa?” „Uite-acuma o spus la radio.” Deci ăsta a fost primul moment politic din viața mea care m-a afectat: abdicarea regelui. Și, pe urmă..., atuncea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la Cluj, câte-o săptămână, câte două săptămâni. Rezultatul a fost că, după câteva luni de zile, s-o Îmblânzit caraliii... A făcut foarte multe schimbări... A fost un om, dom’le, poate singurul comandant de penitenciar după care o plâns deținuții când a plecat. Au fost deținuți care au lăcrimat când a plecat... Dom’le, a știut să trateze și cu oamenii și, În primul rând, a știut să facă În așa fel ca, de bine, de rău, să simți
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
grupurile din Maramureș... Da’ nu-i port pică. A murit Crăciun... Știți că a murit? În sfârșit. Da’ eu l-am mințit pe prietenul meu, da’ și eu am fost convins că ne Împușcă... Da’ acuma ce să faci? Ori plângi, ori nu plângi, tot te-mpușcă. Și-ntr-adevăr, ne-a dus la Securitate... Cât ați stat la Securitate acolo? Am stat până după moartea lui Stalin. Când a murit Stalin, scoțându-ne la w.c. - deținutul se uită prin orice crăpătură - am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Da’ nu-i port pică. A murit Crăciun... Știți că a murit? În sfârșit. Da’ eu l-am mințit pe prietenul meu, da’ și eu am fost convins că ne Împușcă... Da’ acuma ce să faci? Ori plângi, ori nu plângi, tot te-mpușcă. Și-ntr-adevăr, ne-a dus la Securitate... Cât ați stat la Securitate acolo? Am stat până după moartea lui Stalin. Când a murit Stalin, scoțându-ne la w.c. - deținutul se uită prin orice crăpătură - am văzut steagul roșu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
găsit foarte bine, i-am găsit pe toți acasă. Bine i-am găsit, dar i-am lăsat foarte rău... Deci la a doua arestare, când a aflat tata că am 22 de ani pedeapsă..., el, un țăran care n-a plâns niciodată și nu era impresionabil, un om foarte sever, a plâns... Mi-o spus mama că În ziua aia când o venit acasă o plâns și o zis: „Gata, n-o să-l mai vedem”. Familia a fost șicanată, a avut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am găsit, dar i-am lăsat foarte rău... Deci la a doua arestare, când a aflat tata că am 22 de ani pedeapsă..., el, un țăran care n-a plâns niciodată și nu era impresionabil, un om foarte sever, a plâns... Mi-o spus mama că În ziua aia când o venit acasă o plâns și o zis: „Gata, n-o să-l mai vedem”. Familia a fost șicanată, a avut de suferit cât timp ați fost Închis? A fost. Frații mei
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
trebui să aibă conștiința... Încărcată, cu câte crime-o făcut. Și sunt bine mersi, cu pensii mari... Dar resentimente aveți? Nu am, chiar dacă m-aș Întâlni cu vreunul... Eu sunt creștin și zic așa: una din Învățăturile Mântuitorului e iertarea (plânge - n.n.). Vă mulțumesc. Satu Maretc "Satu Mare" Aurelia Cosmatc "Aurelia Cosma" S-a născut pe 18 septembrie 1924, În comuna Potău, județul Satu Mare. Naționalitatea: română. Religia: greco-catolică. Studii: Școala Specială de Educatoare, Beiuș. Este arestată În noaptea de 15 spre 16
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
răbda... - știți cum Îs femeile - și mi-a spus secretul. Și m-a Întrebat dacă nu vreau să merg să-l văd. Și, sigur, când am auzit că-i vorba de fratele meu, m-am dus acolo, și tare am plâns atunci, pentru că știam ce urmează, cât erau de persecutați toți ăștia care erau suspecți. Și i-am spus: „Eram fericiți că ești acolo și-ai scăpat de Securitate, de ce te-ai Întors?”. Și el, săracu’, o zis: „Noi trebuie să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ne omorâți, omorâți-ne pe toți, da’ io nu mă despart de copii!”. Atunci s-a Înfuriat: „Da’ ce crezi dumneata, că noi suntem criminali?”. Fetița cea mare deja o priceput ceva, și, când m-o văzut pe mine că plâng, o-nceput să zbiere. Aia mică s-o speriat de noi, cum plângem, și-o-nceput și ea... Era o tragedie acolo. Soțul meu era galben ca lămâia și zice: „Luați-mă pe mine, lăsați-o pe ea cu copiii
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Atunci s-a Înfuriat: „Da’ ce crezi dumneata, că noi suntem criminali?”. Fetița cea mare deja o priceput ceva, și, când m-o văzut pe mine că plâng, o-nceput să zbiere. Aia mică s-o speriat de noi, cum plângem, și-o-nceput și ea... Era o tragedie acolo. Soțul meu era galben ca lămâia și zice: „Luați-mă pe mine, lăsați-o pe ea cu copiii!”. „Nu”, zice el, „că ea vine numai până-n post și vine Îndărăt.” Era
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a cincea... Da’ asta vreau să vă spun, ce impresie mi-o făcut capetele ale Înconjurate de zdrențe... Aveam 29 de ani. Eu din fire-s optimistă, Îs sangvină... Și mă gândeam... Și nu știam dacă să râd sau să plâng... Și am Început să zâmbesc la capetele acele’ care se uitau la mine și am zis: „Nu vă supărați că v-am trezit, că v-am deranjat din somn”. Ha, ha! Și șefa o zis: „Nu-i nimic, suntem obișnuite
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Ha, ha! Și șefa o zis: „Nu-i nimic, suntem obișnuite, că nu știu câte o intrat până acuma. Dar știi ce fericită sunt că văd pe cineva că intră râzând În celulă... Că, până acuma, toate cât au intrat au intrat plângând”. N-am să uit asta niciodată. Și vă spun că jos erau numai scândurile goale și-atunci șefa s-a adresat la cele de sus: „Dați repede o saltea jos”. Că ele, săracele, au cules toate saltelele și de jos
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
abia le-o putut duce... Și una o murit, dar una o fost salvată, că-ntre timp apăruse hidrazida, și nu știu cum Îi mai zicea la medicament, și o salvat-o. Aia care murise era singură la părinți, și astalaltă așa plângea..., că În brațele ei murise la spital. Și zicea: „Mă-ngrozesc când o să ajung acasă, că ce-o să le zic părinților? Cum să le spun cum o murit? N-o să am toată viața liniște c-am văzut-o cum o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
studiat ea la facultate... O fost o vacanță pentru mine pedeapsa aia de cinci zile. Dar cum am ajuns să fiu pedepsită? Tot așa, ne plictiseam... Ce să facem toată ziua? N-aveai voie să râzi, n-aveai voie să plângi, trebuia să stai numai pe bancă, să vorbești numai În șoaptă, toți erau cu urechea la ușă, dacă cumva ridicai tonul gata, imediat erai admonestat... Atunci era de servici una tare urâcioasă, o secuiancă de-aia, și nu știam că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
băga Înapoi. Când termin de scris, nevastă-mea vine În cameră. „Auzi, tu, eu te-am rugat un lucru, să nu vii să mă deranjezi”... Ea curioasă... să-i dau cartea să o vadă. Și o citește și Începe să plângă. „Da’ de ce plângi?” „Păi dacă Îmi vine”... Și merg pe la vecinii care se duc În Carei, s-o pună ei la poștă. Zice o vecină: „Mă’, Ioane, mă duc eu și ți-o pun eu la poștă”. Da’ am lipit
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
termin de scris, nevastă-mea vine În cameră. „Auzi, tu, eu te-am rugat un lucru, să nu vii să mă deranjezi”... Ea curioasă... să-i dau cartea să o vadă. Și o citește și Începe să plângă. „Da’ de ce plângi?” „Păi dacă Îmi vine”... Și merg pe la vecinii care se duc În Carei, s-o pună ei la poștă. Zice o vecină: „Mă’, Ioane, mă duc eu și ți-o pun eu la poștă”. Da’ am lipit-o, de numa
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ți-o pun eu la poștă”. Da’ am lipit-o, de numa’ dacă rupe plicul o poate desface. Și o primit părinții cartea exact În ziua când o ajuns el acasă. Și câți or fost În curte cu hohot o plâns toți. Și am corespondat cu el, și mi-o zis că o fost la el În curte catastrofă. Când o ajuns acasă nu l-o mai apucat decât pe taică-său În viață, că mamă-sa o murit. Apăi mi-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]