38,095 matches
-
fost deja, am pregătit tot materialul, săptămâna viitoare o vom edita. - Nu ți-a fost frică în avion? - Nu. De ce? Avem cei mai buni piloți.. Am încredere în ei. - Cu teatrul ce mai faci? Deocamdată am renunțat.Toți, aproape toată trupa avem examen, așa că.. ne-am pus cu burtă pe carte...Mai e apoi și admiterea la facultate. Doar unul din trupa da la teatru, restul.. A făcut câteva afirmații răutăcioase la partea tehnică a spectacolelor, piesa zicea că e reușită
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
cei mai buni piloți.. Am încredere în ei. - Cu teatrul ce mai faci? Deocamdată am renunțat.Toți, aproape toată trupa avem examen, așa că.. ne-am pus cu burtă pe carte...Mai e apoi și admiterea la facultate. Doar unul din trupa da la teatru, restul.. A făcut câteva afirmații răutăcioase la partea tehnică a spectacolelor, piesa zicea că e reușită, dar nu l-am luat în seamă, am pus asta pe seama invidiei că fiică-sa nu face parte din trupa. Deja
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
din trupa da la teatru, restul.. A făcut câteva afirmații răutăcioase la partea tehnică a spectacolelor, piesa zicea că e reușită, dar nu l-am luat în seamă, am pus asta pe seama invidiei că fiică-sa nu face parte din trupa. Deja hotărâsem să-l șterg de pe lista oamenilor cu care țineam să mă văd, dar prin natura preocupărilor noastre care oarecum se suprapuneau, ne-am mai întâlnit uneori pe la bibliotecă sau pe la revista, uneori chiar prin cancelarie, atunci când îl căutăm
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
o scrisoare, poate că se ascunde printre versete, răsfoiesc paginile, unde sunt profețiile acelea pline de consolare, care mă acompaniaseră atunci asemenea unui cor de bune prietene, de ce se ascund de mine, dar dintr-odată asupra mea se prăbușește o trupă de cuvinte înțepătoare, amintindu-mi de jignirea imposibil de iertat, ce spusese atunci, în curtea înflorită a hotelului, în ultima secundă a primăverii, în secunda aceea de rară fericire, dacă poți numi creatura aceea spartă, împovărată, fericire. Îmi este interzis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în calitate de prim-secretar și-a asigurat spatele iar Maica Rusia avea nevoie ca să-și adăpostească Armata a XIV-a. Geopolitica, bat-o vina! Am văzut, cu inima ticăind, Tighina. Ne duceam spre Odesa, iar la podul din marginea orașului erau trupe de voluntari care deschideau foarte ușor focul. Nici o clipă n-am crezut că vor fi așa de violenți și eram acolo când l-au încătușat pe Ilașcu, proromânul cu ani grei de temniță scăpat de la moarte prin intervenția lui Corneliu
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
de la fabrică și a spus: „A început războiul. Baia Mare e plină de refugiați”. Acesta e primul lucru pe care mi-l amintesc din copilărie, primele cuvinte. A început apoi o perioadă înspăimântătoare. Tata a fost dus la muncă forțată de către trupele lui Horthy, deoarece zona respectivă din Ardeal fusese cedată Ungariei. Era la săpat tranșee, undeva, la vreo 15 kilometri de sat. Mai țin minte când l-am văzut pe tata în jug, la propriu. Țăranii erau cu spinările goale și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
Dar fiindcă nu avem habar de originea problemei, aș dori să fii cu noi. În calitate de consilieră. Asta-i tot. Gorman lăsă ceașca pentru a preciza: ― Și, presupunând că ar fi necesară o intervenție, nu va fi nevoie să avansați cu trupele. Eu pot să vă garantez securitatea. Ea-și ridică ochii la cer. ― Nu ne vor însoți niște simpli soldați, Ripley, adăugă Burke. Infanteria colonială aparține unui corp de elită și dispun de un armament ultramodern. Om plus mașină. Vin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
corp. Spre deosebire de colegii lor, care nu răspundeau decât rle buna funcționare a criblorului personal iar Drake și Vasquez nu avusese de ce să învețe să folosească materialul de comunicații, să piloteze o navetă de debarcare sau să conducă un transportor de trupe blindate. Erau scutiți și de participarea la încărcarea navetei. Nu li se cerea decât un singur lucru: să știe să tragă. A provoca moartea era specialitatea lor. Și trebuie spus că și îndrăgeau munca. Nu toți erau atât de preocupați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de încărcare. Văzuse mai multe navete militare la televizor, dar pentru prima dată avea una în fața ochilor. Aspectul ei o mai îmbărbătă: înarmată și blindată, ca o uriașă viespe neagră. Tocmai se încărca la bord un vehicol de transport de trupe cu șase roți, urât și funcțional. Simți o mișcare în stânga și se dădu în lături. Prost conducea către ea o paletă încărcată cu material. ― Atenție, îi zise politicos militarul. Ea-și ceru iertare și se dădu înapoi pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și pentru observatorii civili. În formație! Ripley era surprinsă de stabilitatea tensiunii și ritmului cardiac ale soldaților care nu depășea în nici un caz șaptezeci și cinci de pulsații pe minut. Pe unul din ecranele mici, niște paraziți înlocuiră imaginea interiorului transportorului de trupe. ― Drake, verifică-ți camera, ordonă Gorman. Nu mai primesc nimic. Frost, arată-mi-l pe Drake. Poate că este o defecțiune externă. Pe ecranul vecin, o mișcare panoramică se termină printr-un cadraj al căștii operatorului de criblor. Drake se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ros de acid. Apone studie deschizătura, apoi se întoarse. ― Echipa a doua, răspundeți. Unde sunteți? ― Am încheiat inspecția, se auzi vocea lui Hicks. N-am găsit pe nimeni. Sergentul șef dădu dun cap, apoi se adresă celor din transportorul de trupe. ― Locul este pustiu, locotenente. Totul e calm pe frontul Hadley. Am ajuns prea târziu pentru cine știe ce-o fi fost aici. Drake dădu cu piciorul într-o bucată de metal corodat. ― Iar am ratat balul. De căcat. Gorman își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
aproba: ― Căcăciosul! Transportorul blindat rula încet pe artera principală al coloniei, iar proiectoarele lui luminau zidurile pătate și erodate ale imobilelor. Trecu pe lângă două aparate de dimensiuni mai modeste și garate într-o zonă protejată. Roțile mari ale transportorului de trupe ridicau jerbe de apă murdară hurducându-se, dar amortizoarele absorbiră șocul. Ploaia împinsă de vânt plesnea proiectoarele. Bishop și Wierzbowski ghidau aparatele din cabina conductorului. Omul și sinteticul lucrau în perfectă armonie și-și purtau un respect mutual. Wierzbowski privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
dintre ei. ― Probabil nu sunt alte intrări pe aici. Se aplecă deasupra comenzilor și aparatul greoi se răsuci în direcția unei uși imense. ― Aha, uite-l pe Hicks. Secundul Apone ieși din sasul coloniei în clipa în care transportorul de trupe frână. Privea cum tambuchiul VTT-ului glisa lateral. Gorman, care purta acum echipament de teren, coborî primul rampa, urmat de Burke, Bishop și Wierzbowski. Burke se uită în urmă, căutându-l pe ultimul ocupant al blindatului. Dar Ripley șovăia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
lui Dietrich. Restabilirea copilei era precară și nu doreau să riște o recidivă punându-i intrebări traumatizante. Nu le rămânea decât să încerce să acopere lacunele raportului înregistrat de Ripley, apelând la imaginație. Și toți aveau. Wierzbowski conducea transportorul de trupe pe o șosea care lega colonia propriu-zisă de stația de epurare a atmosferei, situată la un kilometru depărtare, printr-un pasaj crepuscular. Vântul se înverșunase împotriva blindatului, dar fără să-l zgâlțâie. AcestVTT era conceput să reziste la vânturi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
rampă de beton cobora în străfundurile construcției. ― În ce parte, locotenente? întrebă Apone. ― Luați-o pe rampă, ordonă Gorman din VTT. Puțin mai jos dați de o alta. Coborâți până la nivelul C. ― Înțeles, răspunse sergentul înainte de a, face un semn trupelor sale. Drake, mergi înainte. Ceilalți, în urmă, câte doi. La drum! Hudson stătea în fața panoului de comandă. Ezită. ― Și poarta? ― Aici nu-i nimeni. Las-o deschisă. Porniră pe planul înclinat, pentru a pătrunde în măruntaiele stației. Raze de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
psihologice. Trase de niște întrerupătoare și apăsă câteva butoane, fericită pentru prima oară că-și consacrase anul precedent ghidării tot felul de încărcătoare și mașini diverse în docurile din Portside. Enormul motor turbo începu să toarcă și vehicolul transportor de trupe, nerăbdător, fremăta, luând-o din loc. Vibrațiile îl readuseră pe Gorman în universul realității și strigă la femeie. ― Ripley, ce dracu, faci? Ea nu-l băgă în seamă, concentrându-sc asupra comenzilor. Trecu într-a-ntâia și cele șase roți motoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
începutul coșmarului. Iluminarea de rezervă funcționa încă în centrul de experimentare și în împrejurimi; supraviețuitorii istoviți și deznădăjduiți se regrupaseră pentru a studia posibilitățile care li se ofereau. Vasquez și Hudson tocmai efectuaseră o ultimă incursiune în epava transportorului de trupe și-și etalau prada: o cutie mare zgâriată și îndoită, asemănătoare cu cele strivite într-un colț. Hicks îi privi și încercă să-și ascundă dezamăgirea. Cunoștea deja răspunsul la întrebarea lui, dar tot o puse. Poate se înșela. ― Muniții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
-ului. Era numai o carcasă sfârtecată și imobilizată în fața intrării în curte. Ripley examină în trecere blindatul ars. Reprezenta pentru ea monumentul ridicat excesului de încredere în sine și a neputinței tehnologiei moderne în fața anumitor fenomene. Vehicolul de transport de trupe, cu reputația invulnerabilității, va fi în curând dezintegrat odată cu stația și restul coloniei. Platforma strâmtă de aterizare bătută de vânt ieșea din conul gigantic, cam la o treime din înălțime. Fusese concepută pentru primirea barjelor și a altor aparate atmosferice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
lor coleg genial, mort prematur, lipsea (era un mic complot al doctorului). Dar bietul om, care în pauză s-a întreținut cu muzicienii ca și cum ar fi fost absolut sănătos, a început să se agite și a reintrat în mutism imediat ce trupa, la reluarea concertului, a atacat repertoriul său mai recent. De la lectura acestei povestiri, cu ani în urmă, am știut că fiecare dintre noi se comportă puțin ca tristul și atașantul ei erou: vrem să auzim mereu și mereu „the music
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
unitatea cu care colaboram: „Din momentul ăsta nu mă cunoașteți, nu mă interesează cine vine, ofițeri, neofițeri... Mi-am făcut treaba, nu sunt din unitatea voastră. Eu și soldații mei nu existăm pentru voi.” S.A.: Erați deci un fel de trupe de comando în cadrul armatei regulate. Dar nu vă subordonați celor din armata regulată? M.I.: Eram și noi armată regulată, dar eram din altă unitate. S.A.: O trupă de elită, erați numai detașați pe lângă ei, vă permiteați unele libertăți. M.I.: Da
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
și soldații mei nu existăm pentru voi.” S.A.: Erați deci un fel de trupe de comando în cadrul armatei regulate. Dar nu vă subordonați celor din armata regulată? M.I.: Eram și noi armată regulată, dar eram din altă unitate. S.A.: O trupă de elită, erați numai detașați pe lângă ei, vă permiteați unele libertăți. M.I.: Da. Și le-am pus în vedere: mă lăsați în pace. Studiam toată ziua, ei se duceau pe la bucătărie, mai știu eu pe unde. „Vreți să fac asta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Luiza Vasiliu Teatrul Maghiar de Stat din Cluj și-a sărbătorit cei 215 ani de la înființare organizând, între 30 noiembrie și 10 decembrie, Festivalul Internațional de Teatru Interferențe. Cu piese bune și foarte bune, lansări de carte, expoziții, întâlniri cu trupele participante și o organizare impecabilă, Teatrul Maghiar a reușit performanța unui festival deloc provincial. Plasat sub semnul „unității spirituale prin diversitate culturală“ (așa cum are grijă să ne precizeze Adrian Iorgulescu în caietul programă, festivalul a oferit niște experiențe teatrale de-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
precizat, la modul cel mai responsabil, că miercuri, 5 decembrie, Ministerul Culturii a lansat în cadrul festivalului Anul european al dialogului intercultural - 2008, iar actriței Magda Stief i s-a acordat titlul de membru onorific al Teatrului Maghiar, din a cărei trupă a făcut multă vreme parte. Deși mai toate spectacolele și-au motivat prezența în festival prin calitatea lor (nu numai prin proveniența dintr-un spațiu geografic anume, pentru a asigura „diversitatea“Ă, tot piesele teatrului gazdă au fost cele mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
și-au motivat prezența în festival prin calitatea lor (nu numai prin proveniența dintr-un spațiu geografic anume, pentru a asigura „diversitatea“Ă, tot piesele teatrului gazdă au fost cele mai impresionante, făcându-mă să mă întreb dacă nu cumva trupa maghiară e, în prezent, cea mai bună din țară. Mai întâi de toate, Vinerea lungă, în regia lui Tompa Gábor, pe un text de Visky András (adaptare a romanului Kadiș pentru copilul nenăscut de Imre Kertésză: un spectacol foarte puternic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
destinului său în secolul XX (efectul dramatic a fost sporit și de traducerea în română din căști, șoptită de o voce feminină, aproape ritualic și neliniștitoră. Apoi Gianni Schicchi (opera lui Pucciniă pusă în scenă de Silviu Purcărete, cu aceeași trupă de actori deveniți acum și cântăreți, uneori străluciți, de operă. Opulent și plin de ireverență și autoironie, Gianni Schicchi coboară direct din burlescul și fantezia mai vechii Cumnate a lui Pantagruel. Unchiul Vania și Woyzeck - două spectacole la care biletele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]