35,642 matches
-
în cercetarea economiei și a calității vieții- organizată de Consiliul științific al Institutului Național de Cercetări Economice în 1991; Funcționarea economiilor naționale contemporane -organizată de Colegiul de redacție al ÎI din Tratatul de Economie Contemporană în 1984- 1988; ciclul Probleme teoretice și practice ale tranziției la economia de piață în 1990, organizat de Comisia pentru elaborarea strategiei înfăptuirii economiei de piață în România și Institutul Național de Cercetări Economice; ciclul de dezbateri organizat pe problemele strategiei naționale de pregătire a aderării
Tudorel Postolache () [Corola-website/Science/307141_a_308470]
-
activitate științifică a lui Alexandru Balaban s-a concretizat prin publicarea a 13 volume și a peste 500 de lucrări apărute în prestigioase periodice, iar problemele abordate se pot grupa în trei tematici principale: chimie organică, compuși marcați izotopic, chimie teoretică. A publicat primele cărți despre aplicațiile teoriei grafurilor în chimie (tradusă în chineză), despre izomerii de valență ai anulenelor (pe care i-a definit riguros pentru prima dată) și despre sărurile de piriliu. Două exemple de grafuri eponime sunt prezente
Alexandru T. Balaban () [Corola-website/Science/307131_a_308460]
-
Controlat, Celule Solare de mare eficiență, realizate prin diferite procese tehnologice: difuzie, implantare ionică. Principalele sale contribuții șiințifice originale sunt pe scurt: formularea unitară a teoriei străpungerii dispozitivelor semiconductoare de putere și verificarea sa experimentală, introducerea conceptului de interdigitare, clasificarea teoretică a particularităților câmpurilor electrice interne în joncțiuni semiconductoare VLSI, introducerea de soluții originale la proiectarea și realizarea celulelor solare de mare eficiență, elaborarea de noi metode pentru controlul răspunsului spectral al senzorilor optici, investigarea electrotermică a dispozitivelor și circuitelor integrate
Andrei P. Silard () [Corola-website/Science/307152_a_308481]
-
inginer electromecanic. A obținut titlul de doctor inginer în 1971. Și-a început cariera didactică în anul 1944 ca asistent suplinitor și a parcurs întreaga ierarhie universitară in cadrul la Universității Politehnica Timișoara. În 1951 a devenit profesor de Mecanică Teoretică la Facultatea de Mecanică și de Construcții. Între anii 1952 - 1956 a fost prodecan al Facultății de Construcții, între 1957-1962 și 1963-1976 a fost prorector al Institutului Politehnic Timișoara, iar între anii 1962-1963 rector. Simultan, între anii 1957-1974 și 1976-1984
Gheorghe Silaș () [Corola-website/Science/307151_a_308480]
-
familiei Călugăreanu la Cluj fiind cauzată de numirea tatălui, Dimitrie Călugăreanu, la nou înființată universitate românească din Cluj, în 1919, ca profesor de fiziologie animală. În anul 1922, inca student fiind, Gheorghe Călugăreanu este numit preparator la Institutul de fizica teoretică și aplicată al Universității din Cluj, iar în 1924 absolvă Facultatea de stiinte în specialitatea matematică, cu diplomă de licență tratând despre ecuații integrale, unul dintre cele mai moderne capitole ale matematicii din acea vreme. În anul 1926 pleacă la
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
Catedrei de Mecanică Aplicată, dobândind o binemeritată recunoaștere și apreciere națională și internațională în domeniul Tribologiei. Remarcabilele rezultate obținute de Profesorul Emanuel Diaconescu împreună cu colectivul pe care l-a creat și coordonat au adus un aport esențial la dezvoltarea cercetării teoretice și experimentale din Universitatea suceveană. Profesorul Emanuel Diaconescu și-a lăsat o puternică amprentă asupra dezvoltării Facultății de Inginerie Mecanică din Suceava, atât prin spiritul insuflat cadrelor didactice și doctoranzilor, prin exemplul personal de efort continuu dus până la limita sacrificiului
Emanuel Diaconescu () [Corola-website/Science/307181_a_308510]
-
Mircea Flonta (filosof). În anul 1951 a început cursurile Facultății de Matematică a Universității din București, devenind licențiat în științe matematice în anul 1955. La 1 octombrie 1955 și-a început cariera didactică, fiind numit preparator în cadrul Catedrei de mecanică teoretică a Facultații de Matematică a Universității din București, catedră condusă de profesorul Victor Vâlcovici. A urcat apoi treptele ierarhiei universitare devenind asistent în anul 1957 și lector universitar în anul 1960. În anul 1963 este premiat de Ministerul Educației și
Lazăr Dragoș () [Corola-website/Science/307179_a_308508]
-
conducerea profesorului Caius Iacob. În același an, obține premiul „Simion Stoilow” al Academiei Române pentru cercetările sale în domeniul magneto-hidrodinamicii. A devenit conferențiar universitar în anul 1966, doctor docent in științe în 1972 și ulterior profesor universitar în cadrul Catedrei de Mecanică Teoretică începând cu anul 1982. La Universitatea din București a ținut cursuri de mecanică generală, mecanica mediilor continue, hidrodinamică și magnetohidrodinamică, dinamica râurilor, oceanelor și atmosferei, teoria cinetică a gazelor, etc. În ultima parte a carierei, a devenit titular al cursurilor
Lazăr Dragoș () [Corola-website/Science/307179_a_308508]
-
Mathematical Society" - Egipt, "Progress în Mathematics" - India și este membru în "Institute of Basic Researches" (S.U.A.), "Tensor" (Japonia), "American Mathematical Society" (S.U.A.), "Finsler Geometry" (Japonia) ș.a. Preocupările sale științifice grupează cinci direcții principale: geometria diferențiala, fundamentele geometriei, topologia algebrica, mecanică teoretică și aplicații ale geometriilor Lagrange și Hamilton în fizica teoretică. Începând din 1975 a descoperit geometriile Lagrangiene, iar în 1987 geometriile Hamiltoniene. A elaborat metode noi de investigare a fibratelor vectoriale pe care le-a aplicat în studiul modelelor geometrice
Radu Miron () [Corola-website/Science/307202_a_308531]
-
în "Institute of Basic Researches" (S.U.A.), "Tensor" (Japonia), "American Mathematical Society" (S.U.A.), "Finsler Geometry" (Japonia) ș.a. Preocupările sale științifice grupează cinci direcții principale: geometria diferențiala, fundamentele geometriei, topologia algebrica, mecanică teoretică și aplicații ale geometriilor Lagrange și Hamilton în fizica teoretică. Începând din 1975 a descoperit geometriile Lagrangiene, iar în 1987 geometriile Hamiltoniene. A elaborat metode noi de investigare a fibratelor vectoriale pe care le-a aplicat în studiul modelelor geometrice din fizică teoretică. O consecință a acestui imens efort științific
Radu Miron () [Corola-website/Science/307202_a_308531]
-
ale geometriilor Lagrange și Hamilton în fizica teoretică. Începând din 1975 a descoperit geometriile Lagrangiene, iar în 1987 geometriile Hamiltoniene. A elaborat metode noi de investigare a fibratelor vectoriale pe care le-a aplicat în studiul modelelor geometrice din fizică teoretică. O consecință a acestui imens efort științific a fost introducerea în știință a unor domenii de cert interes teoretic și aplicativ: geometriile Lagrange de ordin superior și cele Hamilton de ordin superior, spațiile Finsler de ordin superior. Noțiunea de conexiune
Radu Miron () [Corola-website/Science/307202_a_308531]
-
Hamiltoniene. A elaborat metode noi de investigare a fibratelor vectoriale pe care le-a aplicat în studiul modelelor geometrice din fizică teoretică. O consecință a acestui imens efort științific a fost introducerea în știință a unor domenii de cert interes teoretic și aplicativ: geometriile Lagrange de ordin superior și cele Hamilton de ordin superior, spațiile Finsler de ordin superior. Noțiunea de conexiune neliniara, introdusă în premieră în aceste geometrii, i-a permis rezolvarea unei probleme celebre, formulată acum peste 100 de
Radu Miron () [Corola-website/Science/307202_a_308531]
-
profesorii săi, a fost apropiat de Miron Nicolescu, Grigore C. Moisil, Gheorghe Vrănceanu, Octav Onicescu, Dan Barbilian, Simion Stoilow. Domeniile de activitate în care s-a manifestat au fost conform propriei mărturisiri: 1) Analiza matematică, teoria măsurii, topologia. 2) Informatica teoretică (Theoretical Computer Science). 3) Lingvistica matematică și gramatici dependente de context. 4) Teoria literaturii și poetică. 5) Semiotică. 6) Antropologie culturală. 7) Istoria și filosofia științei. 8) Biologie. La toate acestea se adaugă preocuparea sa constantă și declarată pentru educație
Solomon Marcus () [Corola-website/Science/307200_a_308529]
-
(n. 10 octombrie 1929, Cluj) este un fizician român stabilit în străinătate, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române (din 1974). A adus contribuții fundamentale la studiul teoretic al interacției sistemelor atomice cu radiația electromagnetică. Este considerat un continuator al școlii românești de fizică cuantică fondată de Șerban Țițeica. s-a născut la 10 octombrie 1929, la Cluj, ca fiu al doctorului Ion Gavrilă și al soției sale
Mihai Gavrilă () [Corola-website/Science/307221_a_308550]
-
-o consecvent. Exercițiile de seminar consolidau cunoștințele de matematică ale studenților și stimulau capacitatea lor de a rezolva probleme în mod independent. Examenul final era foarte exigent. În anii '60, a depus eforturi pentru dezvoltarea secției de specializare în fizică teoretică. Cursul său de două semestre, de nivel avansat, despre "Reprezentările grupurilor și aplicațiile lor în fizică" (1962-1972) trata amănunțit grupul rotațiilor și grupul Lorentz, grupurile SU(2) și SU(3). Sunt de amintit și elegantele lecții de "Teorie cuantică avansată
Mihai Gavrilă () [Corola-website/Science/307221_a_308550]
-
a fost apoi folosită în studiul împrăștierii Compton din pătura L. Rezultatele acestor lucrări (printre care confirmarea existenței unei divergențe infraroșii, prevăzută de electrodinamica cuantică, și punerea în evidență a unei rezonanțe în spectrul fotonului împrăștiat) au generat un interes teoretic și experimental considerabil. Studiul împrăștierilor relativiste Rayleigh și Compton din pătura K în limita energiilor mari ale fotonului incident a prilejuit și discutarea conexiunilor cu efectul fotoelectric (teorema optică și corecțiile radiative). Acest domeniu a fost abordat (1976) în legătură cu experimentele
Mihai Gavrilă () [Corola-website/Science/307221_a_308550]
-
prezentate la "Physical Review A", "Journal of Physics B" și alte reviste. A participat la numeroase proiecte finanțate de "Comunitatea Europeană" și "Stichting FOM". În proiectul "Atoms in Superintense, Femtosecond Pulses", al cărui coordonator a fost, patru laboratoare experimentale și teoretice din Franța, Olanda și Belgia au colaborat la construirea unui laser superintens la "Laboratoire d'Optique Appliquée" (Palaiseau, Franța); a fost cea mai substanțială finanțare acordată de CE până în acel moment (aproximativ un milion de euro), iar proiectul a fost îndeplinit
Mihai Gavrilă () [Corola-website/Science/307221_a_308550]
-
înregistrate la Electrecord (România), Erato (Franța), Attacca Records (Olanda). A contribuit la întocmirea monografiei „George Enescu” (1972, Editura Academiei Române), demers pentru care a fost recompensat cu premiul Academiei Franceze. Volumul "Reflecții despre muzică", Editura Muzicală, București, 1980 reunește contribuțiile sale teoretice semnificative. Devine membru corespondent al Academiei Române în 1993, iar apoi academician titular (1997). A fost numit doctor honoris causa al Academiei de Muzică din Cluj.
Ștefan Niculescu () [Corola-website/Science/307246_a_308575]
-
de folos. Hari îl întâlnește pe reporterul Chetter Hummin, care îi dezvăluie că primul ministru al lui Cleon, Eto Demerzel, vrea să pună mâna pe el și îl convinge să fugă, pentru a face ca psihoistoria să nu fie doar teoretică, ci și practică. În acest scop, Hummin i-o prezintă lui Hari pe Dors Venabili. Cei doi reușesc să scape în ultima clipă din Universitatea Streeling, mutându-se în Mycogen. Aici, ei sunt primiți cu brațele deschise de conducătorul Sunmaster
Preludiul Fundației () [Corola-website/Science/308534_a_309863]
-
9. "The Grammar of English Infinitives", Europa Nova, Iași 10. "Complementation în English, A Minimalist Perspective" EUB, Bucharest, 2003, 504p, second edition 2004 "British Life and Institutions", with I. Ștefănescu, A. Nicolescu, TUB, 1983 1. "John Lyons: Introducere în lingvistică teoretică" (Introduction to Theoretical Linguistics), București, Editura Științifică 2. "Noam Chomsky: Cunoașterea limbii (Knowledge of Language)", București, Editura Științifică
Alexandra Cornilescu () [Corola-website/Science/308583_a_309912]
-
profesor secundar în matematici și în fizică-chimie. După susținerea lucrării cu titlul "Contribuții la teoria cinetică și relativistă a fluidelor reale", devine doctor în științe fizico-chimice. În 1944 este numit conferențiar de mecanică rațională, din 1945 este profesor de fizică teoretică la Universitatea Bolyai din Cluj, iar din 1948 profesor de fizică teoretică la Universitatea Victor Babeș din Cluj. Între 1950-1963 este profesor de fizică teoretică și structura materiei la Universitatea din Iași, și director al Institului de fizică și științe
Teofil T. Vescan () [Corola-website/Science/308594_a_309923]
-
Contribuții la teoria cinetică și relativistă a fluidelor reale", devine doctor în științe fizico-chimice. În 1944 este numit conferențiar de mecanică rațională, din 1945 este profesor de fizică teoretică la Universitatea Bolyai din Cluj, iar din 1948 profesor de fizică teoretică la Universitatea Victor Babeș din Cluj. Între 1950-1963 este profesor de fizică teoretică și structura materiei la Universitatea din Iași, și director al Institului de fizică și științe tehnice din Iași. Pe parcursul vieții a susținut cursuri în mai toate domeniile
Teofil T. Vescan () [Corola-website/Science/308594_a_309923]
-
fizico-chimice. În 1944 este numit conferențiar de mecanică rațională, din 1945 este profesor de fizică teoretică la Universitatea Bolyai din Cluj, iar din 1948 profesor de fizică teoretică la Universitatea Victor Babeș din Cluj. Între 1950-1963 este profesor de fizică teoretică și structura materiei la Universitatea din Iași, și director al Institului de fizică și științe tehnice din Iași. Pe parcursul vieții a susținut cursuri în mai toate domeniile fizicii teoretice, dar și cursuri de matematici, fizică atomică și nucleară, istoria matematicii
Teofil T. Vescan () [Corola-website/Science/308594_a_309923]
-
Universitatea Victor Babeș din Cluj. Între 1950-1963 este profesor de fizică teoretică și structura materiei la Universitatea din Iași, și director al Institului de fizică și științe tehnice din Iași. Pe parcursul vieții a susținut cursuri în mai toate domeniile fizicii teoretice, dar și cursuri de matematici, fizică atomică și nucleară, istoria matematicii și fizicii. În cursurile sale a abordat și probleme ale filozofiei științei. Întrega sa carieră este marcată de o activitate publicistică vastă, reușind să publice peste 370 de lucrări
Teofil T. Vescan () [Corola-website/Science/308594_a_309923]
-
carieră este marcată de o activitate publicistică vastă, reușind să publice peste 370 de lucrări (articole și cărți) în domenii variate și sub diferite forme: cărți de specialitate, lucrări de popularizare a științei, manuale, cursuri univeristare. În lucrările de fizică teoretică a abordat diverse probleme relaționate de teoria cinetică a materiei, refracția astronomică, mișcarea a două corpuri de masă variabilă, fluidele reale, gemeralizarea principiului inerției. Între 1947-1955 s-a preocupat de radioactivitatea rocilor din unele regiuni ale României.
Teofil T. Vescan () [Corola-website/Science/308594_a_309923]