37,317 matches
-
E sceptic în privința publicării lui. Mi-a spus unde și cum citește: acasă (într-o mansardă construită cu propriile-i mîini), în parc, în tren. A făcut un calcul: după 23 August au apărut peste 10.000 de volume. Se plînge că are prea puțin timp pentru citit: predă la negri, stă la cozi. Citește însă repede, cîte un volum pe zi. De scris, scrie fără dificultate. „Am ajuns la acel grad de profesionalism, încît bag hîrtia în mașină și treaba
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cîteva zeci de fiole, dar n-a mai fost nevoie de ele, căci relaxarea de după prima injecție s-a dovedit fatală. Devotamentul (în forme nemaiîntîlnite la nici unul din familie) a aruncat-o acum în cea mai grea dilemă morală: adineaori plîngea că „i-a adus moartea cu mîna”, acum plînge că nu i-a dat morfină mai de mult și a lăsat-o să se chinuie. Încerc s-o împac cu sine, s-o conving că de fapt nu are nimic
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nevoie de ele, căci relaxarea de după prima injecție s-a dovedit fatală. Devotamentul (în forme nemaiîntîlnite la nici unul din familie) a aruncat-o acum în cea mai grea dilemă morală: adineaori plîngea că „i-a adus moartea cu mîna”, acum plînge că nu i-a dat morfină mai de mult și a lăsat-o să se chinuie. Încerc s-o împac cu sine, s-o conving că de fapt nu are nimic să-și reproșeze. Un moment e de acord cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că va încerca. Descurajarea și pesimismul ei mă seacă, pur și simplu, la inimă: epuizare și derută! Cît am așteptat „legătura” în gara Pașcani, am asistat la o ceartă între un bărbat (om de întreținere) și femeia sa. Ea se plîngea că n-are bani și că, pentru a-și hrăni copiii, vinde urzici. Atunci el, încolțit de privirile mustrătoare ale celor aflați pe peron, a adoptat figura „boierului”, obișnuită de „neamurile proaste”, aruncîndu-i cu dispreț, la picioare, un șomoiog de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bine, cîntă la chitară, fii vesel, rîzi și cîntă! Băiatul face întocmai cum i se spusese, dar sosește în momentul în care tatăl fetei murise. Purtarea lui e considerată indecentă și e alungat cu pietre. Se reîntoarce acasă și se plînge de cele întîmplate. Tatăl său îi explică cum trebuie să se poarte în astfel de cazuri. Fiul merge din nou la vecini cînd se tăia un porc. Respectînd cu fidelitate ultima lecție primită, începe să plîngă în hohote: - Vai ce
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
reîntoarce acasă și se plînge de cele întîmplate. Tatăl său îi explică cum trebuie să se poarte în astfel de cazuri. Fiul merge din nou la vecini cînd se tăia un porc. Respectînd cu fidelitate ultima lecție primită, începe să plîngă în hohote: - Vai ce jale! Era atît de bun! îl iubeam atîta! Niciodată nu se va mai găsi unul atît de bun! Exasperați, vecinii îl alungă. Povestește tatălui această nouă pățanie și primește din nou sfaturi cum trebuie să se
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o energie ce-mi iradia și ultima moleculă”. După elogiul mîinii „Ei”, a schimbat registrul și s-a lamentat de „talentul” pe care îl are „de a intra în situații complicate”. Nu s-a rezumat la vorbe, ci chiar a plîns de-a binelea. În fine, ca o explicație a faptului că mi se confesează cu asemenea lucruri, mi-a făcut complimentul că eu sînt „Socratele” său. Am protestat: nu bănuiește cît mă împovărează uneori acest titlu! Dacă aș face muncă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tu trebuie să-i spui - a insistat el −, pentru că tu l-ai sprijinit de-a lungul anilor să publice. Și, uite, el a ajuns mare... Din cauza lui trebuie să mă despart de nevastă-mea. M-a distrus...” A început să plîngă. Lumea așezată la ghișee a început să se uite curioasă la noi. Atunci l-am poftit afară. Pe drum a reluat însă, de nenumărate ori, aceleași fraze compuse din insulte, fără a reuși barem o dată să-mi răspundă la întrebarea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
convoci peste două mii de oameni, pentru a le spune banalități, iată un lucru oneros și greu de înțeles! „Totul nu-i decît o îngălare de fraze”, e de părere și Sp. „Clișee, lucruri știute de ani și ani!” *Sporici se plînge de „căldura insuportabilă de afară”. Nimeni n-are chef să comenteze în vreun fel situația. Tăcerea e întreruptă însă de Genoiu care, pîndind reacția celorlalți, cugetă cu voce tare: „Acuma, vara, nu prea merge tăria...” Sp. sare ca ars: „Ce
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din 22 decembrie 1949). O însemnare mi a amintit de propriile-mi experiențe colectiviste: „La ora 10 am asistat la împărțirea laptelui distribuit de centrul de lapte ce funcționează pe lîngă această școală” (Proces verbal din 18 octombrie 1949). Am plîns pentru a-i convinge pe părinți să-mi dea voie, barem o dată, să mănînc, împreună cu cîțiva conșcolari din vecini, la cantină. „Gingaș la mîncare” acasă, am „savurat” acolo, într-o seară, o salată de cartofi, cu ceapă și măsline, al
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
murit cîteva mii. *Am fost la înmormîntarea mătușii Valeria. Paralizia ei ar fi survenit după un efort: a alergat în urma căruței încărcate cu saci, mînate de moșu-meu. Cînd m-a văzut în ogradă, acesta m-a îmbrățișat și a plîns în tăcere mai multe minute. Era palid și tremura. El e, oare, m-am întrebat, privindu-l, moș Vasile cel Rău, aspru cu oamenii și cu animalele? Bărbatul care, cînd se îmbăta pe la vreun hram, se întrecea cu alți căruțași
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
muncă, pornirile spre căpătuială (căci se pescuiește cu folos în apă tulbure), înclinațiile cancaniere, corupția și atîtea altele, rele și urîte. Culmea e că, dintr-un soi de inerție sau pentru a se masca în nevoiași, unii continuă să se plîngă de lipsuri și după ce, pe căi ocolite, și-au făcut rost de cele trebuitoare. Criza a creat și această formă de perversitate. De aceea, cînd am în față pe cîte unul dintre cei atinși de boala văicărelii, îmi vine să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
m-am simțit mai curat, mai liniștit, mai stabil sufletește (și nu impur, tremurător, angoasat), prefer atmosfera de afară (senină, caldă, calmă) celei dinlăuntrul bisericii. *„Nu știu ce-i cu mine, dar nu mi-i bine: sînt tristă și-mi vine să plîng de parcă mi ar fi murit cineva acum”, îmi declară A. În ce constă răul? într-o senzație de uscăciune („parcă m-ar arde în suflet”) și de anxietate („tremur toată”). Înțeleg cam despre ce e vorba, căci și mie „îmi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
totul s-a terminat, unii mi-au spus rîzînd: „Iar și-a făcut numărul!” „Degeaba susține el că «democrația muncitorească» funcționează bine”, mi-a declarat Constantin Azoiței în timp ce coboram scările. „La adunările generale ale oamenilor muncii, cei care vin se plîng: «și anul trecut am ridicat problema asta, și în alt an, și încă nu s-a rezolvat!» ODUS-ul se rezumă la strînsul borcanelor și al fierului vechi”. Mi-am luat lucrurile și-am plecat, împreună cu Adam, spre casă. Pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
inanitatea oricărei faime. De auzit, am auzit, prin intermediar (Mircea Eliade), dar recunosc că, deși are (aflu acum) „peste patruzeci”, „unele de cîte două volume de peste 500 pagini fiecare”, n-am citit încă nici una din cărțile sale. Ca să nu-mi plîng de milă pentru o așa ignoranță, am întrebat despre John Lubbock pe cîțiva profesori de engleză. Nothing! în articol, I. Botez se arată entuziasmat de prodigioasa personalitate a lordului Avebury: om de afaceri, finanțist, statistician, botanist, zoolog, antropolog, geolog, arheolog
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de istorie, unde poate să vadă și poza cu cei doi. Considerînd că n-a rămas dator față de cel care se îndoise, s-a răsucit către o femeie spunîndu-i: „Doamnă, sînteți frumoasă ca Imperiul Roman!” Pînă la coborîre, s-a plîns că-i „hodorog, dar deștept ca nimeni altul” și a început să recite din Eminescu și (amestecînd versurile) Minulescu! În timp ce eu sînt decepționat și nesigur de ziua de mîine, există inși care au proiecte, matematic calculate, pentru ei și copiii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
s a dovedit foarte binevoitor. 578 17 Brașov, 2 nov. 1971 Mult stimate Domnule Dimitriu, Răspund la amabila Dvs. scrisoare, În plină iarnă, cu lapoviță și ninsoare! Nu știu cum va fi și pe la Dvs.? Ne pare foarte bine că nu vă plângeți de sănătate. Noi, care suntem cu mult Înaintea Dvs. ..., mergem tot Înainte... cu toate accesoriile bătrâneții! Totuși, mult mai bine decât alții la aceeași vârstă. Mulțumesc foarte mult pentru grija care mi ați purtat-o În ceea ce privea dovada de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
fălticeneni pe care nu-i cunoșteam - adică n-aveam informații biografice. ș-acum să mă achit de datorie. După cât știu au fost două familii Lovinescu În Rădășeni: Grigore Lovinescu preot și despre care N. Iorga afirma În 1904 că se plângea că nare venituri. A plecat după aceea la Dorna. A avut copii: Ion Lovinescu, ing. silvic la Bicaz (să fi avut 40-50 de ani În 1941 când l-am cunoscut); Vasile Lovinescu - Vasilică a Popii, rămas agricultor, om Înalt, bine
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
sunt incluse. Transformările făcute a trebuit să le fac, deoarece nu pot admite, psihic și mai ales, spiritual, sacrificarea omului. Îl pun să sufere dar, să Învingă dușmanul prin tăria spiritului. În detenția acelui cămin ea niciodată nu s-a plâns, i-a fost milă de bătrânii rătăciți, pe care i-a considerat mai nefericiți decât ea. Dlui Costică dragostea mea și dorința de a vă vedea la față În casa mea. Îmbrățișări și toate cele bune, I. Olteanu 706 30
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
putut urma școala populară de artă și altfel mi-ar fi fost greu. Am Înapoiat școlii tehnice de stenodactilografie repartiția și, fără o alta, m-am dus cu mama la Ministrul de Justiție (G.D.), văr cu mama și care se plângea (asta am aflat după mult timp) că era nevoit să semneze aprobări pentru condamnarea unor oameni politici. El m-a trimis să dau o probă la mașina de scris, pentru că aveam nevoie la notariate. Am dat-o și m-au
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
o scrisoare de la tov. Ilioaia - vrednicul director-adjunct al liceului „N. Gane”, prin care-mi face cunoscut, că s-a fixat Sărbătorirea Centenarului la 13, 14 și 15 septembrie. E mare succes. Într-adevăr, cu oricare fost elev mă Întâlneam, se plângea de data de 1 noiembrie, știindu-se, că vremea atunci e nestabilă la Flt485. Pregătesc un pachet cu lucrările mele - pe care le mai posed din cele peste 70 - pe care să le trimit liceului pentru expoziția, ce se va
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
venit „Alupentul” meu pentru bronșita, de care sufăr. Fiica mea cea mare pleacă la jumătatea lunii noiembrie la München și, va Îngriji sau să fie accelerată trimiterea -, sau le va cumpăra dânsa. „Crucea Roșie” germană din München i s-a plâns, că nici o țară nu-i solicită atâtea medicamente ca România. Ce să-i faci! Germania este doară „farmacia lumii”. D-na Stino ne-a scris de la Iași. Ea desigur că va dona tot ce interesează Muzeul pentru literatură. Îmi pare
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
cu prilejul apropiatelor sărbători. De asemenea ai mei și cumnatul Schweitzer când i-am trimis mesagiul matale. Cu o prietenească strângere de mână, V. Tempeanu 28 Bft. 20 dec. 1971 Iubite domnule Dimitriu, Dra Elena Râpeanu, nepoata scriitorului Dragoslav, se plânge că se ruinează casa memorială dacă nu e acoperită cu draniță și cu toate făgăduielile celor din Flt. - cei mai mulți străini de localitate - nu poate căpăta dranița necesară (firește s-o cumpere) de nicăieri, fiind nevoită În cele din urmă s-
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
etc., toate acestea mă fac să mă duc cât mai rar În Capitală, pe care, de altfel, n-o Îndrăgesc de loc. Dl. Havriș a fost În Buc. la fiul său. Mi-a scris o scrisoare lungă, În care se plânge de ingratitudinea unor prieteni (recte: mata)588. Făgăduia să mă viziteze la Bft., dar n-a făcut-o. Îi voi scrie, rugându-l să se potolească și să se integreze În actuala societate activă din Flt. știu că nu mă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
nu Înseamnă să-i fiu recunoscător toată viața, să consider Împrejurarea ca cel mai mare bine ce se poate face unui om. De atunci, am cunoscut sute de oameni, care mi-au făcut cunoștință cu alții, dar nu s-au plâns de... ingratitudine. Or, el voia anularea personalității, subjugarea mea, ceea ce nu era posibil. 589 Contribuțiile redactorului Toporan la „Înmuguriri” sunt slabe. Revista a trăit aproape un deceniu, prin directoratul prestigios al prof. univ. dr. Virgil 951 Voiam să văd secția
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]