3,530 matches
-
în albiile sale/ într-o zonă absurdă/ Peste tot în mine există o chemare a așteptărilor/ lungi procesiuni întunecoase/ durerea ruperii în două a sunetelor/ a mirosurilor/ aidoma/ unirii solemne a flăcărilor/ Aprinderea lor ne îndepărtează/ înălțarea/ ne apropie cum îmbrățișarea bărbatului/ rupe-n două fecunda înlănțuire a femeii" (Unirea solemnă a flăcărilor). Atunci când reușește să se delimiteze de dubla tiranie, a influenței și a retoricii gongorice, Ștefan Amariței își fabrică un scenariu complicat, nelipsit de interes, despre sfârșitul lumii, inclusiv
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de mine (Editura 24: ORE, Iași, 2012): " avem nevoie de șoaptă/ avem nevoie de cuvânt/ avem nevoie de strigăt/ și de cântec/ și de bucurie/ cum mai avem în noi/ lacrimi și tristețe/ durere și răni sângerânde// avem nevoie de îmbrățișare/ de ochi verzi/ spălați cu întinderea oceanului/ sau colorați direct în iarbă/ avem nevoie de curcubeu/ și de pasăre măiastră/ sau de pasăre pur și simplu/ din aripile căreia să ne facem/ vise și înălțare peste cer/ avem nevoie de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
povară. Tot ceea ce vedeam în cale mi se părea chezășia viitoarei mele fericiri. În case îmi închipuiam ospețe rustice; pe cîmpuri, jocuri nebunatice; de-a lungul apelor scăldări, plimbări, pescuit; în pomi, roadele cele mai gustoase; la umbra lor voluptoase îmbrățișări; pe munți, hîrdaie cu lapte și smîntînă, o trîndăvie fermecătoare, pacea, simplitatea, plăcerea de a merge fără să știi unde. J.-J. Rousseau, Confesiuni, p. 75 Se înțelege așadar că descrierile expresive aparțin cu prioritate ceea ce nu înseamnă exclusiv structurilor
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
și apoi din ce în ce mai tare un fir de pînză care începu să vibreze. Iubita lui tot nu mișca. El alergă repede spre ea, dar nu fără oarecare prudență. Femela îl primi fără să schițeze vreun gest de respingere și se abandonă îmbrățișării acestuia. Timp de cîteva minute, rămaseră așa nemișcați, suspendați amîndoi, acolo, în mijlocul pînzei de păianjen. Apoi, puțin cîte puțin, masculul slăbi ușor strînsoarea. Ai fi spus că voia să se retragă fără zgomot pentru a nu tulbura somnul dulce al
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
totdeauna la incertitudine și angoasă. Există o virtute sublimă în descoperirea Zădărniciei, a Neantului, a Vidului, practic în momentul dezlănțuirii demențiale a puterii de dominare, de distrugere și de moarte. Există desigur și un chip hidos al nihilismului, care determină îmbrățișarea frenetică a imboldului distrugerii și morții; Rauschnig a deslușit cu perspicacitate, pitit în sînul nazismului, un nihilism radical care îl însuflețea din interior pe führer și furiile sale. Nihilismul este cu totul ambivalent în consecințele sale. El poate îndemna la
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
și furiile sale. Nihilismul este cu totul ambivalent în consecințele sale. El poate îndemna la asumarea curajoasă a angoasei condiției umane, la acceptarea acestui destin finit și nedesăvîrșit pe care Europa îl negase și deificase fără încetare. El îndeamnă la îmbrățișarea vieții fără a-i putea descifra un alt sens decît acela de a trăi pentru a trăi. Însă el poate îndemna în egală măsură la a renunța la gîndire și la a disprețui orice morală. Ca și nihilismul, problematizarea generalizată
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
de jos în sus a capului; în Bulgaria se apro-bă mișcînd de la stînga la dreapta și de la dreapta la stînga; în Tahiti se ridică sprînceana pentru a marca acordul; * salutul se concretizează în Franța prin sărutarea interlocutorului, în Spania prin îmbrățișare, eschimoșii cunosc sărutul nazal; * îndepărtarea duhului rău se materializează în Franța prin semnul crucii, în Turcia prin îmbrăcarea unei haine pe dos, în Grecia prin atingerea pleoapei închise cu arătătorul. Mimica diferențiază prin frecvență și durată societățile europene mobile și
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Brazilia o obscenitate (evident există un rudiment de motivare legat de forma rotundă a banilor sau rostogolire în accepțiunea americană sau rusă, ceea ce confirmă dubla natură a semnului gestual: motivat și convențional. Implicînd un contact corporal (strîngerea sau sărutarea mîinii, îmbrățișarea, atingerile de tot felul) gesturile depind în egală măsură de proxemică (infra 9) și postură. Determinate de ansamblul normelor, conduitelor, valorilor comunității, gesturile au permis discriminarea între: * societăți caracterizate de un contact puternic high contact: Europa mediteraneană, America latină, societățile arabe
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
E.T. Hall a stabilit o tetracotomie al cărei factor decisiv este relația interpersonală (de la proximitatea afectuoasă sau agresivă la distanța respectuoasă sau glacială), fiecare distanță avînd o fază apropiată și una îndepărtată. i) distanța intimă este distanța dragostei, protecției, mîn-gîierii, îmbrățișării, dansului, dar și a agresiunii, a încleștării violente. Situată între 0-0,5 m ea permite atingerea interlocutorului, pătrunderea în spațiul său. Specialiștii au considerat teritorialitatea proiecția simbolică a omului în spațiul înconjurător, proiecție supusă unor codificări stricte, dar pe care
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
chestiune s-a dovedit aproape imposibilă în timp. Corect ar fi să spunem că, de fapt, nici nu s-a încercat la modul serios un răspuns rațional. Ideologiile au oferit și aici calea scurtă de răspuns. Acesta a fost fie îmbrățișarea necondiționată a obiectivismului pieței, fie scoaterea pieței din rândul instrumentelor fundamentale. Și un răspuns, și celălalt, marchează poziționări extreme ale preferințelor și oricum nu ne-am fi putut aștepta la altceva, fiind vorba despre soluții ideologice, de tip advers. Într-
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
pildă, practicile divinatorii sunt întreprinse de către ghicitori obișnuiți, dar și de către călugări vizionari, Lama. Aceștia din urmă opun cunoașterii acceptate intelectual, "a cuvintelor sau a rezultatelor experienței altora"188, pe cea a unei "înțelegeri și revelații perfecte, roade ale unei îmbrățișări personale directe a obiectului cunoașterii"189. Cunoașterea este, deci, totuna cu deținerea adevărului, dar nu a oricărui adevăr, ci a unuia absolut. Adevărului științific (rațional, bazat pe calcul statistic și probabilistic) i se opune un altul de natură absolută. Or
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
subiectul nostru, progresul în umanitate înseamnă eliberarea noastră de propria noastră natură instinctuală, pentru a ne asemui, pesemne, îngerilor. Din păcate, constată Andrei Cornea, ne aflăm în prezența unei iluzii periculoase: "[...] tribalismul, slugărnicia, conformismul, resentimentul etc. au de partea lor îmbrățișarea generoasă a mamei-natură, căldura instinctuală a devenirii firești; de aceea sunt nu numai previzibile, dar și probabile. Opusele lor libertatea, curajul, singularizarea, generozitatea, toleranța rațiunea -, dimpotrivă, fiind de fapt străine firii noastre adânci, formează marea excepție, iar a le trata
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
să devină rece cu ea (caz în care ea ar fi tras concluzia că o respinge), a folosit ascultarea activă. "Vrei să spui că nu dorești să mă mai vezi?" a întrebat el. Răspunsul a fost un zâmbet și o îmbrățișare: "Nu, Jim. E numai felul meu de a-ți spune pe ocolite că aș vrea să petrec mai mult timp alături de tine". CÂND ȘI CUM TREBUIE FOLOSITA ASCULTAREA ACTIVĂ Ascultarea activă este foarte folositoare în două situații: • Când nu suntem
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
cînd greșea ea, și cînd el era greșitul." Referiri la alți botoșăneni include Caragiale într-un post scriptum al unei scrisori din 1899 către Scipione Bădescu: "Complimente tuturor prietenilor botoșăneni, îndeosebi bunului filosof Gr. Goilav. Îi datorez de mult o îmbrățișare"; pe marele Tamberlick (Toma Cosma), artist de glorie mondială între 1840 1870, cu succese fulminante la Neapole și Lisabona, Madrid și Londra, Paris și Petersburg, îl expediază denigrator și nedemocratic: "nu e decît Toma Birlic, țigan român din Botoșani." B.
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
aproape imperceptibila a rochiei: "Comme îl lui jetait să reconnaissance dans un regard, elle le devină, et îl cruț sentir un remerciement dans un frôlement de șa robe" [Maupassant, Fort comme la mort, p.104]. Mângâierea părului, semnul cu mâna, îmbrățișarea toate sunt semnificative. Mâna este explicit asociată cu motivul erotic: "J'avais bien envie de m'en aller, mais elle me tenait la main, et ferme. Elle la posa sur să poitrine, une poitrine bien nourrie." [Maupassant, Le Verrou în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
mal, Le Rouge et le Noir, et aussi leș Femmes au XVIIIe siècle, des Goncourt" [Maupassant, Fort comme la mort, p.104, 96]. 284 Lecturile zis feminine difuzează idealul romantic feminin și exploatează stereotipurile romantismului sentimental: clișeele dragostei fulgerătoare, scenele îmbrățișărilor neprihănite, cu suspine și priviri înflăcărate, întâlniri și răpiri, vise în care apare prințul tandru și bogat. 285 Caroline Hamelin: "Elle (...) en était revenues avec le grand dédain de ces recréations psychologiques, qui tendent à remplacer le piano et la
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
trăit în legătură cu comunismul, revăd Valurile Dunării cu aceeași privire proaspătă. De ce ? Pentru că excepționalul scriitor Titus Popovici a înțeles, primul, deosebirea dintre propagandă și manipulare. Propaganda înseamnă să impui niște idei prin forță și repetare directă, în vreme ce manipularea are ca scop îmbrățișarea ideii de către receptor cu convingerea că el a gândit-o. Prin urmare, Popovici renunță la personajele schematice, purtătoare de mesaj propagandistic care populează deceniul și, dată fiind comanda de propagandă a aparatului politic, face să curgă secvențe de viață verosimilizate
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cu o viteză acumulativa prodigioasa, se adună spre centrul lor general - și acum, cu velocitatea electrică de o mie de ori mai mare, proporțional cu dimensiunea lor materială și cu rămășițele spirituale ale seminției de Stele, se avânta spre marea îmbrățișare. Catastrofă inevitabilă este aproape 28. Însă, colapsul progresiv al universului, imaginat de Edgar Poe în Eureka, nu este o scufundare în întuneric, ci, dimpotrivă, o izbucnire în lumina, pentru că marchează începutul unui nou ciclu al creației, printr-o pulsație nouă
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
până la avântul romanticilor, moștenirea dacică trece ca o teză-paria în mentalul istoric al literaților români, provocând reacții vituperante dintre cele mai furibunde în special, dar nu numai, în rândul cărturarilor ardeleni. Această denunțare intransigentă a filiației dacice, în paralel cu îmbrățișarea frenetică a celui mai pur latinism, este explicabilă prin diferența de funcție politică a celor două idei. Latinismul apărat cu sagacitate de Școala Ardeleană a fost o doctrină defensiv-emancipatoare, apologeții săi urmărind să dobândească pe spinarea ei recunoașterea parității neamului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ca principală axă identitară în imaginea despre sinele colectiv cristalizată în conștiința națională. Spiritualitatea creștină, sădită atât de adânc încă de timpuriu în ființa românească, este și motivul pentru care românii nu au avut campanii de cucerire ale popoarelor dimprejur. Îmbrățișarea legii creștinești, care propaga înfrățirea tuturor popoarelor și iubirea aproapelui, le-a negat românilor aspirații imperialiste: "pentru a se ține cu tótă inima de legea creștinéscă, [Românii] s-aŭ lepădat de orĭ ce gând de cucerire asupra altor némuri și aŭ
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
nici să răpunem pe vrăjmași noștri" (p. 16). Chiar dacă unele dintre virtuțile național-militare păstrează același denominat lingvistic, ca de exemplu "credința" care este una din cele trei virtuți teologale, semantica lor este profund alterată. Dacă în tradiția creștină, credința semnifică îmbrățișarea de către creștin a adevărurilor revelate de divinitate, în concepția național-militară aceeași virtute a credinței este îndreptată către Patrie, Tron și Dinastie. Ea este "hotărârea înaltă, pornită dintr-un sentiment adânc de a-și iubi Țara, Tronul și de a fi
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
spațiul public (inclusiv în școli și literatura didactică), continuând să reziste în memoria vernaculară (i.e., reprezentările sociale ale trecutului vehiculate în spațiul non-public al familiei și în contextul vieții cotidiene a indivizilor). Rezistența nostalgică, chiar dacă pasivă, a populației României față de îmbrățișarea narativei oficiale a comunismului ca traumă societală și regim criminal evidențiază disensiunea atitudinală existentă în societatea românească, precum și eforturile elitei anticomuniste, încununate cu succes odată cu publicarea Raportului Tismăneanu, de definire a memoriei publice a comunismului împotriva curentului nostalgic. Intentând "procesul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de faptele din trecut. Ar fi o zi de sărbătoare, ar fi o mare plăcere să vii la Botoșani, să mă vezi, unde sunt bolnav, și din minut în minut îmi aștept sfârșitul, căci pentru societate sunt de mult mort. Îmbrățișări prietenești, Eminescu.” (scrisoare publicată de Octav Minar în 1912). Hanrieta nu cunoaște, probabil, această scrisoare în care Eminescu se consideră „mort pentru societate” (expresia pare a fi construită în vecinătatea acelui act medical dresat de medicii Iuliano și Bogdan, pe
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
mărul a fost considerat un fruct al cunoașterii și al libertății, mărturie stând dispunerea interioară a sâmburilor, sub formă de stea cu cinci colțuri. Steaua cu cinci colțuri este un simbol al microcosmosului uman, în timp ce steaua cu șase colțuri semnifică îmbrățișarea spiritului cu materia, a principiilor activ și pasiv, evoluția și involuția. În general, stelele au fost considerate ferestre ale lumii, niște deschizături ale cerului care pot să fie în număr de 7, 9, 12 sau 15 (în mitologia nordică). Potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
corpului. Pe de altă parte, în lumea contemporană a inovațiilor tehnologice, oamenii sunt reținuți din ce în ce mai mult în fața calculatoarelor (hipnotizați de internet, jocuri online, e-mail-uri, site-uri etc.), declanșând astfel fenomene de distanțare fizică și înstrăinare umană (lipsa vizitelor, privirii face-to-face, îmbrățișărilor etc.). Lucien Sfez21 subliniază prezența comunicării om-mașină în detrimentul comunicării om-om și ne atenționează asupra conturării formei de comunicare ,,autistă", în care oamenii vorbesc mai mult cu sine decât cu ceilalți. Dependența virtuală îi determină pe oameni, în special pe
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]