48,029 matches
-
Etnia li (majoritatea în provincia sudică Hainan): de Revelion, toți membrii familiei se reunesc în jurul unei mese încărcate cu mâncăruri delicioase și cântă împreună cântece specifice de Anul Nou. În prima sau a doua zi din Noul An, bărbații merg împreună la vânătoare. Etnia yi (majoritatea în provincia sud-vestică Sichuan): un element specific este dansul, modalitate prin care este sărbătorită intrarea în Noul An de către cei din etnia yi. În unele zone din regiune, bărbații se ocupă în prima zi a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
viață grea, am vrut să îți dau o mână de ajutor." Bucuros din cale afară, mai ales că prinsese imediat drag de frumoasa fată, Niulang îi spuse cu mare curaj: Atunci, mărită-te cu mine. Vom munci și vom trăi împreună." Fata i-a promis că se va mărita cu el, că și ei îi căzuse cu tronc tânărul. După ce s-au căsătorit, viața lor a început să curgă lin, tânărul pleca ziua la câmp, iar tânăra femeie țesea pânzeturi acasă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
o revedea pe Zhinü. La repetatele rugăminți ale lui Niulang și ale celor doi copii, împăratul le permise în final o scurtă întâlnire. Copleșită de fericire și de durere totodată, Zhinü își întâlni bărbatul și copiii. După un scurt răgaz împreună, împăratul ordonă ca prințesa-țesătoare să fie închisă din nou. Mâhnit peste poate, Niulang împreună cu cei doi copii începură să alerge după Zhinü. Se apropiau tot mai mult de ea, dar când erau gata, gata s-o ajungă, împărăteasa mamă din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
chineză. În toate orașele sunt piețe, magazine speciale de ceai și ceainării. Cele mai renumite sunt în orașele Hangzhou, Chengdu, Guangzhou, Chaozhou. Ceainăriile sunt locuri frecventate de la vârstnici la tineri, care vin aici cu prietenii sau familia, pentru a petrece împreună un moment agreabil. Bețișoarele pentru mâncare În cea mai mare parte a Chinei, la masă sunt folosite o pereche de bețișoare și o lingură. Bețișoarele pot fi din bambus, lemn ori plastic, dar și din croazoneu, argint sau chiar fildeș
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ea, pentru a se liniștii. Împărăteasa i-a dat săgeata, cerându-i însă să o înapoieze a doua zi. Tânărul Yang a trecut granița în tabăra armatei Song, s-a întâlnit cu cel de-al șaselea frate și au mers împreună să-și vadă mama. Înainte de revărsatul zorilor a fost nevoit să se întoarcă, așa cum promisese. La intrarea în tabăra armatei Liao, paza a observat că este ginerele împărătesei, l-a reținut și l-a adus în fața împărătesei. Aflând că ginerele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Liniang a murit, duhul ei a rămas în grădină. Realizând că Liu Mengmei o iubește foarte mult, tânăra venea în fiecare seară să-l întâlnească în birou și pleca abia la revărsatul zorilor. Liu a întrebat-o dacă pot rămâne împreună pentru totdeauna, iar Du i-a răspuns că dacă deschide mormântul, ea va reveni la viață. Bucuros din cale afară, Liu a deschis mormântul și Du a apărut în fața lui, la fel de frumoasă ca în trecut și, fericiți, cei doi tineri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
la compromiterea decupajului. Desenele de pe hârtie au o tematică bogată, de la animale mici, păsări și flori îndrăgite până la personaje legendare sau din spectacole de operă tradiționale. În trecut, femeile din satele chinezești se adunau în sezonul rece și petreceau timpul împreună, decupând hârtii. Această îndeletnicire făcea parte dintre cele ce trebuiau însușite de fete și, adeseori, era un criteriu de apreciere pentru mirese. Odată cu dezvoltarea societății, în multe zone din China, decuparea hârtiei s-a profesionalizat, iar în prezent sunt o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
nea Mitică”. Ministrul de Externe al României i se adresa afabil lui Corleone cu „nea Mitică”! Acest „nea” și acest „Mitică” transmit populației uitătoare la televizor mesaje simple și puternice: Geoană și Dragomir au un trecut comun, au păzit porcii împreună, au spart ceapa în patru în Boeing, au împletit diplomația cu bișnița pe la Bruxelles sau Washington, diplomatul și barbugiul fiind, la urma urmei, doi românași de-ai noștri. Mai mult, „nea” este prescurtarea lui „nenea”. Cel mai tânăr, mai presupus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
sunt afișate digital. Electronicăria sofisticată care la sprint sau natație scoate un învingător din neantul sutimii de secundă dă senzația preciziei absolute, a cântăririi farmaceutice, și deci corecte a performanței. Ieri dimineață, într-o emisiune pe care am realizat-o împreună la BBC, marea Iolanda Balaș povestea cum a asistat pentru prima dată la târguiala de culise dintre arbitre în concursul de gimnastică feminină - după ce s-a căzut la înțelegere, evoluția sportivelor aproape că n-a mai contat. Asta se întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
sărut, iar sărutul acela, oricât de dulce fusese la vremea lui, căpătase un gust amar din pricina insistenței ochilor strabici. Dar înainte ca gloria ciocaților să fi apus, se petrecuseră fapte mai importante. EPISODUL 1: cu toate că nu ne mai spărseserăm ochelarii împreună de vreo lună jumate, Alexandra Ștefănescu m-a invitat pe la începutul lui decembrie la ziua ei și, așa, ca un hatâr, mi-a zis că pot să-l iau cu mine și pe Cezărică, noul meu prieten, un tip venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
la cot cu îngerii și spiridușii lor; ceasornicele ticăie independent de voința fraților; fiecare vârstă are miracolele ei, fiecare miracol are martorul lui, fiecare martor are un frate (sau a fost pe cale de-a avea). Prin urmare: frații pot scrie împreună o carte, dar nu pot întâlni deodată aceiași îngeri și spiriduși; chiar și când devin mari, frații mici rămân mai mici decât frații mari; frații mici nu uită șuturile în fund încasate de la frații mari. Pe urmă, există acea parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să facă tot felul de lucruri și, cum și femeii îi era dor de ce-i făcea Harun Al Rașid când era pace, ea s-a înțeles cu eunucii să-i facă ei lucrurile alea sau, în fine, să le facă împreună. Noroc cu djinii. S-au înfuriat groaznic de ce-au văzut prin iatace și s-au băgat sub palat (pe la fundații, cred) și-au început să-l zgâlțâie cu toată forța lor, tare, tare de tot, ca s-o pedepsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Souness mă urmăresc datorită reluărilor televiziunii, iar scâncetul pe care mi s-a părut că-l aud în noaptea aia, spre sfârșitul filmului, se explică abia acum. Erau Știm și Ștam, care probabil plângeau împreună cu mine. 5. Frații pot scrie împreună un roman Destinatar: Matei Florian, aleea Băiuț, numărul 1, bloc D 13, scara D, etaj 4, apartament 40, sector 6, București. Expeditor: Matei Florian, etaj 1, sector 5. Iubitul meu Matei, câteva lucruri trebuie lăsate deoparte - eu care devin tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sau mai rău, să te sperii, tu, Bau-Baule, unde crezi că mai încapi, fă pași, lasă-ne singuri, e musai să fac asta, să iau pacostea de pe capul nostru, să rămânem singuri unul cu altul, eu aici și tu acolo, împreună de parcă așa ar fi de când lumea, de parcă ăsta ar fi cel mai normal lucru cu putință (un Matei mic și un Matei mare sporovăind fără vorbe într-o carte în care e târziu, e noapte) așa, pur și simplu, fără ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mentosan, suge un drops și se gândește la lucrurile înșirate așa curios pe hârtie, cum n-a mai pomenit prin cărticelele lui. Nu mă îndoiesc că destinatarul cu zulufi se află în posesia textului pe care tocmai l-am parcurs împreună (eu în calitate de frate al Mateilor, voi ân calitate de cititori), doar într-o chestiune atât de personală, de intimă, erorile funcționărești nu s-ar fi putut strecura, fiindcă epistola n-a urmat traseul obișnuit, n-a avut nevoie de plic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
istorie ca un băiat de trei ani să-l scuipe pe altul de șase și să nu pățească nimic? Bogdan deci, cred că v-ați prins deja, era un băiat de treabă. Mă chema cu soldățeii afară să ne războim împreună, lucru cu adevărat nesănătos, pentru că, or fi soldățeii de toate felurile, dar în mod sigur nu sunt politeiști, au nevoie de un singur Dumnezeu care să știe totul, cu mai mulți dai în bălmăjeală și bătăliile își pierd tot farmecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
bitter și vodcă. În diminețile de duminică în care nu se bărbierea, deci când nu mergeam la film sau la meci, coboram din patul meu, lipăiam pe culoar, mă băgam sub pătură lângă tata, mă lipeam de el și ascultam împreună teatru radiofonic pentru copii. Voi ați ascultat Emil și detectivii? Sau Aventurile lui Tom Sawyer? Sau Comoara din insulă? Dacă nu, vai de capul vostru! Despre mama-mare ar fi bine să știți că făcea foarte des scovergi, care erau grozave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
atelierul lui vrăjit, mă ținea în brațe, îmi explica fiecare mișcare, în amănunt, mă lăsa să manevrez pârghiile aparatului de mărit și să scufund hârtiile expuse (9/13, 10/15 etc., Orwo, Azomureș ș.a.m.d.) în substanța revelatoare, descopeream împreună chipuri și locuri cunoscute pe filmele proaspăt developate, vorbeam vrute și nevrute (sau câte-n lună și-n stele), nu ascultam teatru radiofonic pentru copii, dar era ca și cum am fi făcut-o. Când ieșeam de-acolo se întâmpla ca în unele duminici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și de perspicacitate (aici i-a ajutat și degetul meu arătător, care indica paharul mititel) până când au priceput ce se întâmplase. Apița era o țuică tare, iar Mița era Mircea. Mai târziu, după ce învățasem literele, nu doar sunetele, am urcat împreună pante abrupte, sufocante și am coborât văi amețitoare, am fost pe brâne, pe țancuri, pe povârnișuri, prin prăpăstii și păduri, pe platouri și grohotișuri, în șei, la cascade, prin jnepenișuri, zmeurișuri și întinderi de urzici. Primul vârf impunător mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
deloc de acord cu ceea ce făceam eu. La urma urmei, librăria era un loc supernașpa În care să trăiești, iar mama o alesese doar sub imperiul stringenței de a găsi un adăpost. În ciuda neînțelegerilor noastre din trecut, ultima zi petrecută Împreună a fost aproape emoționantă. Luweena m-a Îmbrățișat, iar Shunt, jenat, mi-a dat un ghiont În umăr. Tocmai dispăreau pe ușă, cînd am strigat după ei „Adio, scursuri ordinare ce sînteți, jigodiilor de ultimă speță”. I-am făcut cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
oferit la micul dejun bucățele de pîine prăjită și orice mînca el și era de părere că mi-ar plăcea, de pildă orez, pe care Îl fierbea, sau cremă de porumb, pe care o scotea dintr-o cutie. Am descoperit Împreună că șobolanilor nu le plac deloc murăturile. Era destul de mult timp plecat, uneori ziua și alteori noaptea, uneori la biblioteca publică din Piața Copley și alteori la barul Flood din colț, Însă cel mai adesea În locuri necunoscute. Întotdeauna cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
decît Îmi imaginasem vreodată, și nici mai singur decît fusesem eu Însumi la viața mea, Însă era mai singur decît crezusem că sînt scriitorii. De doar trei ori a bătut cineva la ușă În toate lunile În care am fost Împreună. Întotdeauna Îmi Închipuisem că un scriitor adevărat - și eu, atunci cînd scriam, În vise - Își petrece o groază de timp lenevind prin cafenele, unde are conversații scînteietoare cu oameni de spirit și că uneori aduce acasă cîte o fată frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
teamă de mesajul pe care Îl transmit. Însă eu cred că asta cam e și filozofia mea de viață, În fiecare zi mai slab și un pic mai dement. CAPITOLUL 12 Jerry și cu mine am petrecut multe clipe frumoase Împreună. Îmi plăcea Îndeosebi cînd luam amîndoi micul dejun, Îmi plăcea farfurioara mea cu cafea tare și lapte, și cum citeam Împreună ziarul. Într-o zi, la micul dejun, am citit un lung articol din Globe, despre Adolf Eichmann. Arăta imagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
zi mai slab și un pic mai dement. CAPITOLUL 12 Jerry și cu mine am petrecut multe clipe frumoase Împreună. Îmi plăcea Îndeosebi cînd luam amîndoi micul dejun, Îmi plăcea farfurioara mea cu cafea tare și lapte, și cum citeam Împreună ziarul. Într-o zi, la micul dejun, am citit un lung articol din Globe, despre Adolf Eichmann. Arăta imagini cu vagoane Întregi pline cu oameni Înfometați ce-și Întindeau brațele scheletice printre șipcile vagoanelor de animale, și mormane de cadavre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
scurgeau săptămînile și se răcea vremea - ne petreceam serile tolăniți amîndoi În vechiul fotoliu de piele și ascultînd discuri, și În primul rînd Charlie Parker și Billie Holiday. Avea o combină hi-fi adevărată, cu căști de ambele părți, și beam Împreună vin roșu pe care l-aducea În carafe de la Dawson’s Beer and Ale de pe strada Cambridge. Nu aveam propriul meu pahar, așa că luam cîte o Înghițitură de la el. De obicei stăteam pe brațul fotoliului și uneori mă Îmbătam atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]