4,115 matches
-
iubirii are puterea de a face să răsară umbre, ele însele deținătoare de putere. Dar umbrele acestea ascund și capcane, amăgiri care fac ca unele priviri ce par a fi ale unui îndrăgostit să-și exercite din plin și nestingherite înșelătoarea vrajă. În Noaptea regilor, Viola, deghizată în paj, încearcă să o seducă pe Olivia prin cântecele ei. În realitate, o va cuceri cu o privire. Căci, în timp ce Olivia își descoperă chipul, iar Viola îi admiră frumusețea, Olivia este aceea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
grăbește să-l îmbrățișeze pentru a-i dovedi că este cu adevărat el, principele Milanului, și că trăiește, îndoiala din mintea și din sufletul lui Alonso nu se va risipi cu totul. Nu cumva acest pretins Prospero este „vreun duh înșelător” („some enchanted trifle to abuse me”)? În ciuda faptului că l-a atins, că i-a simțit trupul „în carne și oase” și că, încetul cu încetul, începe să se convingă că închipuirea nu îi joacă feste, forța „efectului de fantomă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
le cunosc pe toate... Le văd ca într-o oglindă... văd cum doar se prefac că mănâncă... Ce se întâmplă aici, se joacă o piesă?”. Astfel, figura de ceară și gestica spectrală menționate în didascalii anunță o experiență a asemănării înșelătoare (ne întâlnim din nou cu faimosul methought/„mi se pare că...” shakespearian), care impune recunoașterea unei realități „deja-văzute”, a ceva ce revine după ce a existat sau s-a mai întâmplat o dată, o realitate, așadar, de ordinul imaginii reflectate și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
de asemenea, o veritabilă serie de dubluri: dublul nebunului, al tatălui, al mamei, al fratelui. Adică exact acele dubluri reprezentând un soi de figuri de ceară și/sau de fantome. În jurul lor se articulează tema oglinzii și cea a asemănării înșelătoare, astfel încât nu e o pură întâmplare faptul că referința teatrală se înscrie chiar în centrul acestei multiplicări de dubluri. Jocul dublurilor îi dă realității din teatru un statut de realitate indeterminabilă, de figură care este și, totodată, nu este ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
orice s-ar spune - Pirandello nu se înșală în această privință -, teatrul este o artă păgână. Și totuși el nu uită niciodată că, în creuzetul acestei magii, teroarea se împletește cu râsul, că apariția efectivă stă alături de „scamatorie”, de manevra înșelătoare și că, în general, pretutindeni domnește în permanență o stare de confuzie, ca în cazul acțiunii din Șase personaje în căutarea unui autor, bunăoară. Sosirea neașteptată a celor șase personaje seamănă mai întâi o teribilă derută în rândul actorilor, confruntați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
mod aproape profanator și cvasiclandestin” și marcate de „latura obscură, nocturnă, răzvrătită a demersului uman”. Se vede că nici de data aceasta Kantor nu a uitat spusele lui Maeterlinck despre „neliniștitorul mesaj” transmis nouă prin intermediul acestor plăsmuiri ce „iau înfățișarea înșelătoare a omului viu” și că înțelege să se folosească din plin de acel amestec de „repulsie și atracție”, de acea „tensiune între interdicție și fascinație” pe care le provoacă manechinul. Recapitulând „acuzațiile” aduse manechinului - crearea iluziei mincinoase, folosirea frauduloasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
să șocheze dureros publicul. Moartea și degradarea își dau astfel mâna pentru o „ultimă paradă”, acea „paradă vidă”, acea „celebrare care nu duce nicăieri” al cărei punct culminant este numit - cum altfel? - „complicitatea cu vidul”. Și totuși, în plin „simulacru înșelător”, în plină iluzie ce lasă un gust de „improvizație încropită repede și prost”, își face loc un fior tragic, reînvie ceva din emoția tragediei antice. Căci teatrul acesta cu actori-manechine și cu figuri de ceară se naște tocmai din tensiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
încă de eidolon, ș...ț aruncând o punte între lumea de aici și lumea de dincolo, făcând ca invizibilul să devină vizibil, imaginea lui Gorgo întrunește atât trăsăturile unei prezențe supranaturale, neliniștitoare, malefice, cât și pe acelea ale unui simulacru înșelător, ale unui artificiu menit să captiveze privirea și să creeze iluzia. Dionysos va fi ucis, iar trupul îi va fi sfârtecat de Titani tocmai pentru că, identificându-se cu o falsă aparență a propriei persoane, devine victima unei asemănări care induce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
femei. Susținut de prietenia unor oameni deosebiți, ca prințul Manuc, de pildă. Cu siguranță îi va simți lipsa. În fine, aici trăise departe de ceea ce detesta cel mai mult: țesătura invizibilă de intrigi, subteranele bârfelor, pârile mârșave, mierea și zâmbetele înșelătoare de la curtea Rusiei. Mai erau apoi și micile obiceiuri dobândite aici. Se obișnuise să-și ia micul dejun singur și gol, doar cu o manta aspră aruncată pe el. Perspectiva de a relua tot protocolul unui mic dejun simandicos, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Deși locuiesc în apropierea râului Mississippi (Acest râu este slăvit prin niște cântece și versuri execrabile în care motivul prevalent este unul ce încearcă să-l impună ca surogat al noțiunii de tată. În realitate, râul Mississippi este o apă înșelătoare și sinistră, ale cărei bulboane și curenți revendică multe vieți în fiecare an. Nu am cunoscut niciodată pe cineva care să se hazardeze să-și bage un deget de la picior în apele lui cafenii și poluate, care spumegă de scursura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
privind agenția de pariuri prin lapoviță și binoclu. Era o vreme Îngrozitoare. Ninsoarea diafană pe care o văzuse de dimineață se oprise o vreme și apoi Începuse chestia asta. Bucăți mari de lapoviță cădeau din cerul murdar, reci, ude și Înșelătoare. Deja Începuse să se Întunece. Sunase la fiecare autoritate medicală din țară, cerând detalii despre orice fetiță care fusese tratată de TBC În ultimii patru ani. La fel ca inspectorul Insch, era optimist; ar fi trebuit să fie un demers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Înghesuită și Întunecată. Teancuri de cutii de carton mărgineau Încăperea, iar umezeala permanentă le Înmuiase la colțuri. Mucegaiul acoperise pereții, conferind locului un miros al dezolării. Iar În mijlocul camerei se găsea o masă de bucătărie jegoasă, cu scaune cu Înfățișare Înșelătoare. Bernard Duncan Philips, cunoscut drept Hoitarul, era așezat Într-unul dintre ele, iar inspectorul Insch se rezema de chiuveta de vizavi. Între ei licărea un mic sfeșnic. Doar două dintre locașuri aveau lumânări În ele, iar acestea erau puțin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
clătină În urma siluetei care dispărea. În spatele său, Quebec Trei Unu vuia În parcarea Înghețată, cu luminile și sirenele la capacitate maximă. Vântul Îi Înfigea ace de gheață În față pe când Logan se forța să continuie. Asfaltul de sub picioarele sale era Înșelător, amenințând să Îl trimită de-a valma pe jos de fiecare dată când picoarele Îi atingeau zloata. Descoperi cu greu calea spre clădirea În care dispăruse Doug, sărind peste cele câteva trepte și izbindu-se de ușa de la intrare. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lume. Peretele cenușiu și rotund ca un castron al carierei se vedea doar ca o umbră prin zăpada abundentă. O tăiaseră direct spre perete, ocoliseră o stâncă, apoi se orientaseră către depozitul de dedesubt, lăsând În urma lor un lac adânc, Înșelător. Chiar și În mijlocul verii, apa sa era rece și Întunecată, iar adâncurile sale erau pline cu un amestec de tufe de ierburi și În apropierea malurilor de cărucioare de cumpărături, mergând spre o gaură fără margini mai Încolo. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
buzele Lui sunt pline de urgie, și limba Lui este ca un foc mistuitor; 28. suflarea Lui este ca un șuvoi ieșit din albie, care ajunge pînă la gît ca să ciuruiască neamurile cu ciurul nimicirii, și să pună o zăbală înșelătoare în fălcile popoarelor. 29. Voi însă veți cînta ca în noaptea cînd se prăznuiește sărbătoarea, veți fi cu inima veselă, ca cel ce merge în sunetul flautului, ca să se ducă la muntele Domnului, spre Stînca lui Israel. 30. Și Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Răscumpărătorul tău, Cel ce te-a întocmit din pîntecele mamei tale: "Eu, Domnul, am făcut toate aceste lucruri, Eu singur am desfășurat cerurile, Eu am întins pămîntul. Cine era cu Mine? 25. Eu zădărnicesc semnele proorocilor mincinoși, și arăt ca înșelători pe ghicitori; fac pe cei înțelepți să dea înapoi, și le prefac știința în nebunie. 26. Dar întăresc cuvîntul robului Meu, și împlinesc ce proorocesc trimișii Mei, Eu zic despre Ierusalim: "Va fi locuit", și despre cetățile lui Iuda: "Vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
sub acoperămîntul mohorît al cerului, Între zidurile neguroase ale pămîntului, În temnița vieții, să disprețuiți bogăția, așa cum vă Învață ei, să nesocotiți desfătările trupului, să vă lepădați de femeie, acest urcior de nectar, această urnă a plăcerilor, În numele raiului lor Înșelător și de teama iadului lor născocit, de parcă viața n-ar fi tot un iad...“ „Unii se Învoiesc pentru Împărăția pămîntului, alții pentru Împărăția cerului“, zise Petru, sprijinit cu mîinile de toiag. „Disprețuiește bogăția numai cel avut“, zise Simon, mijind ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
la cea de contemporani distractivi și atât. Atenția sa vrăjită nu mai era cucerită decât de claritatea superioară și consistența strălucitoare ale lui Shaw și de eforturile glorioase ale lui H.G. Wells de a potrivi cheia simetriei romantice În broasca Înșelătoare a adevărului. Ar fi dorit să-l revadă pe Monsignor Darcy, căruia-i scrisese imediat după debarcare, dar acesta nu-i răspunsese; În plus, știa că o vizită la Monsignor Însemna să-i povestească episodul cu Rosalind, iar gândul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
principiul distrugerii și al dezordinii - se ridică din tenebre, ajungând la granița cu lumea creată de Ormazd, cu gândul de a o distruge. Dar Ormazd este omniscient. „El cunoaște - menționează comentariul - spiritul plin de răutate al Demonului și gândurile sale înșelătoare. El știa, de la el însuși, că Demonul nu se va supune ordinelor sfinte și nici nu va deveni drept [...], că el nu se va retrage de la granița lumii luminii înainte de a fi atacat creația și de a fi încercat să
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
care le purtau (fie și metaforic) poeții inspirați de zeița Afrodita. Descriind tradiția grecilor de a pune cununi de plante pe capul zeilor și al oamenilor, tot Plinius vorbește despre „coroane care dăunează minții”, căci „forța mirosului [plantelor] se strecoară înșelătoare mai ales la beție și în starea de euforie” (Naturalis historia, XXI, 12) (38, pp. 77-78). Se credea că efectul tămăduitor este obținut prin simpla punere pe cap a unei cununi de plante medicinale, mai ales psihotrope. De exemplu, coroane
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
se află casele nobililor daimyō sau ale războinicilor și mai multe rânduri de șanțuri negre înconjoară falnicul castel care te scrutează amenințător. Spre deosebire de palatul somptuos din Madrid, castelul Edo era pe dinăuntru o înșiruire de încețoșate fusuma aurii și de înșelătoare coridoare întunecate strălucind negru. După ce am străbătut câteva coridoare întortocheate ca într-un mușuroi de furnici, l-am văzut pentru prima dată pe bătrânul de vreo șaizeci de ani, potrivit de statură, care stătea așezat într-un scaun de catifea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
instituțională se estompează" (Putnam, 2002: 115). Ceea ce pare să conteze decisiv la Putnam (2002: 196) este densitatea rețelelor orizontale. Pentru că doar interacțiunile specifice rețelelor orizontale produc norme de încredere și reciprocitate. Doar ele acceptă "sancțiuni" în cazul comportamentului egoist și înșelător. Rețelele verticale, autoritare, de subordonare, nu sunt propice dezvoltării unor asemenea valori. "O rețea verticală, oricât de densă și oricât de importantă ar fi pentru cei implicați, nu poate susține încrederea socială și cooperarea. Fluxurile verticale de informații sunt adesea
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
imprecisa și evocând indivizi abstracți, reunește indivizii particulari într-o entitate generală, care face din ei ființe indistincte, ce-și pierd orice particularitate 12. Alți analiști ai fenomenului, precum Jean Baudrillard 13, apreciază că formula "comunicare de masă" este chiar înșelătoare, având conotații negative. Pentru a nuanță pozitiv această formulare, J.J. van Cuilenburg, O. Scholten și G.W. Noomen au recurs la expresia "comunicare în masă". Cu toate acestea, se poate susține că teoreticienii care au reliefat neajunsurile formulării comunicare de
by IONELA CARMEN BOŞOTEANU [Corola-publishinghouse/Administrative/1115_a_2623]
-
mele, al școlii, al societății; este Cel în care totul își găsește sensul; este Cel care este capabil să dăruiască un proiect și o prospectivă. Fără El nu știm unde mergem, căile noastre sunt nesigure, realizările noastre sunt minime și înșelătoare. Cu El profunzimea dorințelor noastre infinite găsește un punct de referință, de sosire, adică încuviințează pe fiecare că poate fi iubit până la sfârșit, deoarece nu ne dezamăgește, nu ne lipsește de ceva, dar ne îmbogățește și ne învață să ne
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
a atacat teritoriul poeziei, publicând, unii, măcar câte un volum...! Exemplele sunt nenumărate, începând cu George Călinescu. Când vei ataca și tu teritoriul poeziei cu un volum? Promit să scriu prefața...! Așadar, sunt poet, aș spune, și folosesc doar masca înșelătoare a criticii. Ba chiar a criticii de poezie. Și, prin urmare, sunt chiar pe raftul pe care merit să stau. Deși, trebuie s-o spun, mă aflu acum într-un oarecare impas. În cele mai bune momente ale mele, am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]