3,914 matches
-
în liceu am prins entuziasmul abandonării lui Roller și dominanta Daicoviciu. Mi-am petrecut mult timp la cetățile dacice de la Costești și la Sarmizegetusa romana, fericită că fugim de încărcătura slavă a trecutului mioritic. Hunedoara nu e Clujul. Acolo, trecutul încărcat nu e cel „iluminist”, ci mai ales cel daco-roman, dar și medieval. Am trăit în castelul lui Matiaș Corvin verile, când o făceam pe ghizii puiandri ai clasei muncitoare în curs de culturalizare. Este o vreme pe care tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Ai nevoie de energie ! spune Trish, tulburată. Azi e o zi mare pentru tine ! Trebuie să arăți cât se poate de bine ! — O să arăt. Încerc să zâmbesc. Am nevoie doar de o cană de cafea. O să fie o zi foarte încărcată. Departamentul de PR de la Carter Spink a intrat în funcțiune în momentul în care le-am comunicat decizia mea, și au transformat întoarcerea mea într-un mare eveniment mediatic. La prânz o să fie o mare conferință de presă în fața reședinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
toată treaba, dacă ne punem banii la un loc, ai noștri și ai dumitale, sunt convins că vom reuși, și, în plus, fiind eu gardian intern poate îmi fac o reducere, nu pierdem nimic dacă încercăm, Un singur om la încărcat și descărcat, nu știu dacă rezist, deja mă dor brațele și picioarele, Nu vei fi singur, merg cu tine, spuse Marçal, Nu, te pot recunoaște, și ar fi rău pentru tine, Nu cred că e vreo primejdie, n-am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
surprindă că teama de a fi certat în public de superiorul ierarhic schimbă într-o clipă atitudinea subșefului. Mai aruncă o insolență ca să-și ascundă furia și se retrase în fundul magaziei, de unde apăru din nou numai când camionul, în sfârșit încărcat, abandonă subterana. Nici la propriu nici la figurat nu au strigat Cipriano Algor și Marçal Gacho victorie, erau prea obosiți ca să-și irosească restul de puteri cu triluri și felicitări, cel mai bătrân spuse, O să ne mănânce sufletul când vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Martei străluceau plini de lacrimi, Nu mă băga în seamă, spuse, din cât se pare, noi, femeile fragile, nu știm să ne purtăm altfel când suntem gravide, trăim totul în mod exagerat. Marçal strigă din curte că furgoneta era gata încărcată, putea să plece când vroia. Cipriano Algor ieși, urcă în furgonetă și îl strigă pe Găsit. Câinele, căruia nu-i trecuse prin minte posibilitatea unui asemenea noroc, sări ca un fulger lângă stăpân și se instală, zâmbitor, cu botul căscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
-ți cer o favoare! — Tu ești cel care mă copleșești cu favorurile tale. Fie! recunoaște Abu Taher. Să zicem că aș dori ceva În schimb. Au ajuns În fața portalului reședinței sale; Îl invită să-și continue conversația În jurul unei mese Încărcate. — Am un plan pentru tine, un plan de carte. Să lăsăm, pentru o clipă, rubaiatele tale. Pentru mine, ele nu sunt decât inevitabilele capricii ale unui geniu. Adevăratele domenii În care excelezi sunt medicina, astrologia, matematicile, fizica, metafizica. Mă Înșel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
am simțit obligat să mă explic. — De fapt, am o treabă urgentă la Teheran, n-am făcut decât o ocol prin Tabriz ca să văd un prieten care predă la dumneavoastră, Howard Baskerville. La simpla menționare a acestui nume, atmosfera deveni Încărcată. Jovialitatea, Însuflețirea, reproșul părintesc dispăruseră. Nimic altceva decât o mină stânjenită și chiar rezervată. O tăcere apăsătoare, apoi: — Sunteți un prieten - al lui Howard? — Într-un fel, sunt răspunzător pentru venirea lui În Persia. — Grea responsabilitate! În zadar am căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Luke termină de completat formularele și le înmânează bărbatului. Acesta îi întinde o cheie mare, demodată și îi cheamă un băiat de serviciu. — Nu cred că avem nevoie de ajutor, spune Luke, zâmbind și îmi ridică valijoara. Nu suntem supra încărcați. — Du‑te tu înainte, spun. Eu vreau să... verific ceva. Pentru mâine. Îi zâmbesc și, spre ușurarea mea, după o clipă, se îndreaptă spre scară. Cum e destul de departe ca să nu mă audă, mă răsucesc înapoi spre tejghea. — Puteți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
trăiești viața? — Ei, i‑am promis ceva acum câtva timp. A fost un fel de jurământ, să‑i spun... — Dar nu o să știe niciodată! zice călugărița. Dacă tu nu‑i spui... Mă uit la ea șocată. — Dar o să am cugetul încărcat, dacă‑mi încalc promisiunea! Nu, rămân aici încă puțin cu dumneavoastră, dacă n‑aveți nimic împotrivă. Ridic o mică statuetă a Fecioarei Maria, pe care o remarcasem acum puțin timp. E foarte drăguță. De unde o aveți? Călugărița mă fixează, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Din păcate nu, spune Luke. Îmi aruncă un surâs grăbit, dar îi citesc dezamăgirea pe față și simt cum mă cuprinde un val de indignare la adresa mamei lui. — Sigur poate să‑și facă puțin timp altădată. — Are un program foarte încărcat. Și aici are dreptate, n‑am anunțat‑o din timp. Are o grimasă. Vezi tu, mama nu e doar... o doamnă oarecare din înalta societate. Are o groază de obligații importante. Nu poate să lase totul baltă, oricât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
tăcere, eschivă, atât. Pastelata imagine idilică a iernii, festivismul ei ieftin, inhibant? Intensitatea privirii ei speriate îl intimidase? Amânase, pur și simplu, contactul. Apoi, cândva, imaginea simetrică: Ira în vară, în scrânciob. Retușată, fericită. Interludii copilărești? Iarăși privirea aceea brusc încărcată, care promitea prea mult. Și iarăși șansa de a evita atingerea, releele ei secrete. Speriat de promisiunea excesivă, de preludiile excesive? Primise cândva o scurtă chemare. Ira lucra deja ca arhitectă pe șantierul unei gări somptuoase, la Brașov: vino cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
important citatul din Nottara, despre modul În care nenea Iancu urmărea și conducea repetițiile textelor sale : după cum bine se știe, nu Întotdeauna dramaturgul este și regizorul ideal al piesei ... Sigur că unele afirmații din altă teză, despre eroine cu ereditate Încărcată, pot sta, ca-n teatru, unde nimic nu este univoc, sub semnul Întrebării : spre exemplu, autoarea propune o seducătoare apoftegmă a lui Flaubert („ Artistul trebuie să existe În operă ca Dumnezeu În creație, invizibil și atotputernic; să-l simți pretutindeni
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
tremurânde, când în brazde de văpaie. Papura se mișcă-n freamăt de al undelor cutrier, Iar în iarba înflorită, somnoros suspin-un grier... E atâta vară-n aer, e atât de dulce svonul... Singur numai cavalerul suspinând privea balconul Ce-ncărcat era de frunze, de îi spînzur-prin ostrețe, Roze roșie de Șiras și liane-n fel de fețe. Respirarea cea de ape îl îmbată, ca și sara; Peste farmecul naturii dulce-i picură ghitara: O arată-mi-te iară-n haină
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lor extraterestru luminând chipurile acarilor cu o paloare pe care ți-o dă subteranul, cu frăgezimea și moliciunea aripei de fluture, străvezie ca apa mării, în ziua de vară senină, prin piele zăreai venele, prin vene sângele, prin sânge virușii încărcați cu stigmatul imposibil de elucidat al bolii de gară, manipulat de comenzile pierdute sau rătăcite undeva în ancestral, în care nu erau trenuri, dar se înfiripa psihologia de tren, un străluminat gând posibil al imaterialului palpabil cu gust și miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dat fiind că se opreau din când în când pentru a le schimba poziția, după care porneau din nou. Printre ei, se plimbau, cu mult mai multă viteză, siluete mai bine făcute decât corpurile încă plăpânde ale elevilor, ducând roabele încărcate. Era noapte, așa cum e noaptea în Ieșiron. Câteva triluri triste ale celor puține păsări care mai existau și care mai îndrăzneau să iasă din cuiburile lor se auzeau din când în când. Cerul era senin. Cel puțin, părea senin, întrucât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cam toate caisele sunt începute vara-n cimitir - răcoare nerâvnită printre rădăcini nici-un nor pe cer - un zumzet de albine printre albăstrele vacanță de basm - fetița vede-ntre nori ursul și vulpea pescăruși în zori - încet-încet nisipul prinde culoare teiul încărcat - la orice adiere praf de lumină cântec de greieri - mă prinde iarăși dorul de chitară secetă în sat - din când în când albine pe bluza cu flori ceas vechi în gară - măsurând așteptarea ultimul greier “Uitați-vă cu băgare de
Vara cu greierii ei by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83680_a_85005]
-
constrâns să părăsească această localitate, după ce și-a pierdut fratele și doi servitori, în molima, care aici, ca și la Brăila, răpune șapte din opt [oameni] pe care îi atacă. Toate vasele au părăsit precipitat acest port (Galați), cu marfa încărcată sau fără, de frica aducerii contaminării la bord. S-a afirmat aproape sigur că, în această săptămână, nu va avea loc nici o activitate publică în București", datorită atmosferei de anarhie ce domnește în oraș, unde rezolvarea oricărei afaceri importante trebuie
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
fără a avea dureri. "Eu [Vîrnav] nu găsesc contagiozitate absolută. Nici guvernul nu a oprit comunicația liberă. Răspândirea epidemiei se face foarte încet. Părțile orașului situate mai înalt nu au fost atinse până acum de epidemie. Cauzele locale sunt: locuințele încărcate [aglomerate], murdăria, necurățenia [corporală], umezeala etc. De la 17/[29] septembrie până la 15/[27] octombrie am avut 508 bolnavi. Dintre aceștia au murit 180 evrei și 86 moldoveni. Din totalul acestor bolnavi au fost tratați în spitale 60; 34 din ei
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
TRAIAN a preferat să vorbim În limba italiană, În tot timpul fiind de față un colaborator al său. Numai Într-o singură seară am putut vorbi circa 2 ore, În care mi-a povestit programul său obișnuit de lucru, foarte Încărcat. Cercetările recente le-a putut Întreprinde În colaborare cu SCHMIDT HEINRICH, directorul Institutului European similar din Hamburg, mare specialist. Așa cum am arătat În raportul meu amănunțit prezentat pentru conformitate locotenentului Matei Silviu, TRAIAN MANU ar fi o achiziție importantă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
strategie, dar, cum se petrece de obicei, când au pus-o În practică, au apărut derogările: furată de plăcerea de a fi vioara Întâi, soția irosea timpul șederii mele acolo cu poveștile ei. Mai conștient decât ea de programul meu Încărcat, Cristian stătea ca pe ace: am simțit acest lucru pentru că Îmi ocolea privirea, Își trosnea degetele, un gest grosolan pe care nu Îmi amintesc deloc să-l fi avut În copilărie și, la un moment dat, a abandonat atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
divorțul. Când au ajuns aici, doamna Dobrotă a izbucnit În plâns, ar fi o mare nenorocire, mi-a spus, fata lor ar fi de-a dreptul distrusă și, În plus, există și un copil În această căsnicie. Atmosfera este permanent Încărcată, plânsete, Învinuiri...„ Deși tu nu ai urmași, ar trebui să Înțelegi că pentru un părinte nu există suferință mai mare decât să-i facă Într-un fel rău, fără să vrea, copilului său”, a adăugat Cristian. „Înțeleg”, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mă mai trezesc decât, Într-o după-amiază blândă de toamnă, stând la povești cu Borger pe băncuța din fața casei părintești. Doar mi-a promis... că o să vină să culegem struguri și, mai apoi, seara să ne găsească admirând Împreună - amurgul Încărcat de taine.... Necunoscuta Mergea Înaintea mea, fără grabă, balansându-se ușor de pe un picior pe altul. Nu știu ce m-a făcut să am o oarecare trăsărire sau ce m-a fascinat În prima clipă În care am zărit-o: părul negru
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
noastră spre seculara pădure, întrecându-ne cu bicicletele pe o distanță ceva mai scurtă de 2 km. Vântul care mă răcorea în arșița verii, veselia și glumele noastre copilărești le simțeam ca o terapie pentru suflet și minte. Cu bateriile încărcate, veneam acasă și citeam până târziu în noapte. Culmea, nu simțeam nevoia de televizor și nici internetul nu mă mai chema cu atâta ardoare. O carte bună, în liniștea răcoroasă a vilei de la țară, unde merg în fiecare vacanță, le
ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
de nas și-mi cufund capul sub apă. La ora nouă fără zece sună telefonul. ― Jemima? Sunt Ben. Firește. Cine ar putea să fie? ― A, bună. A sunat! A sunat! A sunat! ― Cum a fost restul zilei tale de muncă? ― Încărcat. Dar slavă Domnului că am terminat. Uite, tocmai plec de la birou, să trec pe la tine? În timp ce eu diger ceea ce tocmai a spus, tăcere. Nu a anulat întâlnirea! Vine încoace! ― Alo, Jemima, mai vrei să bem ceva? ― Da, da. Sigur. Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de seamă, a pornit pe marginea pădurii. Nu avea curajul să se desprindă de umbra codrului... A rămas în așteptarea înserării, urmărind cu mare grijă orice mișcare din poiană. Până la apusul soarelui, nu i s-a părut nimic deosebit. Pistoalele încărcate le-a înfipt bine în chimir. „Acum, fie ce-o fi! Am să merg la han!” - a hotărât lotrul. Se înserase de-a binelea. În jur era liniște de catedrală. S-a apropiat de grajdul hanului, lipindu-se de perete
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]