4,058 matches
-
ei n-ar fi venit, după aceea, să-mi spună că sunt de partea mea și că eu am dreptate. Asta în particular. Și-i întrebam atunci: "Bine, dar de ce nu ai votat după cum îți sunt convingerile?". "N-am avut încotro", răspundea acela. Apoi lucrurile au evoluat. Nici nu mai supunea la vot, în Biroul Politic, divergențele dintre noi. Eu continuam să fiu președintele Consiliului de Miniștri dar el chema, pe rând, miniștrii la el. Le spunea ce să facă într-
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
deportați la cariera de piatră de lângă Bug. Era o carieră mare... eram acolo cam 3.000 de oameni. Și dacă se știa oarecum lista dinainte, n-ați Încercat să fugiți? Nu. Unde? Nu era unde să fugi. N-am avut Încotro. Noi ne-am făcut, să zic așa, bagajele: câte un rucsac, cât am putut băga acolo și cu asta am plecat. Și am ajuns la cariera de piatră. Totodată au fost deportate și cele două surori ale tatălui meu, ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am putut să mă bucur că suntem din nou Împreună. Împreună am Înfruntat În continuare condițiile grele În care trăiam. Am rămas gravidă. Era o mare responsabilitate să aduci pe lume un copil În condițiile date, dar n-am avut Încotro. Fiul nostru Sascha s-a născut pe 18 iulie 1944. Nașterea a decurs noaptea, pe o bucată de saltea completată cu o valiză, la lumina opaițului. Am căpătat o infecție, copilașul era plăpând, fără vlagă. Părinții mei erau Îngroziți la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ajungă până la Dornești... Ce vi s-a spus să luați? Ni s-a spus să nu luăm prea multe, că ne Întoarcem repede - numai așa, ce putem, pentru o zi-două... Și i-ați ascultat? Am ascultat și nici nu aveam Încotro, pentru că nu aveai cum să cari atâtea după tine. Dacă prindeai un loc Într-o căruță sau cât puteai să iei, o valiză, ceva de mâncare... Dumneavoastră cu cine ați plecat? Toată familia: mama, tata, eu, sora mea, plus sora
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
trei - dar l-am așteptat și am plecat Împreună la Murafa. — Ați stat cumva alături? — Nu, nu eram alături, căci era un târg destul de Împrăștiat. Stăteau, tot așa, la o familie de evrei, care i-au primit - că n-aveau Încotro, trebuiau să ne primească, nu puteau să ne lase așa, erau și ei evrei. Sigur, noi am intrat oarecum peste ei... — În prima perioadă cum vă găseați de mâncare? Vă spun, noi am luat câteva lucruri de valoare - le vindeam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a fost nici un fel de discuție. În legătură cu locul unde urma să plecăm noi aveam idee, pentru că tata știa, habar n-am de unde, pentru că deja când eram În vagoane el Încerca să ne Învețe pe noi, copiii, limba ucraineană - deci știa Încotro mergem. Discuțiile legate de viitorul nostru au Început abia când ne aflam În vagon, pentru că până În acel moment era foarte puternic zvonul că a venit un ordin de revocare a deportărilor. De unde au existat aceste zvonuri - din partea autorităților? Nu știu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
era ceva, așa, din punct de vedere biologic, cădeai butuc, te trezeai de dimineață, să zicem o zi de primăvară, fugeam repede să mă spăl În Nistru, mă băgam repede În apă, care era rece ca gheața, dar n-aveai Încotro, n-aveai unde să te speli, și fugeam după aceea la lucru la ateliere. Eram fericit că pot să mă duc acolo - nu prea mă pricepeam eu la acea meserie (o dată eram să-mi și tai degetele la ferăstrăul cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am șezut. Și deodată am văzut niște pomi, un pic mai jos. A trebuit să cobor, am coborât și am adormit acolo. Când m-am trezit am ieșit pe stradă, iarăși, n-am mai știut din care direcție vin și Încotro mă duc, și m-am dus așa... Dar deodată: „Aici parcă am mai fost...”. Și mi-am spus: „Eu am fost totdeauna fatalistă - mă duc, fie ce-o fi”. M-am dus, nu m-am uitat unde, m-am dus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
niște porci. Am auzit la televizor, În fiecare zi 600-700 de crime În New York, vreo 10.000 de jafuri și spargeri... Nu, nu-mi place America”. A spus: „Asta Înțeleg, căci nici mie nu-mi place, dar nu mai am Încotro”. Dar când mergeam În Europa, ne-a trimis de fiecare dată câteva sute de dolari, pentru benzină, pentru una, alta... Asta este relația. Acum am auzit că e bolnav și mă doare foarte mult, că nu pot să mă duc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
în est tradiția universului creat de Marele Arhitect al Universului. Platon spunea că această țară avea zece popoare 13. Distrugerea continentului s-a păstrat în memorie, de pildă la a doua inițiere a unui novice în mistere, arătându-i-se încotro trebuia să i se îndrepte sufletul înaintea unei noi reîncarnări 14. Când Toth a întemeiat acum șaisprezece mii de ani prima colonie în Sais, în Egiptul de Jos, preda cultul lui Osiris. Osiris trăise cu două patru mii de ani
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
stânga, care chiar să fie stânga pe scena politică românească, nu pentru că alții își zic de dreapta, care n-a putut fi realizat, era prea târziu, materialul din care trebuia făcut se uzase de așteptare, își pierduse busola politică, apucând încotro a văzut cu interesul. Nelecuit încă de integrarea originală a capitalismului în socialism, domnul Iliescu vrea să-și scrie cartea vieții „După douăzeci de ani de orbecăială”, evident prin cenușa socialismului științific, în care reformarea P.S.D-ului este pusă
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Între ei de pretutindeni. Și, În sfârșit, am ajuns În prezent Într-un punct al automatizării fluxurilor de lucru unde calculatoarele comunică Între ele prin Internet folosind protocoale standardizate fără ca vreun om să fie deloc implicat. STANDARDE PESTE STANDARDE Oare Încotro ne Îndreptăm? Ce e grozav În legătură cu HTML, HTTP, TCP/IP, XML și SOAP este că odată ce au fost adoptate ca standarde - totul devenind din ce În ce mai interoperabil și interconectat - companiile de software au Încetat să mai concureze pe tema cine putea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
al libertății politice alcătuit de Freedom House“. Cu alte cuvinte, imaginația este de asemenea un produs al necesității. Atunci când contextul În care trăiești nu Îți permite să te complaci În anumite fantezii radicale sau de evitare a realității, nu ai Încotro. Priviți de pildă unde au loc astăzi cele mai creative inovații din lumea arabă musulmană. Exact În locurile care au puțin petrol sau chiar deloc. După cum am notat anterior, Bahrain a fost una din primele țări din zona Golfului Persic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
nu fac reformă până nu scad prețurile la petrol și Îi forțează să Își modifice contextul. Oamenii nu se schimbă când le spui tu că ar fi cazul să o facă. Se schimbă când Își spun singuri că nu au Încotro. Sau, așa cum afirmă Michael Mandelbaum, profesor de afaceri externe la Universitatea Johns Hopkins, „oamenii nu se schimbă când le spui tu că există o opțiune mai bună. Se schimbă când ajung la concluzia că nu au altă opțiune“. Dați-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
EXEMPLU BUN Stanley Fischer, fostul director adjunct de la FMI, a făcut mai demult această remarcă: „Un exemplu bun face cât o mie de teorii“. Eu cred că are dreptate. De bună seamă, oamenii nu se schimbă numai când nu au Încotro. Se mai schimbă și atunci când văd că alții la fel ca ei s-au schimbat și le-a mers foarte bine. Sau, așa cum observă Michael Mandelbaum, „oamenii se schimbă În urma a ceea ce observă, nu doar a ceea ce li se spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
nici țipenie de gardian sau funcționar. Au crezut că sunt atrași într-o cursă. Luând contact cu cetățenii liberi care treceau pe stradă au înțeles că dispun singuri de viața și viitorul lor. Cei de drept comun au plecat care încotro i-a dus mintea. Deținuții politici s-au sfătuit ce să facă. Se aflau disciplinar la Suceava Trifan Traian, Marian Traian, Jacotă Vasile, preotul Palaghiță și alții. Ei au hotărât să ajungă în grupuri mici de 2-3 inși sau chiar
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
făceau pregătiri pentru programul de seară, am observat în atitudinea lui o stare de neliniște. Se mișca de ici colo, se oprea și se uita fix într-o parte, ca atunci când îți iese un șarpe în cale și nu știi încotro să fugi. În sufletul lui era o mare agitație. După programul de seară când fiecare își ocupa locul său pe prici, Zahamic a ieșit la marginea priciului, lângă fereastra oblonită. Domnilor, în seara asta vreau să comunic ceva și rog
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
întreaga națiune, care în România era în cea mai mare parte săracă. Adevărații naționaliști susțin că națiunea cuprinde toate clasele. Acum, la sfîrșitul secolului al XX-lea, să medităm asupra cîtorva vise mesianice ale mileniului: cum au devenit ele realitate? Încotro a luat-o Revoluția Rusă? A devenit oare naționalismul muncitoresc o stradă cu sens unic? A fost Tito comunist, naționalist, sau și una și alta? Erau absurditățile comunismului albanez motivate de marxism sau de experiențele naționale anterioare? A fost Ho
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
un dezastru". A fost trimisă o misiune militară din Franța sub conducerea generalului Henri Berthelot pentru a sprijini efortul de război al românilor. Prima lui remarcă a fost: "Sînteți admirabil de dezorganizați!"50. Așa încît armata română n-a avut încotro și s-a retras în Moldova, lîngă granița cu Rusia. După părerea lui Iorga, dacă le spuneai rușilor că România îi este aliată, ei răspundeau: "Noi nu sîntem aliații României; noi sîntem "protectorii" României"51. Atunci cînd Predealul, aflat la
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Pentru Iorga, Hitler era "purtătorul de cuvînt al tuturor nemulțumirilor și simbolul tuturor speranțelor poporului german". Finanțat de industria grea, unii visători naivi sperau că Hitler îi va "nimici pe evrei și va dobîndi coridorul polonez și ținutul Rinului"101. Încotro o va lua Hitler? Va fi oare cooptat? Sau va deveni un fenomen trecător? Așa credea Stalin. Din acest moment, datorită politicii speciale duse de naziști (mai ales în România, cu petrolul ei, cu granița ei întinsă cu URSS-ul
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
ăsta de un milion de ori până acum, suntem ca niște păpuși mecanice... dar, Doamne, tot timpul numai la asta mă gândesc, din când în când mai răbufnește din mine! Am acceptat până și minciuna aceea, pentru că n-am avut încotro, și doream cu atâta ardoare să fiu fericit, mă rog, nu chiar fericit, știu că așa ceva-i imposibil, dar voiam măcar puțină liniște în scârba asta de viață ratată a mea, voiam să mă odihnesc și eu un pic... dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să îndurăm și să credem, reluă Hartley. Ce s-a întâmpla s-a întâmplat. Nu mai are rost să discutăm. Nu, nu mai are rost să discutăm, întări Ben. E ca la război. Cade unul, ceilalți merg înainte. N-ai încotro, nu? Hartley ședea cu mâinile încrucișate în poală. Nu se uita la mine în timp ce-mi vorbea. Se foia pe scaun, stingherită, și-și netezea părul des și îngrijit coafat. Nu-și rujase buzele, iar fața arsă de soare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ăsta declară cutare, ăsta declară cutare, ăsta declară cutare... Și-așa mai departe. Și zic: Bun, ștergeți, rupeți tot ceea ce am declarat lui Nagy Wilhelm, și începem ancheta din nou. Și-am început iar ancheta, că n-am mai avut încotro... Mi-am dat seama că știu tot, și că nu mai avea nici un sens să nu declar ceea ce-am făcut. Și după ce ați recunoscut s-a încheiat ancheta? Da. Toată treaba asta s-a terminat aproape de ajunul Crăciunului. Și
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
stau vreo câțiva ani... La constatarea asta... mă așteptam să nu mă lase, dar când am stat de vorbă cu prietenii mi-am dat seama că mă mai ține o lună, două, și o să-mi dea drumul, că n-au încotro... Și m-a mai ținut vreo două luni. Și-am stat la Salcia, unde erau ultimele rămășițe, ultimii deținuți la care nu le-au dat drumul până atuncea. În perioada asta am lucrat... de vorbă așa. Ne scotea la o
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
internaționalismu’ proletar, și văzând că întreaga conducere a orașului, atât în comerț, în economie, în administrație, era în mâna evreilor și-a maghiarilor - ucrainieni mai puțini, și români deloc - sigur că ne-a nemulțumit treaba asta, și ne-am gândit încotro o ia țara asta. Și atunci am început și noi să acționăm împotrivă. Și nu eram numai de capul nostru, că aveam un profesor tânăr, Vișovan Aurel, și câțiva colegi mai mari, prin clasa a VII-a de liceu... Din
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]