6,539 matches
-
timpului: „Și-n haos echilibrul și ordinea se puse ............................................................ Tot spațiul se Împle, și timpul ia măsuri...” În cîntul al II-lea, intitulat Imnul creațiunii, statul divin revine, prin aceste măsuri, la armonia (liniștea) inițială. O nuntă extraordinară Începe, la Îndemnul divinității, și din fecundarea elementelor cerești apare Mater Terra cu munți acoperiți de cedri, cu dumbrăvi ebenine, arbori fructidori, care și aceștia se pregătesc de nuntă mistică, Într-o armonie de arome și de acorduri sublime. Heliade Înfățișează, după Cartea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pentru actul suprem: răpirea, căci: „Îți deschid frumosul sîn... ........................................... Fericit cel ce răpește Tinerele-i răsfățuri Vezi tu, noaptea e nebună, La suspinele d-amor, Cer, pămînt, eter și lună Aiurează, se-nfior.” Inocența (În treacăt fie zis: culpabilă, tînjitoare, cu Îndemnuri la sofisticate plăceri) nu este singura figură a erosului În versurile lui Bolintineanu. Clar conturată este, de pildă, figura feminității ce asociază o morală intratabilă. S-o numim: figura iubirii onorabile. Ea depășește sfera erosului și se adresează cu precădere
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
din afară nu-l poate hotărî să-și Înfrîngă inerția și să se apuce să scrie dacă nu există ambianța favorabilă: cabinetul de lucru bine Încălzit, candelabrul aprins, ceaiul aburind pe masă, focul pîlpîind vesel În sobă... Numai atunci simte Îndemnul de a pune mîna pe condei, numai sub apăsarea „despotismului Îngrozitor al iernei” poetul Își notează impresiile. O recluziune jumătate impusă, jumătate căutată precede, dar, hotărîrea lui Alecsandri de a scrie. O recluziune care se transformă Într-o bucurie a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de jocuri și desmierdări, așteptînd porțiile lor de zahăr; biroul mă cheamă lîngă el, arătîndu-mi călimara plină, condeiul zburdalnic, hîrtia albă. «La lucru!ă Îmi șoptește un glas ce iese din tuspatru colțuri a cabinetului și cu plăcere ascult adeseori Îndemnul său; Încep prin corespondența cu Londra, cu Parisul, cu Bucureștii, cu lașul, cu Montpellier, chiar și cu America; apoi mă apuc de vreo lucrare mai serioasă și ziua trece făr-a băga de seamă dacă ninge și dacă suflă crivățul.” Însă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sfîrșit, la mine acasă, printre ai mei, dintre care două nepoțele și patru căței, care mă sărbătoresc și mă amețesc cu ciripitul și lătratul lor. Mi-am găsit căsuța căptușită pentru iarnă, grație prevederii Paulinei, și biroul meu renovat, numai Îndemnuri de lucru! De aceea, ca un om cuprins de o sete arzătoare, am dus la buză cupa sacră și l-am apucat pe Ovidiu de mijloc. Care va fi rezultatul acestei lupte? Victorie sau Înfrîngere?” Victorie, desigur. Ovidiu se lasă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
important: cîmpia de la MÎnjina (unde este localizată, În martie 1845, această meditație) nu este un pustiu, nu-i un spațiu fără margini, amenințător și nefertil. Numai jalea e „fără margini”, numai dorul este „fără hotar”, numai Îndrăgostitul fără speranță simte Îndemnul să se arunce pe un cal și „prin văzduh să-noate, / pășind peste-orizonturi, zburînd peste cîmpii”... Neliniștea poetului visător este scurtă, un „acord Îngeresc”, un „glas prietenesc” plutesc prin aer și-i dezmiardă urechea. El nu simte, În consecință, dorința
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
apare, i-o adîncește. Ceva măreț și puternic se naște În el. O dorință presantă de a cuvînta În scris ceea ce firea cuvîntă În profunzimile sale etc. Însă a cuvînta impune, Încă o dată, o știință, un limbaj. Nu este Îndeajuns „Îndemnul la stihurghie” (Ioan Cantacuzino), trebuie și cunoașterea meșteșugului stihurilor (retorica), după cum trebuie o gramatică românească, necesară pentru a pune ordine Într-o limbă anarhizantă. Retorica amoroasă este o parte a acestei retorici generale care Încearcă să se constituie, În literatura
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lumești. Nu îți vor fi iertate greșelile, orice încălcare a regulilor îți va fi pedepsită și, dacă o să stărui în greșeală, vei fi trimis acasă rușinat și arătat cu degetul de oameni ca un păcătos. Nu prea era încurajator precum îndemnul lui don Terentio, dimpotrivă, cel ce vorbea făcea caz de un ton solemn și amenințător, fără putință de apel. Acesta era preotul Costantino, înalt, usacățiv, cu barba sârmoasă, ce tăvălea cuvintele ca și cum le-ar stoarce pentru a le usca. Giandomenico
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să aibă grijă să-și Îndrume copiii cu dragoste dar și cu fermitate. O iubire fără discernământ este o iubire bolnăvicioasă care Îi afectează pe copii În loc să-i ajute. Relațiile dintre copii și părinți sunt firești atunci când se bazează pe Îndemnurile Sfintei Scripturi: «copii, ascultați pe părinții voștri În Domnul că aceasta este cu dreptate!» O altă grijă a părinților este de a-i stimula pe copii să-și asume tinerețea ca pe un timp al modelării prin sacrificiu. Astfel ei
EDUCAȚIA RELIGIOASĂ – O NECESITATE PENTRU SUFLETUL TUTUROR COPIILOR. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mariana DINTER, Adriana NASTASĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2133]
-
vocabularului. Corectitudinea expresivă a copilului depinde de munca depusă de părinți.” Pentru ca gândul copilului să fie limpede și smerit trebuie să-i stimulăm voința pentru munca fizică. Părinții trebuie să Împrumute copiilor lor experiența de muncă. În zilele noastre acest Îndemn spre munca fizică nu-și mai are ecou datorită neascultării și mândriei copilului. Un adolescent, decât să muncească În condiții neplăcute, mai bine lenevește Încurajând sporirea patimilor. În afara dialogului care trebuie să existe Între copii și părinți, Sfântul Ioan recomandă
EDUCAȚIA RELIGIOASĂ – O NECESITATE PENTRU SUFLETUL TUTUROR COPIILOR. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mariana DINTER, Adriana NASTASĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2133]
-
înlemniseră cu ochii goi, lanțurile celui mai tare om din lume zăceau morman, ca un șarpe sătul. Petrache privi cu un aer satisfăcut cum Aurica își îngroapă fața în păpușa moale. „Ți-e frig ?“, întrebă. Ea văzu în asta un îndemn și-l luă de braț, și încă atât de strâns, încât putu să țină, mai departe, ursulețul la piept cu ambele mâini. De la Moși începeau marginile cu case. Asfaltul se despărțea în străzi pietruite, castanii bătrâni luau locul stâlpilor de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și neizbutind până la capăt. Străduindu-se totuși din răsputeri. — Uite cum se scutură cabina... șopti Petrache, abia întredeschizând ochii. Nu te mai mișca atâta... — Dacă- mi vine... gâfâi Aurica. Atuncea mai bine strigă... Poate că ea nici nu-i auzi îndemnul și nici nu era nevoie. Erau nemărginiți, pluteau deasupra lumii, rostogolindu-se printre ceruri, o apă despicată ca o carne crudă. Când luminile se apropiară din toate părțile, de parcă veneau spre ei în același timp din adâncurile cerului și din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sunt foarte bune. Au gustul de demult. Cât de demult ? Bărbatul părea să aibă în jur de treizeci de ani. A, da, demult înseamnă înainte de revoluție. Erau copii, totul părea bun pe atunci, așa puțin cât era. O tul bură îndemnul neașteptat și, pentru a nu părea nepoliticoasă, făcu loc și amandinei pe tavă. Apoi căută o masă liberă și își aranjă farfuriile cu gândul la privirea bolnavului. La urma urmei, de ce să-i spunem bolnav ? De ce boală suferea ? Să-i
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ghiceau trupul gol și spaima îi răscoliră mânia într-un alt fel. Aruncă toporul și o răsuci spre el. Îi trase cojocul și-i înfipse mâinile în sâni. — Te omor, auzi ? mârâi, cu ochii injectați. Dar era mai mult un îndemn către sine și un fel de a mări groaza femeii, al cărei tremurat îi înfierbânta mințile. Nu-i plăceau însă ochii ei care-l priveau nesupuși, îmbrâncindu-l parcă. Și atunci o întoarse cu spatele, strângându-i ceafa ca într-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Și nici ei nu așteptau vreo lămurire, de vreme ce loviturile lor făceau ca lucrurile să fie din cale-afară de limpezi, iar gemetele ei nu izbuteau decât să le încuviințeze. „Gata, c-o omori !“, mai auzise, înainte de a leșina. Probabil crezuseră că îndemnul de a opri loviturile venise prea târziu, căci, văzând-o astfel, o traseră de brațe până la fântâna arteziană din apropiere, în care doar o pojghiță băltită pe fund, din ploile mai vechi, amintea de rosturile ei. Și nu atât celelalte
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bem ! strigă, cu un glas lipsit de orice smerenie. Îi privi triumfător, apoi, amintindu-și, pentru o clipă, de bețivul cel trist, trăsăturile îi căzură, melancolice : Să bem ! repetă, deși era limpede, câtă vreme strângea gâtul sticlei doar pentru el, îndemnul către ceilalți era zadarnic. Să bem în amintirea numelor noastre... — Eu, dacă v-aș spune cum mă chema, n-o să vă vină să credeți, spuse Marchiza, în timp ce- și băga mâna pe sub bluză, ca să-și așeze sânii mozoliți de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu litere de-o șchioapă anunța : „Azi, ultima zi“, ceea ce, într-o ambianță prietenoasă, ar fi putut sugera clientelei că e ziua ultimei șanse înaintea tragerii loto, dar într-un loc ca acela, unde ațele de păianjen curgeau ca borangicul, îndemnul avea ceva de sfârșit de lume, menit, mai degrabă, să te pună pe fugă. Iar dacă adăugăm ochii întredeschiși, resemnat vizionari, și straiele cenușii ale acestui Sfânt Ioan căruia prietenii îi spuneau Jenică, avem o privire de ansamblu asupra acestei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
risipi în stropi de ulei încins, împroșcând pereții. La parter se auzi o învăl mășeală, de parcă s-ar fi prăbușit un raft cu sticle goale și tălpi groase scrâșneau peste cioburi. Și, între toate, țipete de bărbați, femei și copii, îndemnuri și horcăieli, toate venind din casa scărilor, dar și din stradă, unde vociferările se însoțeau cu lătrăturile câinilor vagabonzi. Vacarmul se apro pia, așa că, sărind în picioare, cu mădularul încă nedomolit, Maca avu, pentru o clipă, impresia că îi vor
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
autoritate, îl întrebă dacă știe despre articol. Acela, circumspect, neștiind despre ce e vorba și nevrând să se manifeste satisfăcut în cazul când ar fi fost la mijloc un atac împotriva arhitectului, zise că nu. Gulimănescu ceru revista și, la îndemnul tuturor, citi articolul, care se termina cu aceste rînduri: "Romînia se află azi din punct de vedere urbanistic în situația în care se aflau comunele italiene din Renaștere, doritoare a sfărâma umbrele ulițelor medievale și a le înlocui cu o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unii armeni cu greutate, rămași încă legați de Orient și recent stabiliți în România, mijea aspirația unui stat armenesc burghez. În conjunctura unui nou conflict, se punea problema politicii de urmat pentru atingerea acestui țel. Nu-i improbabil ca un îndemn secret să fi venit din partea diplomației germane naziste către armenii cu instincte capitaliste de a se agita în vederea unei așa-zise renașteri, de vreme ce începură să apară tot felul de publicații asupra culturii armene. Fie că direcția expansiunii germane ar fi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
zicea Gaittany. Organele poliției întrebară discret acasă pe Gulimănescu dacă avea vreo cunoștință de vizita unor persoane în vederea închirierii apartamentului lui Dan Bogdan. Gulimănescu zise că nu știa nimic. Doamna Bogdan fusese întrebată mai înainte același lucru. Ea arătase, la îndemnul lui Bogdan, apartamentul de la parter reprezentantului oficiului de librărie și lui Tudorel. I se prezentară câteva fotografii, între care aceea a lui Doru, pe care la început îl identifică drept al doilea vizitator. Chestionată dacă e absolut sigură, se retractă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
s-a spus, să propag ideile mele în mediul laic, asta n-ar avea de ce să nu convină Bisericii, care s-ar modifica și ea sub impulsul spiritului public. Reflectând, am înțeles că direcția avea oarecare dreptate și am urmat îndemnul. Președintele: Mă rog, care sunt acele idei ce te-au îndemnat să te retragi din seminar, cum spui dumneata? Acuzatul: Ideea noastră fundamentală este că suntem un popor prin esență creștin-ortodox, ortodoxia constituind una din coordonatele românismului. Calitatea de ortodox
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Impresia ei fu foarte favorabilă: - E un model de casă de țară rumânească, cu icoană șicruce. Ar trebui răspândit modelul la sate. Hangerliu propuse atunci comandamentului Mișcării ideea și se luă rezoluția de a se provoca în fiece sat, din îndemnul și cu ajutorul material și fizic al membrilor locali, construirea de "case creștine" în scop de propagandă. Bineînțeles, Ioanide n-avea nici umbră de bănuială de ceea ce se petrece pe tema refugiului său forțat. Madam Pomponescu, foarte intrigată de asemenea vâlvă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la ideea unui București în stil grec, primea un număr foarte mare de comenzi. Devenise arhitectul la modă. În ciuda evenimentelor, se construia înfrigurat, deoarece oamenii cu depozite de bani, luîndu-se unul după altul, îi vârau în imobile. Și Saferian, la îndemnul Sultanei, își făcuse o casă alături de Ioanide. Biserica acestuia și palatul municipal de cartier rămăseseră neterminate și la construcția din urmă fiarele de la stâlpii de beton ruginiseră în aer. Nu se gândea nimeni a continua lucrările. Prin urmare, Ioanide construia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu nevoile vitale, ci nevoile de prestigiu. Ea se situează la nivelul vieții colective a satului. Vom reveni mai târziu la acest consum monetar a cărui natură este atât de specială. Nu vom putea rezolva această problemă a subactivității prin îndemnuri radiofonice sau de alt fel spre a munci sau a consuma bunuri de import. O acțiune nu are șanse de succes decât plasându-se pe două planuri: ▪ Introducerea constrângerii în consumul monetar plasând la maximum hrana în circuitul banilor (de
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]