3,673 matches
-
satul natal și începuturile sale publicistice), însemnări cotidiene, jurnal de călătorie cu numeroase intruziuni eseistice pe teme de artă și literatură, încheindu-se cu o succintă filosofare metaforică asupra vieții. Se reține în special „dosarul de existențe” pe care îl înglobează scrierea, M. făcând portrete reușite unor contemporani, printre care Al. Sahia, Șt. Roll, Miron Radu Paraschivescu, Zaharia Stancu, Mihail Sadoveanu, Tudor Vianu. SCRIERI: Contradicții în Imperiul Britanic, București, 1950; Viața și opera lui Al. Sahia, București, 1950; Gheorghe Lazăr, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287945_a_289274]
-
fără cealaltă.[...]. Separând limba de vorbire vom separa în același timp: ceea ce este social de ceea ce este individual” (Fr. De Saussure, Obiectul lingvisticii, în Al. Boboc, Semiotică și filosofie, 1998:39,42). Rezultă că limbajul este o entitate sintetică, ce înglobează limba și vorbirea, fenomene pe care autorul le va defini astfel: „limba este un sistem de semne care exprimă idei [...]; vorbirea este un act individual de voință și de inteligență, în care trebuie să distingem combinațiile prin care vorbitorul utilizează
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
idee despre cunoștințele și tradițiile acelui popor; așadar limbajul este depozitarul cunoașterii istorice. Dar, în opinia gânditorului, limbajul este o „mediație” necesară oricărui fel de cunoaștere ce vrea să se manifeste ca discurs. Tullio de Mauro va spune că limba „înglobează și transmite o cunoaștere pe care cercetarea științifică o poate, cum și când vrea, integra sau corecta.” (Tullio de Mauro, 1978:194). Limbajul este mediator al acțiunii sociale, având în vedere că aceasta reprezintă acțiunea realizată împreună cu celălalt, prin celălalt
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
1-96) adaugă acestei idei cîteva rafinamente conceptuale (vezi figura 11.2). În primul rînd, el propune categoria de semiperiferie, care se constituie atît prin ridicarea țărilor periferice, cît și prin declinul celor centrale. Semiperiferia funcționează ca o curea de transmisie, înglobînd cererile periferiei și înlocuind controlul direct al nucleului. Acest element dinamic apare pe fondul unei viziuni ciclice asupra economiei politice mondiale. Pentru Wallerstein, existența liderului hegemonic este necesară pentru susținerea siste-mului capitalist mondial. Inspirîndu-se din ciclurile lui Kondratieff, el înțelege
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
se va argumenta că disputa paradigmelor, prima încercare importantă de a trezi conștiința metateoretică în domeniul relațiilor internaționale, s-a confruntat totuși cu unele dificultăți conceptuale. Acest lucru a dat naștere unei noi tipologii, numite aici matricea meta-teoretică. Matricea metateoretică înglobează două dispute majore din științele sociale: naturalism-interpretivism și acțiune-structură. În al doilea rînd, se va arăta că indiscutabila îmbunătățire a acestei matrici în comparație cu disputa paradigmelor s-a realizat plătind un preț destul de mare: coerența matricei a fost posibilă prin concentrarea
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
menținerea specificității disciplinei relațiilor internaționale față de alte domenii de cercetare. Noua teorie, mai generală, este construită în așa fel încît să includă mai multe caracteristici, cum ar fi cea de a face ca disciplina relațiilor internaționale să nu mai fie înglobată de alte discipline sau preluată de către o economie politică internațională mai cuprinzătoare. Dacă o astfel de subsumare trebuie să se bazeze pe conceptul neavenit de anarhie, ea nu are cum să reușească. În această interpretare, care acoperă, desigur, doar o
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ziua de astăzi) însemna că exista deja o anumită doză de standardizare. În același timp parlamentele provinciale încercau să-și mențină autonomia față de Paris și deseori opuneau rezistență decretelor date de rege. Mai mult, erau mai degrabă instituții aristocratice care înglobau numeroasele hotărâri elaborate de nobilimea franceză începând cu noblesse d'épée și terminând cu noblesse de robe.10 Astfel aceste parlamente erau departe de a fi adunări democratice în accepțiunea modernă a ceea ce înseamnă parlament în ziua de azi. În
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
a împăca această cerință constituțională cu realitățile economice și fiscale care au avut loc în urma unificării Germaniei aducând în peisaj noile landuri foarte sărace. Și în Suedia, posibil țara cu cel mai vechi stat al bunăstării sociale social-democrat, încearcă să înglobeze abordări noi, neoliberale aducând un plus de varietate sistemului de guvernare locală și legăturilor acestuia cu guvernul central. Vezi J. Loughlin, A. Lidstrom și C. Hudson, op. cit., (2005). 30 Următoarea descriere este făcută după M. Bouvier, op. cit., pp. 58-59. 31
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
direcție. În acest sens, comunicarea politică este redusă deseori la comunicarea electorală și la marketingul politic, definindu-se prin strategii de persuasiune particulare, în funcție de finalitățile emitentului politic. Literatura de specialitate din ultimele decenii extinde sfera de semnificație a comunicării politice, înglobând aspecte precum: relația dintre mediatizare, politică și globalizare; raporturile dintre media, respectiv new media, și sistemul democratic; impactul jurnalismului politic asupra opiniei publice; potențialul mistificator al media etc. Spațiu al interdisciplinarității, analiza comunicării politice nu se poate limita la decelarea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a guvernării statelor"29, subliniind în același timp dificultățile de definire a domeniului de cercetare și a metodologiei specifice. Dacă obiectul de studiu al științei politice este considerat inițial statul, guvernul, treptat, sfera de aplicare a politicii se lărgește considerabil, înglobând formele de organizare socială, ideologiile, doctrinele, curentele politice etc. Numeroși teoreticieni apelează, în descrierea politicii, la un model fizic în care prevalează când forța, când energia: pentru Lenin, politica reprezintă arta de a evalua raportul de forțe și de a
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Plecăm de la premisa că nu se poate realiza o descriere adecvată a limbajului politic prin eludarea raportării la parametrii contextuali ai situației de comunicare, la funcțiile specifice pe care le îndeplinește limbajul în domeniul politic. În această viziune, limbajul politic înglobează semnificațiile discursului politic, presupunând un ansamblu de strategii lingvistice actualizabile în diverse situații de comunicare politică, și are un nivel mai înalt de generalitate, prin efectuarea saltului de la situații concrete de comunicare la paradigma mecanismelor structurale și funcționale ale manifestărilor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
vedere metodologic. Deși utilizați de multe ori în relație de sinonimie, termenii au accepțiuni și utilizări distincte: terminologia desemnează vocabularul de specialitate, terminologia științifică, caracteristică comunicării specializate într-un domeniu de activitate, respectiv limbajelor tehnice și științifice, în vreme ce vocabularul politic înglobează ansamblul unităților lexicale utilizate în cadrul comunicării politice. Fenomenul lexicalizării termenilor politici/ terminologiei politice presupune pierderea, în grade diferite, a univocității semantice, în favoarea unei polisemii dezvoltate prin trecerea termenului politic în alte domenii de comunicare sau în limbajul comun. La polul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
comunicării (capital politic, decizie politică, dialog politic, acțiune politică), sau implicite, prin deplasări metaforice care stabilesc conexiuni între spații extrem de eterogene. Utilizarea unor termeni în mai multe terminologii face imperioasă raportarea la context, pentru stabilirea valorilor lor semantice. Terminologia politică înglobează cuvinte specializate, destinate exclusiv comunicării politice, de cele mai multe ori fiind vorba de neologisme terminologice, adaptate sau calchiate, preluate din nomenclatura de specialitate a altor limbi. Cele trei ipostaze ale limbajului politic: limbajul politic profesionist, limbajul politic jurnalistic sau mediatic și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
constituie una dintre cele mai întâlnite expresii metaforice în cazul evocării unor situații controversate; * politică și conceptele de naștere și de moarte: esențiale pentru experiența umană, conceptele de naștere și de moarte nu sunt legate doar de existența omului, ci înglobează orice experiență ce stă sub semnul începutului și al sfârșitului; * politică și sport: văzută mai degrabă ca un teren al întrecerii, al competitivității, politica este descrisă de multe ori în termeni aparținând domeniului sportiv. Remarcăm că, în spațiul comunicării politice
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
experiențele, conceptele, valorile, atitudinile care le inspiră și le generează în același timp. Pe această linie de interpretare, Lakoff și Johnson 127 propun o taxonomie a metaforei politice, după criteriul categoriilor de experiențe care le generează: a) metafore de orientare: înglobează două procese diferite: cel spațial și cel temporal. În cadrul lingvisticii textuale, structurile metaforice nu sunt entități frastice izolate, fiind răspândite pe întreaga suprafață a textului, într-o manieră omogenă și supunându-se unui principiu mai general, cel al pertinenței locale
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ei central 137. Forma logică a enunțului reprezintă o suită structurată de concepte însoțite în memoria pe termen lung a interlocutorului de diverse informații, grupate sub intrări variate: intrarea logică, include informații referitoare la relațiile logice dintre concepte; intrarea enciclopedică, înglobează totalitatea informațiilor referitoare la obiectele care corespund semnificatului, permițând determinarea extensiei lui; intrarea lexicală, însumează toți corespondenții conceptului în limbajul natural. Pornind de la conceptele care circumscriu forma logică, se delimitează, parțial, informațiile referitoare la context. Pe lângă aceste elemente, contextul mai
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Eminescu, desfășurată între anii 1870-1883 și 1888-1889. Volumele includ articole din Federațiunea, Convorbiri literare, Curierul de Iași, Timpul, România liberă și Fântâna Blanduziei. O ediție de data aceasta tematică, în trei volume, aparține lui Cassian Maria Spiridon 166: primul volum înglobează textele despre distribuția teritorială a românilor (Bucovina, Basarabia, Transilvania, Banat, Dobrogea), al doilea volum reunește articole referitoare la problemele economice, istorice, culturale și monarhice, iar cel de-al treilea include paginile despre religie, parlament, guvern și învățământ. Organizarea tematică a
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în acest sens). Chiar și atunci când scopul declarat al periodicelor este cultivarea literaturii și promovarea valorilor culturale, componenta politică, abil mascată de paginile de literatură, rămâne o dimensiune importantă a activității editoriale. Cu un pronunțat caracter eclectic, primele publicații românești înglobează, alături de comunicate oficiale, traduceri din presa străină, fragmente literare, scrisori, telegrame, anunțuri publicitare ș.a. Treptat, paginile de ziar se structurează în rubrici și acordă spații extinse informațiilor de politică internă, reportajelor bine documentate, făcând dovada apariției unei generații de jurnaliști
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
textuale variază, fiind mai pronunțat în articolele de atitudine. Dacă rubrici precum revista presei interne și externe au o sintaxă standardizată, textele de polemică se remarcă prin varietatea relațiilor sintactice și a modalităților de organizare. În acest sens, publicistica eminesciană înglobează articole de sinteză, texte cu caracter didactic, polemici, excursuri istorice, note informative, caracterizate prin rețele distincte de relații intratextuale. Fiecare articol poate fi interpretat individual, ca text de sine stătător, sau ca parte componentă a ansamblului publicistic, implicată într-o
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
fac posibilă recunoașterea intenției gazetarului de către cititor, contextul social specific, identitatea participanților, relațiile de status, cadrul larg socio-cultural (credințele și valorile, doxa, elementele de interdiscurs etc.). Un concept cheie în abordarea pragmatică a limbajului politic eminescian este contextul comunicativ care înglobează, într-o accepție amplă, atât datele de natură lingvistică (vecinătăți lingvistice, strategii discursive, dimensiune intertextuală), cât și pe cele de natură extralingvistică (politica editorială a publicațiilor la care scrie Eminescu, specificul publicului țintă, finalitățile scrisului jurnalistic, referențialul politic reprezentat ș.a.
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Investigarea publicisticii lui Mihai Eminescu nu poate face abstracție de mediul germinativ al textelor, de contextul istoric și socio-cultural al epocii și nici de rolul și specificul presei în această perioadă. Majoritatea pragmaticienilor atribuie conceptului de context accepțiuni largi, care înglobează atât componenta lingvistică, cât și cea extralingvistică. Potrivit lui Hermann Parret 427, contextul integrează cinci componente: contextul verbal sau co-textul, contextul existențial al referințelor, contextul situațional, contextul acțional al fragmentelor discursive ca acte lingvistice și contextul psihologic al intențiilor, dorințelor și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
jurnalist și publicul cititor, vizând finalități, roluri, statuturi, intenții ce guvernează actul de comunicare; * contextul referențial, reprezentat de evenimentele de politică internă și internațională din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea; * contextul lingvistic, intra- și intertextual, înglobând vecinătăți textuale, relații de intertextualitate, tipologii ale textelor jurnalistice etc. Jurnalistul aparține unui context istoric și socio-cultural bine determinat care oferă conținuturile limbajului publicistic și construiește un orizont de așteptare particular din partea publicului receptor. Restrângând cadrul conceptual, identificăm datele unui
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
îndeosebi, cât și de un popor. Fiecine vorbește și scrie limba sa pentru sine, nu pentru străini"446. De asemenea, jurnalistul inserează în corpul articolelor numeroase citate din presa străină, în special din cea germană și franceză, pe care le înglobează în textura demersului argumentativ: "Times susține, pe baza unor informații a căror autenticitate o închizășuiește, cum că marele vizir au publicat un manifest prin care acordă amnestie insurgenților îndată ce ei s-ar declara gata de a propune supunerea lor și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
B.V. Vermont și de Gr.H. Grandea. Printre semnatarii articolelor de polemică politică se află Gr. Alexandrescu și Pantazi Ghica, ale căror texte se remarcă prin accentele satirice și critice la adresa vieții politice românești. Ca și celelalte publicații ale vremii, Pressa înglobează, pe lângă articolele politice, materiale literare vizând cultivarea gustului artistic al cititorilor. Particularități ale limbajului politic cultivat de presa secolului al XIX-lea Publicistica dezvoltată la începutul secolului al XIX-lea poartă încă aluviunile epocii anterioare, dar schimbările încep să apară
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sens, dialecticile trecut/ prezent, naționalism/ cosmopolitism, liberal/ conservator, suzeranitate/ vasalitate circumscriu dimensiunile fundamentale ale problematicii articolelor, favorizând, în același timp, exprimarea gândirii politice a jurnalistului. Caracterul polisemic al limbajului politic eminescian se sprijină pe dimensiunea pregnant intertextuală a articolelor, care înglobează în corpul lor afirmațiile altor jurnaliști, fragmente din textul biblic, citate din cronici, discuții din cameră ș.a. Polisemia, capacitatea de a sugera lecturi distincte ale aceluiași semnificant, conferă discursului eminescian complexitate, favorizând delimitarea unor paliere multiple de constituire a mesajului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]