8,846 matches
-
Nu. — Eu îi citeam cărțile: Scott, Jane Austen, etc, și i le povesteam. Reține tot ce aude, dar n-a citit în viața lui o carte de la început la sfîrșit, cu excepția celor de artă. în consecință are o minte constipată, îngustă, fără pic de înțelegere pentru celălalt. Niciodată nu va înflori. Dar tu, Duncan, da. — Sper, domnule Drummond. — O, da, o să înflorești, Duncan. înveselit de profeția asta, Thaw urcă repede dealul spre școală și trecu pe lîngă Marjory în holul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să-mi mut de azi lucrurile? — începe cînd poftești. Acasă, Thaw împachetă în seara aceea cărți și hîrtii pe care nu le dusese încă la atelier. Pe domnul Thaw, care îl ajuta, îl întrebă: — Pot să iau salteaua de la patul îngust? — O să te vedem, deci, mai rar ca de obicei? — Mă ajută să mă trezesc dimineața în aceeași încăpere cu tabloul la care lucrez. — Bine. Ia salteaua. Și lenjerie de pat. Și pături. De ce nu și patul? — Nu. O saltea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Se opri în gura gangului și-i arătă siluetele gemînde ale copacilor din parc. — Haide s-o luăm prin parc. — Duncan, porțile sînt închise. — Aici lipsește un grilaj. Haide. O s-o luăm pe scurtătură. O ajută să treacă prin spărtura îngustă și coborîră spre chei, pe partea cealaltă. Sub picioarele lor foșneau frunzele. Traversară pajiști moi și dădură ocol unei arteziene care împroșca apă printre corpurile îndesate ale păduceilor. Două lebede licărinde lipăiau aproape adormite în apa neagră a iazului decorativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
peliculă galbenă, apoi coborîră pe lîngă abatorul din spatele termocentralei Pinkston, apoi de-a lungul edecurilor canalului, printre depozitele din cărămidă, traversară Garscube Road și ajunseră la cîrciumă. Clienții ședeau pe băncile lipite de perete, privind unii la alții peste podeaua îngustă, ca pasagerii dintr-un tren. Toți aveau mai mult de patruzeci de ani, fețe și haine boțite. O bătrînică de lîngă Thaw zise liniștită: — Toți sîntem ai lui Dumnezeu, băiețică. El aprobă. — Și el ne iubește pe fiecare dintre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
i se alăturară, alții rîseră și cîțiva se încruntară și începură să bolborosească. Bătrîna îl mîngîie pe Drummond pe păr și zise că seamănă cu Hristos, apoi spuse că o cheamă Molly O’Malley și dansă o gică pe podeaua îngustă strigîndu-i lui Thaw: — Dumnezeu te iubește, băiete! Dumnezeu te iubește, drăguțule! — Te dai la bătrînă? îl întrebă un moș de lîngă el. — Eu? zise Thaw. Nu! — Pe naiba. La vîrsta ta aș fi încălecat și-o mîță. Un barman solid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
după aceea se duse sus, la toaletă. Cînd intră, încăperea se învîrtea cu el. închise ochii și simți cum spațiul ei cade ca un avion care se prăbușește. Se lipi de perete, apoi căzu pe podea. Luă în brațe partea îngustă a vasului de toaletă și zăcu acolo tremurînd și dorindu-și să fie inconștient. Ori de cîte ori deschidea ochii, vedea încăperea învîrtindu-se, iar cînd îi închidea, simțea cum se prăbușește. Cineva bătea în ușă cu pumnii și cîteva voci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ușă avea o gaură neagră triunghiulară. Ea își vîrî mîna prin gaură și scoase o cheie. Deschise ușa, apoi o închise cu grijă și-i șopti lui Thaw să meargă în liniște. îl conduse apoi prin întuneric pe o scară îngustă, care scîrțîia, deschise o altă ușă, o închise în spatele lor, atinse un buton și el văzu atunci lumina trandafirie a unei veioze cu abajur de satin roz. Erau într-un dormitor intim de la mansardă, cu tavanul înclinat. Femeia aprinse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tăiată și îi văzu creierul, în secțiune, alb-roz și plisat ca dosul unei ciuperci. Pisoiul căscă, deschizîndu-și jumătate de gură și prelingîndu-și limba peste dinții albi și ascuțiți ca niște ace. Thaw îi văzu limba pînă la rădăcină, în canalul îngust al gîtlejului. Mișcă buzele, scoțînd niște cuvinte nedeslușite despre teroarea lui. Degetele se strînseră peste metalul rece al cheii. Strîngînd-o pentru a se liniști, ieși în stradă. Aerul era cald, iar cerul negru ca smoala. în mijloc, o planetă roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de talie și cum vorbele lui o fac să chicotească. Bătu din aripi și se rostogoli în aerul de deasupra capetelor lor, neajutorat și rîzînd scîrțîit, apoi își apropie ciocul de ureche și-i dădu sfaturi. Urcară pe un drum îngust, între două mulțimi care se holbau. Uneori mai recunoștea cîte o față, dar trebuia să se concentreze asupra lui Marjory, să o alimenteze cu conversația care o făcea să zîmbească, și să fie atent să nu rîdă. Ea nu băga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și munții din nord. Se hotărî să-și viziteze, totuși, tatăl. Gîndește-te cum merge pe același traseu descris la începutul Cărții întîi, Capitolul 18, cu diferența că acum moțăie mai tot drumul și coboară la satul Glencoe. Suie un drum îngust spre căminul de tineret, o cărare printr-un tunel de crengi. E toamnă și munții revarsă nuanțe de purpuriu, portocaliu, și verde-auriu, care ar fi arătat stridente, dacă lumina cenușie nu le-ar fi îndulcit. — Lasă deoparte culoarea locală. Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
altceva decît la respirație. Creierul i se umple de un zumzăit-ropot continuu și deschide ochii disperat, zărind luminițe verzi printre pișcăturile sării. Și cînd, în cele din urmă, precum niște unghii ce nu se mai pot ține de un pervaz îngust, rostogolindu-se, își urlă ultimele rămășițe de respirație, știind că trebuie să răsufle, peste el se pogoară nu durerea, ci o dulceață nimicitoare. CARTEA A PATRA CAPITOLUL 31. Nan Lanark deschise ochii și se uită gînditor prin salon. Fereastra era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe un piedestal surprinzător de mic, în care era o ușă de fier. Munro lovi ușa cu bastonul. Se deschise. Toți trei se aplecară și trecură prin ea. CAPITOLUL 33. O zonă Coborîră minute în șir, între ziduri de ciment înguste, pe o scară metalică, în lumina verzui apoasă. Aerul deveni răcoros și, în cele din urmă, ajunseră într-un soi de peșteră cu tavan scund, care părea întinsă fără a fi vastă, căci pardoseala era acoperită cu țevi de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
genunchii i se afundară în nisip. Rima ateriză alături, își lăsă rucsacul să cadă și se prăbuși lîngă el, zicînd: — Noapte bună! Dar nu poți dormi aici. — Spune-mi unde o să găsești un loc mai bun. El ezită, dar spațiul îngust îi proteja de aerul rece și nisipul era foarte moale. Aruncă și el rucsacul și se întinse lîngă Rima, spunîndu-i: Pune-ți capul pe brațul meu. — Mersi. Așa voi face. Se răsuciră pentru a se așeza bine în nisip și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
deveni de dimensiunea unei uși. Se deschidea la piciorul unei scări metalice. Lanark și Rima urcară încet și chinuit pînă ajunseră la lumina verzui-apoasă. Ritchie-Smollet îi urma răbdător, fredonînd de unul singur. După mai multe minute, ajunseră într-o cameră îngustă, întunecoasă, tăiată în piatră, placată cu marmură pe trei pereți și cu porți din fier forjat pe al patrulea. Porțile se deschiseră cu ușurință și pășiră pe o potecă sub un cer imens și negru. Lanark își dădu seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de privirile celor de jos, urcă mai încet, fără să-și ridice piciorul pînă cînd ambele mîini nu prindeau bine o treaptă, fără să ridice mîna pînă cînd ambele picioare nu se fixau bine. Ajunse la o podea din scînduri înguste, fixate la o distanță de doi centimetri. Lumina care strălucea printre ele arăta piciorul unei scări și mai abrupte. Pe aceasta o urcă mai încet ca niciodată. în peretele din față, de ambele părți și în spate, erau ferestre imense
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că scara era solidă și ranforsată de o vergea prinsă de perete, că stătuse multe secole acolo și nu se va prăbuși fără să dea semne. în cele din urmă, nu ajunse la un nou etaj, ci la un pod îngust din metal. Deasupra era un mecanism negru. Desluși niște grinzi din lemn, o roată mare și un clopot a cărui margine, atunci cînd păși dedesubt, îi ajunse pînă la umeri. Ridică o mînă spre limba lui masivă și o împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și scumpă a fost o greșeală mare și scumpă. Nici măcar aerul condiționat nu merge bine. Dar, hai să mergem la etajul douăzeci și unu. Trecură printre birourile din oficiile exterioare și ajunseră la un lift silențios, care-i duse la un oficiu îngust și lung cu treizeci de birouri. Jumătate erau ocupate de oameni care dactilografiau sau dădeau telefoane; multe dintre ele erau goale, iar restul spațiului era ocupat de grupuri care vorbeau. Gilchrist îl conduse pe Lanark la unul dintre ele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bilet de pe măsuța telefonului, îl citi și se încruntă. — Rima e-n oraș. Alex e sus, în camera cu televizor. Presupun că dorești să-l vezi pe el mai întîi. — Da. — Prima ușă la dreapta, la etaj. Urcă o scară îngustă, acoperită cu un covor gros și deschise încet o ușă. Camera era mică și avea trei fotolii în fața unui televizor plasat în colț. Două păpuși îmbrăcate în două tipuri de uniforme zăceau pe podea, într-un maldăr de arme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să te fi dus tu, spuse Lanark. Ajunseră la un gard năpădit de mălin, ale cărui frunze se proiectau în lumina joasă. Sludden, apoi Lanark, apoi doamna Schtzngrm își făcură loc printr-o spărtură și intrară pe pistă. Era prea îngustă pentru a putea fi numită pistă, fiind, de fapt, un spațiu triunghiular năpădit de iarbă pe vîrful unui deal înconjurat pe toate laturile de grădinile caselor. Pe iarbă era întinsă o prelată pătrată, și în jurul ei erau trei lumini electrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mare pentru a fi vultur, avea aceeași formă și aceleași pene cafenii-aurii. Pe piept era inscripționat U-1. Pe spate, între aripile strînse, era o deschizătură de aproape cincizeci de centimetri, deși penele care se suprapuneau o făceau să pară mai îngustă. După cîte putu să-și dea seama Lanark, interiorul era tapițat cu satin albastru. — E o pasăre sau o mașină? întrebă el. — Ceva din ambele, spuse Sludden, luînd servieta din mîna lui Lanark și azvîrlind-o în cavitate. Dar cum poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se afla Lanark se prăbuși cu o bufnitură pe pînză și rămase legănîndu-se. Șase bărbați în haine cenușii apucară de mașinărie și o duseră cîțiva metri mai departe, spre un șir de nave similare, situate lîngă o platformă lungă și îngustă. Lanark își înșfăcă servieta și fu ajutat să coboare pe platformă de o fată în fustă și bluză stacojii care-i spuse grăbită: — Delegatul din Unthank, da? — Da. — Pe aici, vă rog, ați întîrziat cu o jumătate de minut de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de la program. îl conduse pe niște trepte printre grupurile de atleți care se relaxau, traversară o pistă cu zgură momentan goală spre o ușă aflată sub peluza tribunei oficiale. După spațiile vaste ale cerului acum, cînd mergea printr-un pasaj îngust cu lumină artificială, trăia o stare de confuzie. Se hotărî în sinea lui că orice s-ar întîmpla, va rămîne aspru, sceptic și nu se va lăsa impresionat. Ajunseră într-un hol cu lifturi deschise de-a lungul pereților. Fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și sorbea al doilea curcubeu alb, se uită la terenul înstelat pe care explodau rachete, colorînd în violet, alb, portocaliu și auriu-verzui fețele întoarse de pe stadionul de jos. Stătea sprijinit de o balustradă care împiedica alunecarea spre etajul de jos, îngust, și în fereastră zări o reflecție întunecată a lui, centru de comandă al unui grup care stătea relaxat între etaje sub artificii și deasupra mulțimii. Dădu din cap la cei de jos și gîndi: „Mîine o să vă apăr pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lui deveniră ciudat de liniștitoare. Mai mult ca sigur că fusese împins de persoane puternice care îl credeau rău? Sentimentul semăna mai puțin cu o stare de vis decît cu una de copilărire. Fu dus într-o cameră mică și îngustă în care, de-a lungul zidului, erau paturi suprapuse, încărcate de pături. Imediat se urcă pe cel de sus, se întinse, dar ei rîseră și ziseră: — Nu, nu, Jimmy! El se dădu jos, iar ei îi dădură două pături și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
rog. — îl vedeți pe buzunar, spuse Gay. — Indentifică pe sine. — E delegatul din Unthank, ușor în întîrziere, iar eu sînt din partea presei. — Delegatul poate intra. Presa nu poate intra fără cardul roșu. Delegatul poate intra. Se retraseră, lăsînd un spațiu îngust între ei. — Ei bine, la revedere, Lanark, zise ea. îmi pare rău că n-o să-ți pot suci brațul la momentul potrivit. Dar dacă o să reușești să faci pe forțosul, bătrînelule, o să aud asta. Se răsuci și se depărtă. — Delegatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]