3,744 matches
-
din gură de șarpe dacă cineva voia să-l ia din brațele ei. Mă uit la Luke, impresionată. Nu-și mai poate dezlipi privirea de la pozele astea. Ceea ce e o mare surpriză pentru mine. N-am crezut niciodată că se înnebunește după copii. Vreau să zic că majoritatea bărbaților, dacă le dai un teanc de poze cu sugari... — Eu n-am nici o poză cu mine bebeluș, zice, ajungând la o fotografie cu Ernie care doarme ca un îngeraș, la pieptul mamei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
New York. Mâine plecăm în vacanță și pe urmă ne mutăm la Atlanta. De-asta am venit la cumpărături. Toată casa e plină de cutii și de valize și chestia asta mă scoate din minți. — Înțeleg, spun absentă. — Prietenul meu e înnebunit după cum arăt, spune cu orgoliu, trăgând pe ea rochia de șifon. Dar e și normal. Săracul de el - nevestei lui nu-i păsa deloc cum arată. Fostei neveste, pardon. Divorțează. — A, spun politicoasă, dându-i o rochie cambrată, albă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Luke, cu o expresie complet ilizibilă. — Oricum, o să plec, da? zic stângace. Dacă vreți să vorbiți... Nu, spune Luke. Stai. Nu durează mult. Mă așez pe brațul unui scaun, și-mi doresc să mă pot face mică-mică. Nu m-am înnebunit niciodată după atmosfera din apartamentul ăsta - dar acum parcă suntem în celebra cameră de tortură 101 sau într-un loc de genul ăsta. — Ți-am primit mesajele, spune Elinor. Și scrisoarea, din care n-am înțeles absolut nimic. Își scoate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
o ultimă rundă de fotografii, și Luke mă privește întrebător. — Becky, părinții mei nu sunt aici. Și nici ai tăi. — Îhm... nu. Nu sunt. — Nimeni din familie. N-avem verighete. Și nu suntem căsătoriți. Se oprește. Spune-mi c-am înnebunit - dar nu așa vedeam eu nunta noastră. — Asta nu e nunta noastră, zic și-l sărut pentru poză. Nu-mi vine să cred că scăpăm atât de ușor. Nimeni n-a zis nimic. Nimeni nu ne-a întrebat nimic. Vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
jidovi”, dar Îi și „bolunzește”. Un „jidov” (Iosif din Arimateea, conform legendei ; vezi și Matei 27, 59) colectează sângele lui Isus Într-un „păhar de har” (potirul Sfântului Graal, conform legendei medievale), dar toți „jidovii” care beau din acest sânge Înnebunesc. Anume În acest caz, motivului simbolic „orbirea/asurzirea evreului” i s-a suprapus motivul legendar „evreul hemofag” (vezi capitolul „Infanticid ritual”) : Câți din sânge bea, Toți Își bolunzea, Câți Îl auzea [pe Isus], Toți Își asurzea, Câți Îl și vedea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lui Trif, toți evreii au fugit Îngroziți, iar Trif s-a creștinat. De atunci se ține ziua Sfântului Trif(on) Nebunul, În fiecare an, la 1 februarie ; se crede că cine nu o face și lucrează În această zi, acela Înnebunește <endnote id="(113, I, p. 176)"/>. În fine, o altă legendă populară românească spune că, Într-o seară, În timp ce Isus se afla Într-o casă, jidovii - vrând să-l prindă și să-l omoare - au Înfipt o creangă verde de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evrei săraci (bărbați și femei) au fost arestați la Iași sub acuzația de vagabondaj. După ce au fost transportați la Galați sub escortă, soldații români i-au aruncat În apele Dunării din ordinul superiorilor. Un evreu s-a Înecat, altul a Înnebunit. Ceilalți au fost salvați de către soldații turci. Aflat În Germania, Adolphe Stern a relatat acest „episod zguduitor”, după cum l-au descris „ziarele din Lipsca” (754, p. 56). Acest tip de eveniment nu pare accidental În zonă. N.V. Gogol a descris
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
e a mea. La Iași a fost savurată cu plăceri diabolice , între alții de însuși Const. Ciopraga care s-a bucurat aproape copilărește!... Bineînțeles, aici se bănuiește că eu am făcut-o, iar criticul oral care împreună cu amicii săi îs înnebuniți și înspăimîntați că ar mai putea urma ceva. Mă bucur că părerile mele se verifică și altfel. Ai văzut nota contra oralului din Luceafărul de alaltăieri? Perfectă! Unii din amicii mei de aici care cunosc fiziologia spun că aș fi
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
discurile cu Lucky Marinescu și Mircea Crișan (nume real, Mauriciu Kraus, n.n.)” și asta din cauza (nescrisă În raport) că cei doi o șterseseră din raiul românesc În Îmbietorul iad occidental: tanti În America și nenea În Germania. b.q. Ați Înnebunit?! Vreți să dea psihoza În masse?! Desigur, textul din inter-titlu nu apare În documentele cercetate el fiind o licență a autorului acestor materiale Însă esența lui se poate ușor deduce din conținutul unei alte justificări date de cenzorul nou-nouț Ion
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
integral de țipetele și gâfâielile noastre. Spre lăsatul serii ne declarăm, în sfârșit, învinși și reușim să facem un pas înapoi să privim detașați ceea ce pare un teren de luptă semănat cu tranșee de forme dintre cele mai curioase. Cu toții înnebunim de râs de aventurile cu armadillo; singurul ușor trist este Alfonso, care, cred, chiar își imaginase privirile admirative ale celor din sat și imaginea lui de „om care supune bestia”. Încercările de a-i ridica o căsuță armadillo ului au
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
timpul discutând cu Carola și studiind împrejurimile. Toaleta este la vreo treizeci de metri de casă, aproape intrând în pădure. Este, din nefericire, singura toaletă, așa că mă întreb cum am să mă descurc cu pecariul care, când mă vede, parcă înnebunește, se repede la mine indiferent dacă trebuie să se întrerupă din mâncat sau stat degeaba. I-am studiat dantura de la distanță și nu am nici un dubiu că nu vreau să o studiez și de aproape; dacă aș privi dinafară mi
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
că prea mulți străini i au trecut pragul deoarece sunt cu siguranță un element exotic. Către după-amiază familia se așază să mănânce piranha prăjit cu orez fiert și eu plec, cu stomacul ghiorăind, în casa de ceremonii ca să nu mă înnebunească mirosul mâncării și imaginea tuturor mâncând fericiți. Pe la șapte seara Don Julio merge să se spele în râu înaintea ceremoniei, mă întreabă dacă vreau și eu să mă spăl și îi explic că am făcut baie de dimineață (nu este
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
un bazin ocupat de o anacondă ; despre munca marelui scenograf Ken Adam o bază de lansare pentru nave spațiale, amenajată în interiorul unei piramide maya, o altă bază secretă, plasată în spațiul cosmic, unde se desfășura înfruntarea finală. și atunci am înnebunit. Am înnebunit. Mai văzusem Bond-uri. Ba chiar nu ezitasem să dau la șters unul dintre ele și să comand în locul lui ceva mai rapid și mai sîngeros. Mare greșeală. Acum îl voiam înapoi. îl voiam așa cum nu mai voisem
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ocupat de o anacondă ; despre munca marelui scenograf Ken Adam o bază de lansare pentru nave spațiale, amenajată în interiorul unei piramide maya, o altă bază secretă, plasată în spațiul cosmic, unde se desfășura înfruntarea finală. și atunci am înnebunit. Am înnebunit. Mai văzusem Bond-uri. Ba chiar nu ezitasem să dau la șters unul dintre ele și să comand în locul lui ceva mai rapid și mai sîngeros. Mare greșeală. Acum îl voiam înapoi. îl voiam așa cum nu mai voisem niciodată nimic
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
hrănește e adevărat, numai cu pîine și suc (din ce vedem noi), dar la lumina romantică a unei lumînări. Sînt virgină, aflăm din subtitluri că i-ar spune ea, deși mie mi s-a părut că-i spune : După care înnebunește de tot. Azucena e uitată. De prietena lui (Diana Munteanu) ce să mai vorbim ? Acum pare hotărît să se dea la toate femeile care-i ies în cale, începînd cu vînzătoarea de la care cumpără haine pentru Doly-Indira. (Hainele respective par
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
din cîte am înțeles, regizorul George Dorobanțu deja își vede acest prim film ca pe o experiență consumată. Dar n-aș vrea să închei anul fără să spun ceva despre el. Nu e un film după care să mă fi înnebunit (pe undeva chiar îmi displace un pic), dar există ceva rar în el : inteligență cinematografică mai multă decît am găsit în toată producția UNATC de anul acesta. Nu mă refer la concept doi adolescenți blocați într-un lift (într-o
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cretine sînt monitorizate de CIA, care știe că analistul ocupase o poziție prea modestă pentru ca dezvăluirile lui să reprezinte vreun pericol, dar care ar dori totuși să înțeleagă ce se întîmplă. Ce se întîmplă este că aproape toată lumea moare sau înnebunește, lăsîndu-i pe cei de la Central Intelligence Agency (întregul film e o glumă construită pe dublul sens al cuvîntului intelligence) să facă curat și să extragă o învățătură dacă pot. Ca de obicei, frații Coen îi semnalează spectatorului că nu e
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cerîndu ți bani) mai lasă loc de îndoială, referatul lui de școlar ambițios despre semnificația tangoului (începe cu niște banalități despre Eros și Thanatos și apoi o dă în blabla gen Ion Iliescu-despre-sinergia-faptelor) îi cam clasează cazul. Nu m-am înnebunit niciodată după specia balcanică de realism magic pe care a creat-o : prea multă glorificare a balcanismului și prea puțină critică. într-un fel, ne invita să ne lăfăim în înapoierea noastră ne spunea că e mai multă viață în
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
era un nevinovat măgăruș al țiganilor corturari care poposiseră lângă școala noastră aflată la marginea sudică a satului. Caut o piatră potrivită ca formă și greutate, îmi iau avânt și lovesc măgărușul la nas cu o așa viteză, încât acesta înnebunit de durere răgea de mama focului, alarmând șatra de țigani care a năvălit buluc în clasă spunând învățătoarei că le-am omorât măgarul. Conflictul se rezolvă, dar în clasă se afla și băiatul directorului, care întâmplător lipsea din școală. Acasă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
animalică. La aproape paisprezece ani, în timp ce făceam de planton pe coridorul de nord al Școlii Normale în miez de noapte, am rămas încremenit cu ochii bulbucați de spaimă în fața unui schelet uman. Vâjâieli prin urechi, cu părul măciucă, mă holbam înnebunit de spaimă, privind acel schelet uman. Apoi, încet-încet mi-am revenit, reamintindu-mi că acel schelet îmi fusese prezentat la ora de anatomie... Doi trei ani după această întâmplare de groază, într-o seară târziu, în timp ce mergeam spre casă cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mai mult timpul? M. M.: Încet-încet am intrat în probleme, oamenii au văzut că-s preocupat. Spălătoria funcționa și noaptea, pentru că ziua nu era presiune la gaze, și mă duceam noaptea și vedeam calandrele alea mari care nu mergeau și înnebuneam de nervi. Probleme mari, pentru că în curte, acolo, aveam perioade când erau și o mie de suflete. S. B.: Îmi amintesc că am dus o perioadă lenjeria la spălătorie la Brănești, cu camioanele. M. M.: Nu se mai reparase nimic
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
trebuia să acoperim toată schema. M. M.: Da, erau serviciul de luptă permanent și celelalte sarcini administrative. S. B.: Absolut tot. În vara aceea, am mâncat așa: felul întâi era ciorbă de dovlecei, felul doi, dovlecei cu sos. Ne-au înnebunit. M. M.: Aceia din GAZ aduși. S. B.: Da. În primăvara următoare, pe 31 martie 1990, când am plecat, se puseseră și deja ieșeau dovleceii. Și le-am spus celor ce rămâneau: Dacă nu-i omorâți, de ăștia o să mâncați
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
tubul, îl ia fierbinte de-i rămân degetele pe el, îl bagă în locaș că trebuie să intre următorul. S. B.: Dar n-aveau mănuși pentru această operațiune? M. M.: Eiii, de unde? Dați-vă seama cam ce este acolo. Vara înnebunești de cald, și-atunci dai drumul la ventilator, la rotocompresor și intră aer pe toate găurile alea și de aia ieși bolnav și ieși schilodit. Iarna ți se lipește mâna de tanc. Ăia patru oameni asta fac toată ziua, instrucția
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
PC toată perioada. Pe mine m-au folosit în Baterie și de multe ori îmi era greu să ajung în PC să-l ajut la pus situații pe planșetă. Se plângea, săracul: "Băi, am câte 60 de ținte deodată! Sunt înnebunit! Mă dor ochii, mă doare capul!" Să stai atâtea ore cu căștile pe urechi și atent la ceea ce trebuie să pui pe planșetă nu era ușor. M: M.: Da, greu, să le urmărești, să le muți. S. B.: Cei de la
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
doare capul!" Să stai atâtea ore cu căștile pe urechi și atent la ceea ce trebuie să pui pe planșetă nu era ușor. M: M.: Da, greu, să le urmărești, să le muți. S. B.: Cei de la bateriile din poziții erau înnebuniți și ei, că le veneau tot felul de atenționări și alerte, umblau cu țevile pe sus după nimic. Nu era nimic, dar primeau informația că vin ținte spre București. M. M.: Așa-i. Eu am folosit dispozitivele astea. S. B.
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]