3,499 matches
-
personaj într-o povestire publicată în Orientul latin ce se tipărise la Brașov; un proces-verbal al unui subcomisar de poliție din Iași publicase amintitul Iacob Negruzzi sub titlul Gramaticale; în Misterele căsătoriei de Aricescu se întîlnește replica "Prea puțini se însoară cu scopul de a da patriei cetățeni ca Cincinatus, ca Brutus, ca Catone..." reluată în mai multe variante de Caragiale cu accentuarea efectului fonetic din final iar în poezia Triumful amorului a aceluiași întîlnim o celebră sintagmă care face carieră
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
din faza lui de totală ascensiune." Profitorului îi proiectează romancierul în stilul unui epilog ce ar fi putut fi dezvoltat într-un al doilea roman o fulminantă carieră, douăzeci de ani mai tîrziu: "de mai multe zeci de ori milionar, însurat cu zestre și despărțit cu filodormă... prefect, deputat, senator, ministru plenipotențiar, prezidînd o subcomisie de cooperare intelectuală la Liga Națiunilor și oferind colegilor lui străini, veniți în România cu pantahuza sau în "anchetă" o somptuoasă și sibarită ospitalitate în castelul
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
pedeapsa cuvenită tuturor dezertorilor”. Apare o țeavă de pușcă, dar nu vedem cine apasă pe trăgaci, soldat dușman sau român, fum la gura țevii, Ilie cade chinuit de durere și remușcare. Ion, în schimb, se vindecă, e decorat și se însoară cu Ileana. Clar și simplu - așa da, așa nu. Cătușe roșii, film de propagandă antibolșevică, în regia lui Carmine Gallone, pe un subiect de N. Kirițescu, dezvoltă un scenariu melodramatic mult mai complex, rod al anilor de cinematografie fascistă și
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
1967), Reconstituirea (1970). Privit în ansamblu, deceniul e marcat de o scădere numerică semnificativă a filmelor de propagandă, fiind, în schimb, mult mai numeroase decât în deceniul precedent comediile ușoare, mai mult sau mai puțin muzicale, Nu vreau să mă însor, S‑a furat o bombă, Celebrul 702, Sub cupola albastră, Vacanță la mare, Pași spre lună, Dragoste la zero grade, Gaudeamus igitur, Doi băieți ca pâinea caldă, De‑aș fi... Harap Alb, Faust XX etc. Procentele lui Lenin s-au
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
68, 84-85, 87, 91, 281 Niște băieți grozavi (1988) 234 Noaptea generalilor (The Night of the Generals) (1967) 181 Noi, cei din linia întâi (1986) 234, 242, 283 Nu visa, Aneta! (Träume nicht, Annette!) (1949) 63 Nu vreau să mă însor (1961) 116 Nufărul roșu (1956) 61, 68, 92 Nunta (Wesele) (1973) 186-188 O O lacrimă de fată (1980) 235, 263-264, 285-286 O lumină la etajul zece (1984) 234, 243, 245 O mică întâmplare (1957) 61, 67-68 O noapte furtunoasă (1943
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
discordiei era dorința imperativă a regelui de a contracta o nouă căsătorie (soția sa Caterina de Aragon era în viață) cu Ana de Boleyn (o damă de onoare de la curtea regală) pe care arhiepiscopul de Canterbury (Cramner - deja protestant și însurat în secret) o aprobă. În același timp regele dispune constituirea Bisericii Anglicane (reformată) în fruntea căreia se așează, cerând în același timp tuturor funcționarilor, ecleziaștilor și călugărilor să jure (sub amenințarea pedepsei pentru înaltă trădare) că regele este pontiful lor
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
a sa a făcut apologia adulterului. Și Martin Calvin, ca și continuatorul său, Theodor de Beza, a avut o atitudine asemănătoare. Paroxismul în această atitudine avea însă să-l atingă Henric al VIII-lea, capul Bisericii Anglicane, care a fost însurat de 6 ori, două dintre soții fiind decapitate din ordinul său (Ana de Boleyn și Caterina Haward), iar a treia condamnată, de asemenea, a scăpat datorită morții neașteptate a regelui. Acest comportament, spune Paulescu, este asemănător mai degrabă cu al
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
somn, Pământ amar), care vor constitui, cu mici modificări, nucleul romanului Casa (1962), izbânda certă a scriitorului. Conceput ca o replică orgolioasă la Ion de Liviu Rebreanu, romanul se constituie polemic și nu mimetic. Eroul, fiul unor țărani săraci, se însoară cu fata chiaburului din sat, sperând că astfel își va astâmpăra setea de pământ. Până aici similitudinea cu Ion al Glanetașului e frapantă: aceeași obsesie a pământului dusă până la fetișizare, aceeași tentativă de a-l obține prin căsătorie. Dar drama
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
și în spatele sfaturilor încurajatoare ale lui Placebo, este omniprezentă, devenind o emblemă a stilului chaucerian: „E semn de vrednicie ntr-adevăr/ Când se îndeamnă omul sur la păr/ Să-și ia nevastă jună... Zău c-așa-i!/ Împodobită inimă mai ai!/ Însoară-te așa precum îți place/ și eu socot că-i bine cum vei face.”888 Aleasa are însușiri deosebite, deși este clar că opțiunea bătrânului nu a luat în calcul nimic din ceea ce ar fi trebuit să însemne rațiune sau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
apă, din pășune, din pădure, de pe ogor." În ograda miresei, când lumea se prinde în hora numită "pyŭtoгak", mirele se rotește de trei ori după soare, privindu-l printr-un colac. La întoarcere, în calea mirilor iese mama feciorului de însurat și le aruncă un pumn de grâu în sân, zicând: "Să fiți cu îndemn la lucru, ca albina, / Îmbrăcați ca iarna, / Frumoși ca primăvara, / Înfocați ca vara, / Plini de roade ca toamna" 262. c. Înmormântarea Ca și "apa tulbure", pământul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Doarme-o mândră copiliță, / Trece un voinic în grabă, / Mi-o sărută și-o întreabă: Ești fată sau măritată / Sau zână din cer picată, / Da sunt floarea-florilor, măi! Dragostea feciorilor, măi! Tu, voinice, cine ești, măi? Nu-s fecior, nici însurat, măi! Nici frumos din cer picat, măi! Sunt luceafărul din zori, măi! / Ce iau roua de pe flori!"184 Spațiul poetic găzduiește umanul în întregul său, trăirea însăși devenind metaforă a universului: "Foaie verde de sulfină, / La mândruța în grădină / Mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
au cunoscut acum, că numai Sucnă-Murgă este în stare să-i fie urmaș vrednic pe scaunul împărăției, și pe loc se făcu nuntă fiicii sale și au măritat-o după dânsul, dându-i toată împărăția ca zestre. După ce s-au însurat Sucnă-Murgă, au trăit mulți, foarte mulți ani în fericire cu noroc și pace, stăpânindu-și împărăția cu dreptate."242 În basme, norocul devine el însuși personaj, țesând firul narativ și dinamizând liantul evenimențial. "Locuința soartei" este un spațiu al interdicțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
s-a demonstrat că numele Ileana ar proveni din numele grec "Ila" care desemna sora soarelui, Ilios 191 se transformă în zână a apelor, în urma propriului sacrificiu făcut pentru restabilirea ordinii primordiale: Umbla, frate, mândrul soare, / Umbla, frate, să se-nsoare / Nouă ai / Pe nouă cai / Care noaptea pasc în rai. Umbla cerul și pământul / Ca săgeata și ca vântul, / Dar toți caii-și obosea / Și potrivă nu-și găsea / Ca sora sa Ileana, / Ileana Cosânzeana, / Ce-i frumoasă ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Cer, prin construirea unor surogate pământești scară, pod va fi desăvârșit de asumarea ontologică a propriului destin, Soarele și Luna consfințind hotarele temporale și spațiale, în drumul de veghe asupra lumii: " Plecat-o, plecat / Puternicu` soare / Ca el să se-nsoare. Și el cât umbla, / V-optsprezece ai, / Pe-optsprăzece cai, / Nouă cai murie, / Nouă s-obose, / Soață nu-și găsè / Pân` pă soră-sa, / Ana Sânziana, / Sora soarelui. / Puternucu` soare / El din grai grăiè: / Țese, Ano, țese, / Fir și ibrișin, / Haine de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de leac, dar și deslușirii sorții, în cununa aruncată pe casă sau în cursul râului, simbolizând, astfel, consacrarea destinului, atât în spațiul uman, cât și în spațiul cosmic al aștrilor cerești: "Șoimanul de soare / E puternic mare, / Umblă să se-nsoare, / Vremea i-a venit / De căsătorit / Și el că mi-și umblă, / Crez, de nouă ani, / Crez, pe nouă cai. / Patru a oborât, / Cinci a ciumpăvit / Și el m-a găsit / Potrivnică-n lume, / Să se potrivească, / Să se nemerească
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
până la urmă au hotărât să meargă la judecată la Dumnezeu: cum va rândui el, așa să facă și s-a suit întâi soarele sus pe cer, și după dânsul luna. Dar Dumnezeu fiindcă erau așa de frumoși, nu i-a însurat, dar i-a lăsat ca să rămâie soare și lună pe cer și să lumineze oamenilor și numai când e luna pe sfârșit o ajunge soarele și-i zice: "Bună dimineața, lună veche!" Dar ea pe loc se întoarce primenită și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cumpere de la el, Moromete mută dialogul pe un alt făgaș, fără nici o noimă pentru Bălosu Moromete: Al cui e mă, ăsta? (despre un flăcău care trecea pe drumul satului) Bălosu: Al BÎldii! (a se observa semnul exclamării) Moromete: O fi Însurat? Bălosu: Nu este! (semnul exclamării și “cu un glas surd”) Moromete: Dar pe unde stă BÎldea ăsta? Bălosu: Prin Cățelești. Moromete: Hm! Bălosu: De ce te miri? Moromete: Păi tu n-ai văzut?! Bălosu: Ce să văd, Moromete? (cu fălcile Încleștate
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
natală, situată la Începutul Berbecului; la asta se mai adaugă opoziția lui Jupiter În mers direct. Saturn este În sextil cu Luna natală. În 1970 va trece peste Fundul Cerului și peste cele trei planete din Taur. „35 de ani, Însurat de zece ani, fără copii... și nefericit. Soția mea și cu mine nu aveam nici aceleași gusturi, nici aceleași aspirații. La Începutul verii, pe când ea era plecată În vacanță, am Întâlnit o tânără care de la bun Început m-a surprins
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
pestriță, dar sunt mai pestriți puii prepeliței decât prepelița pestriță" (Pamfile, 1909, pp. 79-80); "De gospogărit/ M-am gospodărit,/dar de desgospodărit,/ Nu mă pot desgospodări" (Pamfile, 1909, p. 80); * cântece-formulă: "Arici,/Arici,/Pogonici,/Du-te la moară,/De te-nsoară,/ Și ia fata lui Cicoare,/Cu cercei/De nouă lei,/Cu mărgele/De surcele", "Arici,/Arici,/Pogonici,/ Hai la moară,/ De te-nsoară,/ Și ia fata lui Cicoare,/Și boii-mpăratului/ Și caleașca Radului" (Pamfile, 1909, p. 52); Fugi, ploaie
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
mă pot desgospodări" (Pamfile, 1909, p. 80); * cântece-formulă: "Arici,/Arici,/Pogonici,/Du-te la moară,/De te-nsoară,/ Și ia fata lui Cicoare,/Cu cercei/De nouă lei,/Cu mărgele/De surcele", "Arici,/Arici,/Pogonici,/ Hai la moară,/ De te-nsoară,/ Și ia fata lui Cicoare,/Și boii-mpăratului/ Și caleașca Radului" (Pamfile, 1909, p. 52); Fugi, ploaie călătoate,/ Că te-ajunge sfântul soare,/Cu un pai,/Cu un mălai,/ Cu sabia lui Mihai" (Pamfile, 1909, p. 55); "barbă-bărbue,/ Gură-gurărie,/Nas-năsăluc
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
aluzie la o caracteristică anume, ci înglobează un întreg ansamblu. A fi un gentleman presupune valori specifice, ca "a se ține de cuvânt", "a fi politicos", "a respecta femeile", "a fi în afara oricărei bănuieli" etc. (14e) Revelatorul "să nu se însoare prea repede" poate fi transcris prin valori ca temperanță și moderație. (15a) " Se consideră niște cruciați în luptă cu forțele răului" definește imaginea pe care ofițerii și-o construiesc despre ei înșiși și se referă la o valoare ca adevărul
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
tr. Georges A. Mandy, Paris, 1899; Les Petites bottines, tr. Jean de Linche-Slătineanu, București, 1900; Thau, Bonn, 1900; Aus meinem Königreich, Boston, 1900; Märchen einer Königin, Bonn, 1901; Nereide, tr. George A. Mandy, București, 1901; Es ist Vollbracht!, Berlin, 1902; Însurat!, tr. A. Alecsandrescu-Dorna, București, 1903; Suffering’s Journey of the Earth, Londra, 1903; Unter der Blume, Leipzig, 1903; Mărioara. În ziua scadenței, tr. Haralamb G. Lecca, Iași, 1904; Ullranda, tr. A. Steuerman, Iași, 1904; In der Lunca, Leipzig, 1904; Poezii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286113_a_287442]
-
al ordinii stabilite, al convențiilor - va fi o cădere treptată În afara societății și a socialului. Filipicele sale Îmbracă, uneori, forma răutății gratuite, de jos nivel, transpunându-și frustrările Într-o arguție plină de venin: Ce fericit că nu mai sunt Însurat, când văd nevasta câte unui scriitor Îmbrățișându-i toate micile certuri și ticuri, partizană, exagerând și trădându-i toate defectele. Femeia trădează Întotdeauna bărbatul. Ce instinct bun m-a făcut să mă tem Întotdeauna de femei. Iată de ce am ales
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Drieu are un fel de voioșie mulțumită de sine atunci când face inventarul multiplelor sale umori melancolice: Melancolia de a nu fi activ și mobil, căreia Îi corespunde plăcerea de a fi lent și aproape imobil; melancolia de a nu fi Însurat și care se transforma, după despărțirile mele, În plăcerea de a nu mai fi; melancolia de a trăi Într-o țară a decadenței și care se transforma În plăcerea de a te bucura de atâtea rămășițe cruțate de urâțenia veacului
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
mărunt funcționar, Jorj Iuliski, alias Ghiță Vârzob, flecar și escroc sentimental, găsește un sat de oameni creduli ca niște copii, inclusiv preotul, învățătorul și primarul, și o mamă habotnică, teroarea satului, care, prinzând de veste că insul vrea să se însoare cu o rudă, îi „ia” acesteia umbra și o îngroapă în zid spre a-i provoca moartea. Păzitoare a vechilor rânduieli, baba Savila întruchipează primitivitatea, bigotismul, dar și bunul-simț popular, exprimat în curajul de a fi ea însăși, de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]