93,058 matches
-
După decembrie 1989, literatura cu substrat autobiografic a dominat piața editorială românească. După zeci de ani de minciună propagandistică, revărsată în torente pe toate canalele de comunicare imaginabile, nu a mirat pe nimeni faptul că tot mai mulți cititori au întors spatele ficțiunii și s-au aruncat cu înfrigurare spre speciile literare ale autenticității - memorii, jurnale - cvasi-prohibite în perioada comunismului. Dacă pentru condițiile românești o asemenea reorientare a gustului consumatorilor de carte apare ca perfect naturală - în condițiile în care și
Scriitorul și măștile sale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11969_a_13294]
-
două părți să nu depindă esențial una de cealaltă, să fie cât de cât de sine stătătoare, altfel, cele două volume trebuia publicate împreună. În eseul citat mai sus, Nichita Danilov mai scria: " Există riscul de a nu te mai întoarce din halucinație. Riscul ca halucinația să devină realitate." E posibil ca acesta să fie sensul final al peregrinărilor și "rătăcirilor" lui Bikinski, iar volumul următor să lege până la urmă lucrurile și să le dea coerența întregului. Dar asta rămâne de
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]
-
sa: n-a știut să lase loc, dincolo de el, decât resurgenței regrupărilor restrânse și fantasmelor identitare ale națiunii, ale religiei, chiar ale rasei, eliberând astfel tocmai ceea ce ar fi trebuit să combată. Departe de a fi emancipat umanitatea, el a întors-o, dimpotrivă, spre hoardă." Teoria lui Marius Babias e atractivă mai ales prin radicalitatea ei speculativă. Justă în câteva dintre premise (cum se întâmplă, de obicei, la criticii de stânga), teoria scârțâie din încheieturi pe măsură ce demonstrația se dezvoltă în virtutea inerției
O ficțiune teoretică de stânga by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11968_a_13293]
-
o filosofie pe care o pun, uneori, grăbită, în paranteză. }ăcănitul roților m-a scos din minți, nesomnul m-a epuizat peste măsură. În cele din urmă, am reușit să ies din mine, ca să pot pătrunde în alții, ca să mă întorc îmbogățită, dispusă să mă privesc. Am plecat pe 14 februarie, de ziua iubirii și am citit, ca o mașinărie uzată, de zeci de ori la rînd, fraza scrisă pe o cană primită cadou de Sf. Valentin din partea companiei austriece: "Lass
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
ninsoare. Am privit splendida clădire a Operei minute în șir, noaptea. Ningea și ea strălucea, rece și provocatoare, în lumina proiectoarelor. Am amînat întîlnirea cu tot ce înseamnă asta pentru zorii zilei următoare. Am mîncat un Sachertorte și m-am întors încet spre hotelul unde locuiesc: Beethoven. În spatele celebrului Theater an der Wien, acolo unde compozitorul a stat un an, într-o cabină, și a compus Fidelio. E liniște. Nu pot să dorm. Îmi vin în cap pasaje pe care le
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
distanțe, spații de joc, drumuri care vin și se duc, care urcă și coboară în coama lui, care merg în sus, în jos, ca pe scara lui Iacob. Ca și noi. Ca și aspirațiile noastre, ca și păcatele noastre. Se întoarce logodnicul ei, Albert. După o absență de șase luni, neexplicată în libret. Charlotte e la bal? Și tînărul care o însoțește? O înaripează? Cine este acest Werther, străin de locuri? Actul al doilea. E toamnă. Copacul e îngălbenit. Și trist
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
tăcere și suspin, de visare continuă, de absență a deciziei. "La Moscova, la Moscova!" Charlotte nu l-a izgonit clar niciodată pe Werther. Îl amăgește, îl vrea lîngă ea, îi spune cînd să plece și cînd să revină. Werther se întoarce de fiecare dată. O zi frumoasă de toamnă. Sătenii petrec, stau în fața cîrciumii și beau una mică, ascultă fanfara, merg la biserică, se gîndesc sau nu la Dumnezeu, se gîndesc sau nu la păcate, se gîndesc sau nu la opțiunile
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
dispar, din atitudini, din interpretările soliștilor, își modifică dozele chiar și în abordarea dirijorului, care merge pe aceeași mînă cu regizorul. Povestea diluată a libretului capătă tensiuni, credibilitate. Accentele sînt modificate în lectura lui Andrei Șerban, raporturile și perspectivele sînt întoarse, ca pe biletul meu de la examen. Protagonista montării este Charlotte. Și nu Werther. Concretul și nu absolutul. Neputința, lașitatea și nu curajul, puterea aspirației, fortificarea unui ideal. Chiar utopic, cum este iubirea lui Werther în punerea în scenă a lui
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
porc e osul din galantar! De la inscripțiile scrise stîngaci cu carioca, afișate pe rafturi și în frigidere, prepozițiofagia se extinde la etichete tipărite, ambalaje, instrucțiuni de folosire și va ajunge poate la legile din Senat și Cameră. Apoi se va întoarce fioroasă asupra limbii și ne vom trezi vorbind prin casă: Pune niște toast secară în prăjitor pîine ca să fac tartina pîine unt". N-aș vrea să închei pe un ton pesimist, pentru că nu-mi stă în fire. De aceea semnalez
Furtul de prepoziții by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11993_a_13318]
-
fără formă. Nu le-ajung banii? Dar parcă de bani e vorba? Cow-boy-ul american nu era nici el bogat. Se mai și întreabă cu toții de ce rușii "n-au trecere" în Occident, de ce, după moda efemeră a perestroikăi, toți ne-au întors spatele, nu mai cumpără "arta" noastră. Păi, pentru că arătăm caraghios. Și mizerele excursii rusești - sunt de râsul curcilor. Și rușii noi, în sacourile lor zmeurii - și ei sunt de râsul curcilor. Unii sunt prea puțin îmbrăcați, alții sunt prea de
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
în America - a american, în Ungaria - a ungur. Dar tot îi scapă ceva și-l apucă furia. E suficient să te uiți la reportajele din străinătate ale jurnaliștilor noștri de televiziune. Sau să le privești pe femeile noastre care se întorc de acolo. Din Germania , toate vin tunse, leit nemțoaice. Rămâi cu gura căscată, nu alta. Această imitare, oricât ar fi de mediocră, tot e mai bună decât nimic. Dar nu cu mult. Nu există în momentul de față un stil
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
Nu ne-a ferit de ea nici Zaițev, cu stilul lui exagerat rusesc, nici patrioții cu rubăștile lor, nici cinematografia națională. Noi nu suntem români și nici măcar ucraineni; noi ne-am pierdut toate ritualurile folclorice. N-avem putere să ne întoarcem la ele, și nici nu-i nevoie. în afară de o lingură-două de argint, străbunicii și străbunicele noastre anterevoluționare nu ne-au lăsat nici o moștenire. Noi suntem moștenitorii fasonului sov., care se uită cruciș, nedumeriți, la cuvântul "stil". E imposibil să inventezi
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
care și-au publicat scrierile în străinătate -, a cerut să i se retragă lui Șaliapin titlul de artist al poporului, pentru susținerea de către acesta a emigranților ruși șomeri, și-a bătut joc de Gorki, care nu se grăbea să se întoarcă (din Italia, n.r.), a aplaudat epurările staliniste, a încurajat ura față de biserica ortodoxă, care se afla la limita pieirii totale, i-a îndemnat pe tineri să ia exemplu de viață de la președintele G.P.U. (Felix Dzerjinski, n.n.). în celebra poezie
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
aluatul acela...trăgeam la infinit de niște cafele cu nechezol, habar n-am ce se mai lua...În fine, una din mizele esențiale ale performanței era chiar informația, procurarea, cu alte cuvinte, a cărților, care să fie puse sub lupă, întoarse pe toate fețele, stoarse de vlagă și sensuri. Faptul că nu pusesem mîna pe Drumul cenușii îmi provoca insomnii, mă scotea, într-un fel, din perspectiva exhaustivă a operei autorului la care aspiram frenetic. Am plecat hotărîtă spre subsolurile Editurii
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
destul de subiectivă. Omul este supus greșelii. Dar modelele? Cînd intervine autocenzura? Cum se menține aura? Întrebări, întrebări. Tristețe. Răspuns: nu se poate trăi fără modele. Îl văd pe Augustin Buzura, nu scriitorul, în ceasul tîrziu în care aștern aceste rînduri, întors cu spatele la mine. O siluetă neagră, ca cea de pe coperta a patra a Drumului cenușii. E singur. Privește întinsul pudrat cu zăpadă. Acolo, cerul e înnorat. Scot capul pe geam. La mine sînt stele pe cerul dimineții.
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
deces literar. O face pentru vina lor de-a nu fi fost "profesioniștii unui ideal". E ceva de modernitate "crîncenă" care, în privința "ideologiilor", nu lasă la cîntar, în paginile despre Gala Galaction, despre Gherea, Brătescu-Voinești, Delavrancea sau Goga. Îi vor întoarce plata, cei "loviți" dintre ei, prin lipsurile pe care le vor găsi Istoriei civilizației române moderne. Dar nu simplele inimiciții și "așezări" periodice de tabere literare trebuie, în primul rînd căutate în revizuirile lovinesciene. Se conturează acolo, mai curînd, o
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
elemente politice de fundal care au sortit romanul fondului secret al bibliotecilor: Nistrul, Basarabia și fuga de regimul bolșevic a unor persecutați ce-și caută scăpare în România. Fenomenul migrației fiind prea masiv, fugarii nu mai primesc azil și sunt întorși din drum, înapoi la o condamnare sigură. Această stare de disperare a refugiaților este una din sursele de tensiune dramatică a romanului. Suspiciunile că unii transfugi devin spioni (agenți ai unei posibile subminări a regimului burghez din România) determină închiderea
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
resorturile și vinile, lăsate în penumbră. Scenariul simbolic al iernii alimentează conotațiile purității, după cum fantasma devorării transformatoare asigură disponibilitatea personajului de a deveni altul. Ca o ironie a sorții, Rusoaica posibilă din imaginație nimerește în sectorul prietenului Iliad, care o întoarce din drum. Există o rivalitate între cei doi în aspirația lor comună. Valia e numele ei, era fiica unui baron exterminat (p. 155) și avea o vioară la subsioară. Sacralizarea ei patetică ("Fața Valiei e o închegare sacră", p. 184
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
mijloacele conjugate ale emoției justificatoare și ale intelectului deopotrivă circumspect și edificator: "Deși parcurse în toate sensurile, unele din textele sale mai Ťdormť ca să folosesc o vorbă a lui Unamuno. Ele trebuie trezite, interogate, lămurite". Cu oarecare cochetărie, Constantin Călin întoarce ocheanul exegetic, dorind a surprinde nu un creator "rafinat" prin prisme metodologice, ci unul "primitiv, simplu", capabil a-și înfățișa prospețimea primordială unui receptor așijderea proaspăt, sustras consecințelor sedimentării unor interpretări mai mult ori mai puțin abuzive, "care pur și
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
Niciodată nu-i vreme pentru impreuna-ascultare a lucrurilor. Impreuna-traire a marilor nimicuri în care bate inima secretă a vieții. Toată ziua te-am așteptat. Am privit plictisit verdele brazilor, griul norilor, praful străzii. Am scris. Am fumat mult. Te-ai întors târziu mirosind a toamnă, împietrita de griji și zile. Ne privim. Cu ochii mari, fata ovala, părul lung, esti frumoasă. Dar, tu nu simți târziul. Nu auzi clopotele. Și mai tarziu, pe orizontală dintre vis și realitate, străini, ne căutăm
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
între noi.Niciodată nu-i vreme pentru impreuna-ascultarea lucrurilor. Impreuna-traire a marilor nimicuriîn care bate inima secretă a vieții.Toată ziua te-am așteptat. Am privit plictisit verdele brazilor, griul norilor, praful străzii.Am scris. Am fumat mult.Te-ai întors târziu mirosind a toamnă,împietrita de griji și zile. Ne privim.Cu ochii mari, fata ovala, părul lung, esti frumoasă.Dar, tu nu simți târziul. Nu auzi clopotele.Și mai tarziu, pe orizontală dintre vis și realitate,străini, ne căutăm
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
Niciodată nu-i vreme pentru impreuna-ascultare a lucrurilor. Impreuna-traire a marilor nimicuri în care bate inima secretă a vieții. Toată ziua te-am așteptat. Am privit plictisit verdele brazilor, griul norilor, praful străzii. Am scris. Am fumat mult. Te-ai întors târziu mirosind a toamnă, împietrita de griji și zile. Ne privim. Cu ochii mari, fata ovala, părul lung, esti frumoasă. Dar, tu nu simți târziul. Nu auzi clopotele. Și mai tarziu, pe orizontală dintre vis și realitate, străini, ne căutăm
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
între noi.Niciodată nu-i vreme pentru impreuna-ascultarea lucrurilor. Impreuna-traire a marilor nimicuriîn care bate inima secretă a vieții.Toată ziua te-am așteptat. Am privit plictisit verdele brazilor, griul norilor, praful străzii.Am scris. Am fumat mult.Te-ai întors târziu mirosind a toamnă,împietrita de griji și zile. Ne privim.Cu ochii mari, fata ovala, părul lung, esti frumoasă.Dar, tu nu simți târziul. Nu auzi clopotele.Și mai tarziu, pe orizontală dintre vis și realitate,străini, ne căutăm
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
sunt ei ?. Cei ce cu tristețe mă privesc.. Cine sunt eu ?. Cel ce cu durere îi caut... Ei sunt ai mei și trebuie să-i dezleg de rătăcire să plece fericiți pentru o vreme sau pentru multe vremi Mă voi întoarce în zodii profane să-mi ard visele să împlinesc ce mi-a fost dat minus și plus reverie și extaz de alb și negru ... Citește mai mult AmarettoNumele meu e : tăcere.Căci de multe vremi cei din minetrăiesc exilați în
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
granița cu mine.Cine sunt ei ?. Cei ce cu tristețe mă privesc.. Cine sunt eu ?. Cel ce cu durere îi caut...Ei sunt ai meiși trebuie sa-i dezleg de rătăciresă plece fericiți pentru o vremesau pentru multe vremiMă voi întoarce în zodii profanesă-mi ard viselesă împlinesc ce mi-a fost datminus și plusreverie și extazde alb și negru... XXII. STRĂINUL, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1442 din 12 decembrie 2014. Străinul ... Mi-e sufletul candela vremii ce vine
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]