19,547 matches
-
lui era al unui om grosolan și senzual. Presupun că fata fusese atrasă oarecum de brutalitatea pe care o citea pe chipul lui. — La Londra puteam avea orice femeie voiam. Nu pentru asta am venit aici. XIV Pe drumul de întoarcere în Anglia m-am gândit mult la Strickland. Am încercat să pun cap la cap lucrurile pe care trebuia să i le spun soției. Rezultatul era nesatisfăcător și nu-mi puteam închipui că o să fie mulțumită de mine. Nici eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Blanche Stroeve au necesitat tot soiul de formalități nesuferite, dar în cele din urmă ni s-a dat voie s-o îngropăm. Dirk și cu mine am fost singurii care am urmat dricul la cimitir. Mergeam la pas, dar la întoarcere vizitiul a pornit la trap și pentru mine era ceva cu totul înfiorător în felul cum își biciuia caii. Parcă ar fi vrut să dea uitării mortul lăsat în urmă. Din când în când zăream dricul legănându-se în fața noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
boală și care alungă moartea dincolo de hotarele Împărăției beznei. Din pricina acestei legende se crede că Frederic nu a murit și că așteaptă să se Întoarcă după ce se vor fi rotit cincizeci de sori de la dispariția sa. Gândește-te, messer Durante: Întoarcerea Anticristului În anul Jubileului. Nu-i așa că ar fi o batjocură cumplită pentru Bonifaciu? - Am putea crede că papa a proclamat acest Centesimus tocmai pentru a exorciza această posibilitate, murmură Dante. În scurt timp, Bernardo Își luă rămas-bun, Îndepărtându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
locului. După ce se asigură că În buzunarele mortului nu era nimic, dădu ordin ca trupul să fie Îngropat la umbra unui pin, În afara zonei incendiate. Nimeni nu rosti nici o rugăciune lângă acele nefericite rămășițe pământești. Erau la jumătatea drumului de Întoarcere când Dante auzi un ropot intens de cai la galop. Abia avu timp să le ordone oamenilor săi să se oprească Înainte ca, din tufișuri, să apară un grup de călăreți În ținută de vânătoare, Înarmați cu arcuri și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
plan atât de mare. - Oh, nu te făli prea tare, căci În timp ce așteptați ca acest vis să se Îndeplinească, noi știm bine că, pentru moment, planurile voastre zboară ceva mai jos. Voi căutați acum aurul lui Frederic, mai curând decât Întoarcerea sa. Se pare că șarpele și-a ascuns ouăle de aur pe undeva, iar cineva crede că știe unde. - Iar domnia ta ai vrea să fii unul din aceia! Acquasparta se Înaltă cât era de lung. - Biserica are dreptul la aurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Putea oare să fie vorba de fiul pe care l-a avut cu Bianca Lagia? Dar, dacă acesta murise, atunci ghibelinii În cine Își puneau speranțele? Toată povestea Romei se Întemeia pe carisma sângelui imperial. Oare nu de o posibilă Întoarcere la stirpea Anticristului se temea cardinalul de Acquasparta? Fascinat, Își reluă lectura. Pagini despre fapte de arme, despre durere, despre glorie, pe care mintea sa le sorbea așa cum un om Însetat soarbe apa. În sfârșit, spre finalul manuscrisului, Mainardino descria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ei. Oamenii le dădeau tuturor același nume. Spuneau: — Ia te uită, trece Locatarul! Erau băieți mari, încă destul de tineri, care nu făceau zgomot, nu ieșeau niciodată, nu aduceau nici o femeie, aveau consemn. În rest, plecarea la Uzină la ora 7, întoarcerea la 8, după ce luau cina într-o clădire mare căreia pe aici i se spune Cazinoul - te întrebi de ce, când nimeni nu a jucat niciodată nimic - și care servea drept cantină acestor domni ingineri. Câteodată, unii din ei îndrăzneau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nu s-a dezis de calitatea lui de om. Câți pot spune același lucru? Am păstrat articolul ca pe o dovadă. O dovadă pentru nu știu ce. Și am ieșit din casă. Nu m-am mai întors acolo niciodată. Viața nu suportă întoarcerile. M-am gândit din nou la Matziev, la mustața lui subțire, pomădată, la trabucurile lui răsucite, la fonograful care cânta întruna aceeași șansonetă. Și el se pierduse prin vreme până la urmă, cu tot echipamentul lui, odată ce Cazul fusese rezolvat, rezolvat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
casa, suflând În arzătorul din camera lui Amory, spre uluirea doamnei Doisprezece și a instalatorului local; au expus În baie avuția bețivilor plebei - cărți, tablouri, mobilă -, spre deruta totală a celor doi, care au descoperit transmutarea, prin aburii alcoolului, la Întoarcerea din Trenton, de la o beție strașnică; au fost peste măsură de dezamăgiți când bețivanii plebei au hotărât s-o ia drept o glumă; jucau câine-roșu, douăzeci și unu și popa prostu’ de seara până dimineața, iar cu ocazia zilei de naștere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
gară, Sally, În torentul de Întrebări, destăinuiri și exagerări, Îi spusese din proprie inițiativă: — Sunt sigură că-l ții minte pe Amory Blaine. Ei bine, pur și simplu arde de nerăbdare să te revadă. Și-a amânat cu o zi Întoarcerea la colegiu și vine deseară. A auzit atâtea despre tine... Pretinde că-și amintește de ochii tăi. Ultima propoziție o Încântase pe Isabelle. Le punea pe amândouă pe picior de egalitate, deși era și ea capabilă să-și regizeze propriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
moment era prețios. Nu mai cunoscuse niciodată o asemenea fată... niciodată n-avea să mai fie așa ca acum. Nu se simțea câtuși de puțin ca un personaj dintr-o piesă, senzația normală Într-o situație neconvențională, ci avea sentimentul Întoarcerii acasă. - Tocmai am luat o hotărâre importantă, a zis Eleanor după Încă o pauză. De aceea sunt aici, să mai răspund la o Întrebare de-a ta. Tocmai am hotărât că nu cred În nemurire. - Nu zău? Ce banal! - Îngrozitor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
oblânc, suspinând amarnic. - Am o nebunie În mine, a zis ea Întretăiat. Am mai făcut de două ori ceva asemănător. Când aveam doisprezece ani, mama a... a Înnebunit, și-a pierdut mințile de tot. Eram la Viena... Pe drumul de Întoarcere ea a vorbit, cu poticneli, numai despre sine, iar iubirea lui Amory a descrescut Încet, asemenea astrului nopții. La ușa ei au dat să se sărute, cum le era obiceiul, dar ea nu i s-a putut repezi În brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ar Înțelege de ce. - A fost o nebunie curată din partea ta să-ți asumi răspunderea. Este el cineva important? Mai important ca tine? Amory a râs. - Rămâne de văzut, a răspuns. Aceasta-i Întrebarea. PRĂBUȘIREA CÂTORVA COLOANE La două zile de la Întoarcerea la New York, Amory a găsit Într-un ziar ceea ce căutase - circa douăsprezece rânduri, anunțându-i pe cei interesați că domnul Amory Blaine, care-și „dăduse adresa“ la etc., etc., fusese rugat să părăsească un hotel din Atlantic City, fiind surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pleca la Paris cu bursă. Tăcerea era grea, dar am suportat-o, știam că Marcela Rusu nu spunea vorbe în vânt și dacă a zis ea că plec la Paris, apoi să vreau eu și nu mai am cale de întoarcere. ― Nu e rău că te duci, trebuie învățat de la ăștia tot ce știu pentru ca apoi să-i înveți și tu pe alții aici. A accentuat aici într-un fel special și chestia asta m-a făcut să zâmbesc fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
reîntors cu gândul acasă, la Operă, acolo unde se jucase Visul unei nopți de vară în regia lui Brook, spectacol care avea să marcheze întreaga noastră generație. Când am ieșit de acolo, intrasem deja în lumea teatrului fără putință de întoarcere, mergeam tăcuți - eu, Florin, Victor și Mișu -, mergeam spre cămin fiecare cu gândurile lui, știind că am văzut nu un spectacol de teatru, ci un model de gândire teatrală, o demonstrație de joacă, de bucurie de a fi, de nebunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
acela care mi-a râs disprețuitor În nas când i-am răspuns ce credeam eu despre urechea lui Van Gogh, iar Reiko rămânea Învăluită În mister... Pudra albă din fața mea era cheia spre paradisul plăcerilor, nu mai aveam cale de Întoarcere Înapoi... Un singur lucru nu Înțelegeam. Dacă raționamentul meu era corect, de ce și-au ales un tip banal ca mine? — Ați stabilit să vă mai Întâlniți o dată? — Da. Atunci duceți-vă neapărat. Și ascultați orice v-ar spune. Ați Înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nu căzuse pradă complet drogurilor. Știi, drogurile nu sunt așa de dăunătoare dacă le iei doar pentru a te simți bine cu prietenii la discotecă. Dar dacă ajungi să le folosești atunci când faci sex, deja nu mai e cale de Întoarcere, ai intrat Într-un cerc vicios. Asta e valabil și pentru alte lucruri. Gândește-te, de exemplu, la cei care realizează efecte speciale pentru filmele SF, cum muncesc la niște decoruri toată noaptea, Închiși Într-un platou, cu ochii roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
aveau nici un sens, alunecau prin fața ochilor fără a le putea opri. Bineînțeles, nu erau decât produsul minții mele rătăcite. Aveam impresia că alunecam pe o pantă al cărei capăt nu-l puteam vedea, că o luasem pe un drum fără Întoarcere. Dacă sensul Înseamnă, Înainte de toate, rezultatul unui ansamblu de imagini legate Între ele pentru a forma o poveste, atunci pentru mine nimic nu mai avea sens. Poveștile sunt toate fie comedii, fie tragedii. Chiar și În cazul unei comedii, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ceea ce poate da, și nimic altceva. Altfel spus, a ști să trăiești. De asemenea, a fi capabil să profiți de clipa favorabilă, faimosul kairos, acest strop de timp, această densitate în durată, acest moment fără pereche și fără speranță de întoarcere în cursul căruia trebuie să iei ce trebuie luat și să apuci ce poate fi apucat, fără de care, înainte va fi prea devreme, iar după, prea târziu. Hedonismul celebrează clipa și n-are încredere în trecut sau în viitor: a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
în Hippias ca pe un mincinos: oare din cauza miturilor și a poveștilor homerice? Dar mai ales pentru că eroul Odiseei este preocupat de prezent, trăiește clipa, și o face de la o zi la alta fără să-și piardă din vedere obiectivul: întoarcerea în Itaca. De asemenea, pentru că iese victorios din toate aventurile interpretabile ca niște metafore ale negativității ce acționează în simplul fapt de a fi. Ulise este credincios promisiunilor pe care și le face lui însuși, el dă dovadă de niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
filosofului implică disprețul pentru plăcerea omului de rând. Cea autentică presupune o bucurie neîncetată, absența tristeții, pacea sufletească, seninătatea, spiritul radios și alte dovezi dinamice ale jubilației în act. Contrafacerile sporesc chinul, amplifică dorința și alimentează nevoia pe principiul eternei întoarceri a răului. Cui îi spune că a trăi este un rău, Diogene îi răspunde: nu, nu a trăi, ci a trăi rău. Iar apoi dă rețete pentru o existență reușită. Plăcerile triviale contra plăcerilor subtile, distincția făcută încă din acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
poșeta, aruncând o privire înăuntru și închizând-o repede la loc. Sunteți invitații mei! Episodul 20 La omuleții verzi Fără să piardă un kilowatt, robotul programator-corector al zborului se uită în agenda spațială pe care trebuia s-o restituie la întoarcere în prezența comandantului navei, găsi coordonatele stației interplanetare a omuleților verzi și îndreptă „Bourul” într-acolo. În curând, văzură profilându-se prin hublou inelul luminos ce înconjura stația. — Seamănă cu Saturn! zise Getta 2, ce-și pusese o superbă rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
anunță comandantul. — Vai de navele de-acolo, comentă Dromiket 4. — Pe Marte e un ger de crapă piesele, adăugă Felix S 23. Și s-a găsit apă minerală pe Venus. — N-ar strica să luăm și noi o ladă, la întoarcere, zise Stejeran 1. Comandantul Felix S 23 își luă căștile de pe cap și închise aparatul de radio. — La voi se poate fuma? întrebă Getta 2. Cei trei roboți se uitară unul la altul. — Dumneavoastră fumați? făcu Felix S 23. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
o condiție, răspunse Felix S 23. Stăm doar cinci minute. Atmosfera e atât de puternic bromurizată că, indiferent de costumul de protecție, bromul atacă în cele din urmă conștiința. Cei care au stat mai mult aici s-au trezit la întoarcerea pe Terra că încep să ceară să muncească, fără pauză, până la istovire. Dromiket 4 corectă traiectoria, îndreptând „Bourul” spre planeta cu pricina, își puseră costumele și căștile de protecție și în curând aterizară între două dealuri golașe, roșcate. Ieșiră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
genere, nu le prea agreează. Sunt așa-zisele zone „Robertson-Kudașvili”, de la numele primilor doi cosmonauți care, concomitent, în martie 2051, au pătruns într-un astfel de spațiu ciudat, venind din două direcții diferite, dar cu misiuni asemănătoare. Când, imediat după întoarcerea pe Terra, Kudașvili a raportat diriguitorilor săi de la Centrul de Control al Zborului ceea ce simțise în timpul trecerii prin acel spațiu, informațiile au fost trecute - firesc, sub semnul rezervei - la strict secret. Dar, la câteva zile, aceleași senzații le-a povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]