4,649 matches
-
mango de care nu mă ating. Vreau să le duc acasă*. Și am mai văzut unul deasupra unui câmp plin de cactuși-candelabru, la marginea unei păduri de palmieri, cred. Dar nu sunt sigur. Căci, seara, în Mexic, pădurile nu se întunecă; se sting. * Din păcate, legile vamale m-au împiedicat să le iau cu mine. A trebuit să le las la aeroport la Ciudad de Mexico. Erau galbene ți mai mici decât cele pe care le țin în mâini femeile pictate
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de la insuportabila imagine răsturnată, cât un timbru de mică, ar fi ieșit buba colcăitoare. Ochii tăi în oglindă, Victor, sânt frumoși, puternici, cinstiți, de cavaler fără pată și prihană. Te-am privit până când aerul din sala de baie s-a întunecat într-un cafeniu foarte închis iar eu am început să tremur în pijamaua prea mare pentru mine... Am intrat în cămăruța de culcare hiper-încălzită, unde doar lampa de pe masă tăia un cerc de lumină peste hârtiile și cărțile mele, restul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
m-am lăsat în genunchi. Mai fusesem acolo! Știam fiecare fereastră în scânteierea ei nebunească! Intrasem cândva pe poarta cea neagră! Mi-am simțit țeasta explodîndu-mi 17 în țăndări și am luat-o la fugă strigând, până ce totul s-a-ntunecat în jurul meu. A trecut mai mult de o lună de-a-tunci, și răul n-a scăzut, frica e la fel de insuportabilă... Ce încerc aici e chiar ultimul lucru pe care-l mai pot face. Mă agăț acum ca de cel din urmă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
oraș, și mi-e teribil de greu să scriu nu un poem apocaliptic, ci o povestire cât de cât coerentă. înapoi în acvariul pustiu al vilei din Cumpătu, plin doar de aerul cameleonic - acum e auriu, mai deschis sau mai întunecat 18 după cum norii umbresc stațiunea - și de țiuituri care se rotesc printre mobile. Descui ușa camerei mele și mă învăluie căldura sobei lăsate aprinsă. La fereastră bate aceeași creangă de pin, cenușie și cumva plină de viață, încordată și sigură
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
reacționau automat, așa că Lulu își făcuse un 48 morman de perne în pat. Pufneau în râs pe înfundate când îl mângâiau pe câte unul, soptindu-i la ureche vorbe porcoase, cu glas subțire, ca din partea unei gagici... Doar când albastrul întunecat de pe fereastră a început ușor să se decoloreze s-au potolit și ei și am putut să dorm un pic. Tot m-am trezit însă mânjit pe piept cu o pastă roz de dinți, grețoasă, care-mi năclăise și pijamaua
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Pe obrazul ei tremurau umbrele colorate ale petalelor atinse de soare. Un gândac cu carcasa metalică, verde-sclipitor, se cățăra pe o tulpină. O pânză de păianjen se umfla de vânt între două crenguțe. Priveam cerul care se lumina și se-ntuneca după cum curgeau norii. Când soarele, în crucea bolții, a început să ardă atât de tare încît aproape că incendia petalele multicolore ale mării de flori, ne-am ridicat din aerul nostru verde și, cu ochii strânși, cu florile tremurătoare până la
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
zone de spargere către nervi cranieni și artere și intestine? Târziu, 76 când obosisem de atâta abstractă hoinăreală, după ce înaintasem pe coridoare încîlcite, pline de camere cu ușile deschise, am ajuns într-o aripă a clădirii în care totul se întuneca progresiv. Acolo mă copleși teama. Ușile erau acolo pecetluite cu uriașe, obscene lacăte. Pe coridoare apăreau animale necunoscute, care miroseau îngrozitor. Pe jos nu mai erau covoare, ci un mozaic de ciment șlefuit, umed ca în sălile de baie. întunericul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cât să termin Cartea. Singurele vizite avearn să ți le fac ție, Victor, în camera ta identică adîncită-n oglindă, în obscuritatea identică a vieții tale. Seri întregi aveam să ne privim în ochi prin sticla murdară, verzuie. Avea să se întunece progresiv, norii din fereastiă aveau să devină purpurii asemenea ochilor de păsări cântătoare, iar apoi, în cadrul ferestrei, aveau să iasă stelele, dar noi trebuia să ne privim în continuare în ochi, până când după umărul tău avea să se ițească, plin
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
versuri obsedante: Pe fruntea mea trece metal înghețat/ Păianjenii îmi caută inima/ Este o lumină ce se stinge în gura mea../' Și simțeam cu adevărat păianjenii împle-ticindu-se sub așternut, pe pielea mea uscată și fierbinte, trăgîndu-mi-se spre inimă. Deja se întunecase în dormitor când eu mi-am început lupta deznădăjduită împotriva halucinației. înaintau circumspecți, ferindu-se de zvâcnirile mâinilor mele; erau zeci care lucrau împrejurul 94 corpului meu, învelindu-l cu firele scânteietoare secretate de burțile sferice, strîngîndu-mă în plasa de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
chiloți, cu cămașa fluturîndu-ți peste șale, suportând ca tot felul de inși să se holbeze la tine prin draperia mereu prea îngustă, că îmi luam prima pereche care mi se potrivea cât de cât. Mama mă băga numai prin hrubele întunecate de pe Lipscani, pe care le știa ea din tinerețe, și cum intram eram luați în primire de șmecheri burtoși în halate albastre, cu creionul după ureche, cu disprețul țîșnindu-le ca transpirația prin pori. Putea a stofe și a excremente de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
gelatinoasă. îmi ungea fața, îmi pătrundea în gură și-n nări. Respiram lumină și îmi simțeam cavitatea dintre coaste aprinsă și fierbinte. îmi priveam mîinile: deveniseră roșii-transparente, ca și când căușul palmelor ar fi adăpostit o luminare. Doar oasele mi se străvedeau întunece te, ca prin mânuțele fragile ale-proteului. înaintam disperat, fiindcă globul îmi părea tot mai departe și mai inaccesibil. Țipetele himerelor, duhoarea 160 plantelor cadaverice îmi întunecau tot mai mult conștiința. Mă aflam încă la o distanță uriașă de soare, când
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
roșii-transparente, ca și când căușul palmelor ar fi adăpostit o luminare. Doar oasele mi se străvedeau întunece te, ca prin mânuțele fragile ale-proteului. înaintam disperat, fiindcă globul îmi părea tot mai departe și mai inaccesibil. Țipetele himerelor, duhoarea 160 plantelor cadaverice îmi întunecau tot mai mult conștiința. Mă aflam încă la o distanță uriașă de soare, când acesta, pe neașteptate, emise către mine un filament orbitor, un tentacul de flacără, care m-a înglobat și m-a absorbit în aurul pur, imaterial, din
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
semnul crucii, pentru că eu vreau să rămân la mănăstire, nu vreau să mă duc la școală, literele m-a învățat fratele Nicodim, Sunt în clasă! Daniel! Daniel! Numele meu strigat de învățătoare, Și ea se-apleacă mult peste banca mea, întunecându-mi pentru o clipă vederea cu părul ei lung, apoi se face iarăși lumină și sunt fericit, Mi-amintesc cum într-o seară, acum Theo își amintește, cred că era mult în toamnă, am ieșit împreună pe poartă, eu pretextând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Am paisprezece ani și din toamnă părintele Ioan mă trimite la Seminar, mâine îmi deschide Cartea, Fratele Rafael vine de bună dimineață după mine, îl urmez tăcut pe cărare, a crescut mare iarba în curtea mănăstirii, și-afară parcă se întunecă de ploaie, mă ustură pielea, m-a prins rău de tot ieri soarele, m-am dezbrăcat până la brâu, și, puișorii de găină aurii, luptându-se vitejește cu firele de iarbă înaltă, cloșca își umflă penele adunându-i în jurul ei, cotcodăcind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
culori pe tricoul alb, albastrul de cer, roșul de sânge, galbenul de, s-au întins lacome în albul tricoului lui, mama îi cere să-l scoată, îi aduce o cămașă, Theo gol până la brâu zâmbește unei îndepărtate zile, afară se-ntunecă de ploaie, nori grași se-ngrămădesc pe cerul de vară, Sunt tot murdar de vopsele! Ia-ți cămașa asta! îi întinde mama cămașa curată, Daniel, te rog strânge tot! mi se adresează mie cu aceste cuvinte, Îmi miroase a ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
degrabă o tresărire interioară, n-aș fi vrut să-i văd niciodată expresia aceea adusă de întrebarea mea naivă, m-am temut întotdeauna de acea mișcare imperceptibilă a buzelor, și aș vrea acum să nu fi înțeles niciodată adierea aceea întunecată peste chipul lui, Nu-i vorba de contract, Daniel! E cu totul altceva, e un alt fel de învoială! Mult mai gravă, i-am promis că îi voi face o biserică în care să se poată odihni, Și eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aș atinge totul deodată, aș vrea să am ochi și pe tălpile picioarelor ce calcă piatra veche a acestor piețe, aș vrea să miros, să gust, să aud mai mult decât o pot face simțurile mele, sunt ca o cameră întunecată fără ferestre și-aș vrea să sparg toți acești pereți ce-mi țin ochii captivi de la lumină, Capela Sixtină, îndoit de șale, pe schelă sub această boltă, Michelangelo, pictând cerul, cel ce voia să sculpteze munții, 1 martie, Roma, încurajat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mai ales atunci când copilul lor nu-i și al tău, De când a născut însă ceva s-a schimbat la ea, vreau s-o cunosc mai bine, E totuși soția mea! Să bem! afară noapte, în depărtare acolo unde cerul se-ntunecă se văd stelele, luminile satului împrăștiate pe dealuri, Încă n-am făcut dragoste, vorbește Boris golindu-și paharul de vodcă, nu mă puteam culca cu o femeie însărcinată, dar acum simt c-o doresc! Boris, mai lasă-i puțin timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a piețelor romane, o lumină ce părea că vine de jos din lucruri, fără prea mare legătură cu soarele de afară și cu atât mai mult îmi place să-mi amintesc de soare cu cât acum pe fereastră, încet, se întunecă, deși e-abia trecut de ora trei, probabil va ninge, și poate n-aș fi deschis acest caiet dacă mi-aș fi găsit un remediu mai bun să scap de dor de Ana, E plecată din toamnă la Paris și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
îndelung afară pe-o piatră, fără gânduri, gol de simțăminte, atent numai la umbre și culori, prins în jocul copilăresc de a număra pe cer stelele ce apar una câte una, pierzându-le în cele din urmă șirul, când se întunecă de-a binelea intru în locuința de piatră și întins pe patul inconfortabil privesc fascinat jocul vioi al flăcărilor pe pereții diformi și-mi pare, nu, nu voi cădea ispitit în capcana lui acest și-mi pare, nu, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
voi vedea și eu ceea ce el văzuse la mine de la bun început, când am înțeles de unde vine această siguranță a părintelui se însera peste curtea mănăstirii și frunzele de viță-de-vie întinse pe sub streașina casei și pe la ferestre își alungeau umbrele întunecate prin încăpere, iar demonul din mine, retras pentru moment din arenă, se-nvăluia tăcut în negurile tulburi ale ființei mele, Seara la meșterul Luca și Janos, meșterul Luca povestește, o mai veche poveste, pentru mine o spune, e povestea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dacă știa să citească și-l vedeam zilnic cât am lucrat cu el citind din cartea asta, era Biblia lui, dar a murit împăcat că a avut cui să lase moștenire această neobișnuită avere a lui, Și meșterul Luca se întunecă acum în barbă și degetul lui arătător e tot îndoit între filele cărții, Eu cui am să le las?! mâhnit meștetrul Luca, Lui Janos! încerc eu, Pe Janos îl țin lângă mine pentru că e un bun ajutor, face treabă bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
că voiam să descifrez misterioasa scriitură, de aceea învățam greaca, eu l-am rugat pe părintele Ioan să mă învețe, Cu câtă răbdare desenează Daniel pe caietul cu foi veline semnele cunoscute de el ale alfabetului grec, pe când afară se întunecă și din al meu Ioan Gură de Aur n-a mai rămas decât o grămadă de tencuială fărâmițată, Se-ntunecă și în poiana unde m-am retras să citesc din caietul lui Theo, mă voi opri aici și poate după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Cu câtă răbdare desenează Daniel pe caietul cu foi veline semnele cunoscute de el ale alfabetului grec, pe când afară se întunecă și din al meu Ioan Gură de Aur n-a mai rămas decât o grămadă de tencuială fărâmițată, Se-ntunecă și în poiana unde m-am retras să citesc din caietul lui Theo, mă voi opri aici și poate după cină voi continua lectura în odaia străină din casa de oaspeți destinată mie de părintele Varava, odaie în care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu mai știam ce se întâmplă cu mine, de la primele cuvinte rostite din nou în franceză, un văl de neputință s-a lăsat peste simțurile mele amorțite de efectul anihilant al limbii acesteia necunoscute și ploaia scurgându-se pe fereastră, întunecându-se în cameră, cuvintele străine pe care ar fi trebuit să le înțeleg, impresia că le înțelegeam cu altceva decât cu mintea și nu-mi dădeam seama care era acel organ atrofiat din trupul meu care știa această limbă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]