3,663 matches
-
puțin timp am auzit un glas cald și blând. Era doamna invățătoare care îi chema pe boboceii de clasa l pentru a asculta cuvântul doamnei director și al altor persoane pe care nu le cunoșteam. După festivitate, conduși de doamna învățătoare, am plecat spre clasă. La intrare ne așteptau elevii mai mari cu o boltă de flori pe sub care noi am trecut foarte mândri. Școala mi se părea imensă și mă gandeam că mă voi pierde pe holurile întortochiate. Sala de
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
din curtea școlii, pe care stăteam de vorbă cu colegele mele? Sper că da! În clasa a V-a, aș vrea să rămân tot aici, la acest colegiu, unde din când în când să o mai întâlnesc și pe doamna învățătoare, pe cea care mi-a răspuns la primele întrebări și care mi-a îndrumat primii pași în școală. O călătorie în țara piticilor Andrei Anton Îmi plac foarte mult piticii de grădină. Am auzit multe legende despre ei. Se spune
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Bucuria revederii nu ține cont de vârstă. Dincolo de veselia pe care o arătăm, toți avem fluturi în stomac. An școlar nou, provocări, teme, examene, conflicte, prietenii. Îmi amintesc prima zi de școală în clasa I: ascultam cu toții, mirați, glasul doamnei învățătoare, chemările ei și sfaturile bune pe care ni le dădea. Auzisem atâtea, din versuri, cântece, povestiri, despre cea care ne va deschide taina cărților... Acum era în fața mea și înțelegeam că am pășit dincolo de basmele și jocurile grădiniței. Intram într-
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
nou încât îmi venea să cred că sunt în pragul unei aventuri. Și acum, în clasa a IV-a, sunt emoționată în prima zi de școală. Împletesc în gând clipele de neuitat ale vacanței cu vorbele calde, sfătoase ale doamnei învățătoare. În jurul meu, același râu de copii gălăgioși. Doar eu, cu ochi ceva mai maturi, încep să văd că mă îndepărtez de curiozitățile, poznele și spaimele anilor din urmă. Parcă înțeleg mai clar ce daruri sufletești primesc din acest loc, ce
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
de copii gălăgioși. Doar eu, cu ochi ceva mai maturi, încep să văd că mă îndepărtez de curiozitățile, poznele și spaimele anilor din urmă. Parcă înțeleg mai clar ce daruri sufletești primesc din acest loc, ce importanță au cuvintele doamnei învățătoare, cât de bogați putem fi citind. Și am chiar un sentiment de mândrie că mă aflu în acest colegiu, că sunt eleva acestei doamne învățătoare. Ne așezăm în bănci. Aceleași pe care ne grăbeam în vara trecută să le părăsim
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
înțeleg mai clar ce daruri sufletești primesc din acest loc, ce importanță au cuvintele doamnei învățătoare, cât de bogați putem fi citind. Și am chiar un sentiment de mândrie că mă aflu în acest colegiu, că sunt eleva acestei doamne învățătoare. Ne așezăm în bănci. Aceleași pe care ne grăbeam în vara trecută să le părăsim. Gata, începe școala. Primim cărți, lista cu rechizite, sfaturi. Ni se pun întrebări prietenoase și suntem încurajați. În clasă este curat, cald și, dincolo de jaluzelele
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
seama că au fost rupte dintr-o carte științifico fantastică. Cele două pagini găsite mi-au stârnit curiozitatea și de aceea le-am păstrat, dorind să aflu misterul lor. Mă gândeam că la începutul școlii să i le arăt doamnei învățătoare. Am uitat însă de ele. Școala a început și doamna ne-a dat că temă să citim cartea „20.000 de leghe sub mări” de Jules Verne. Am împrumutat cartea de la bibliotecă și am început să o citesc. La un
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
care eu îl cunoșteam sta de vorbă cu o fetișcană. Vădit în interes de serviciu, tînăra, voinică ca un cal, cu dantură sănătoasă și coadă groasă scăpată pe sub basma, avea aerul rural pe care, la țară, de obicei îl au învățătoarele; un taior de stofă groasă, o basma care mirosea a gaz, ochii de pește mort și trăsăturile de o dulceață aspră întăreau această impresie. Bărbatul mă strigă să-mi facă cunoștință cu directoarea școlii din Dobrina. Îmi declinai răspunderile din
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
care intrase nu-mi ajungea nici pînă la buric. Era o femeie. Curînd am aflat că e domnișoară. Ochii roșii, trăsăturile greoaie și mustața virgină de sub nas erau pe o potrivă cu glasul. Domnișoara Cornelia, care era cea mai bună învățătoare din Dobrina, bea lichior, cafele și tutun. Am văzut că se simte, cu mine, foarte bine. Îmi expuse, în chip teatral, un breviar autobiografic. Fiind din părțile locului, știa pe de rost toată comuna: cu ton partizan, îmi înfățișă bîrfele
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
întregul sat aflase de prezența mea. Curioși, copiii zîmbeau și, plină de respect, lumea mă saluta. Printre case se revărsase un pîrîu care scurgea în gîrlă valuri tulburi. La întrulocarea rîpelor, pescari improvizați ciurubuiau apa cu crîsnicul. După cum îmi explică învățătoarea, acolo putea să cadă crapul. La participanții mai în vîrstă, acest pescuit se bucura de un anume ceremonial. Doar la deal de pîrîu femeile, copiii și cîțiva țigani cercau să prindă numai cu căușul palmelor caracuda. Cu dispreț față de improvizații
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe toți la mînă: dacă vrea, îi învoiește, dacă nu, nici la premă nu-i trece. Îndefinitiv puterea se definea prin chef. Tovarășa directoare, Aneta Gărgăun, cum vrea ea așa face. „To be or not to be”, iată problema șefului. Învățătoarele își fac cheful cu copiii, directoarea cu școala întreagă; primarul cu comuna și, mai departe, cine-or fi ei aceia, cu ditamai raionul. Așa-i în toată țara. Asta înseamnă ceva. Cu aceeași convingere, forfetarul își însușea o parte din
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Tot satul știa că atrăseseră atenția unui instructor de la raion. Părăsită de soț, viața ei sentimentală părea patronată de patima urii. La școala din Dobrina moda feminină trecea printr-o fază de tranziție. Eleganța era arbitrată de directoare, care impunea învățătoarelor respect. Se recunoștea, în treningul și fusta sa trasă peste pantaloni, o nostalgie după uniforma de normalistă pe care o purtase în partea cea mai idilică a vieții sale. Celelalte învățătoare aveau pe dedesubt o flanea mai groasă. Ronțăind de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de tranziție. Eleganța era arbitrată de directoare, care impunea învățătoarelor respect. Se recunoștea, în treningul și fusta sa trasă peste pantaloni, o nostalgie după uniforma de normalistă pe care o purtase în partea cea mai idilică a vieții sale. Celelalte învățătoare aveau pe dedesubt o flanea mai groasă. Ronțăind de zor semințe, acestea, tinere gospodine, sporovăiau toată vremea despre mîncare și despre plozi. Fusesem prezentat în plenul unei astfel de conferințe. Directoarea n-a uitat să sublinieze faptul că eram primul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Dînsul era chemat la primărie cu treburi importante. La școală, pe mine mă reclamau altele, mai mărunțele. Directoarea, care terminase cu vînzoleala încadrărilor de la raion, începu să treacă zilnic prin cancelarie. Lăsîndu-și baltă trebile gospodărești, se înfățișară în pripă și învățătoarele. Ca aborigene, pentru sat ele rămîneau tot „alu’ Zup” sau „Mîntuleasa”, complăcîndu-se, cu tot profundul lor dispreț față de consăteni, în obiceiuri și superstiții rurale. Prășeau în grădină, creșteau porci și găini ori mergeau la piață cu cireșe. Reciproc, se otrăveau
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Dobrina, oare nu însemna că sînt un înger căzut în dizgrație? Asta ar mai lipsi. În stînjeneala privirilor cărora nu le venea să creadă că au în lumina lor un profesor, citeam un mit și temeri legate de persoana mea. Învățătoarele știau că, logic, toate funcțiile se leagă într-un sistem. În sistem există o ierarhie. Locul meu nu era la Dobrina. Oare îmi falsificasem diploma?... Dacă era vorba de o dizgrație, lucrurile stăteau și mai prost. Nu se știe cum
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
se vor ivi în Dobrina. Oare n-ar trebui ca directoarea să-mi facă vînt? De pildă, să-mi găsească un post la liceul din Oniceni... Dacă în curînd voi umbla pe umăr cu un toroipan, îmbrăcat în piei de învățătoare, asta nu va constitui decît o demonstrație a posibilităților animaloide pe care le are propriul meu caracter. Întregul colectiv resimțea nevoia unei consolidări, fie și în jurul lui Fărocoastă care la urma urmei era concetățeanul lor. Deși vivacitatea partinică a secretarului
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
propriul meu caracter. Întregul colectiv resimțea nevoia unei consolidări, fie și în jurul lui Fărocoastă care la urma urmei era concetățeanul lor. Deși vivacitatea partinică a secretarului O.B. le aducea adesea suferințe și, în ascuns, îl disprețuiau pentru studiile neisprăvite, învățătoarele înclinau acum vădit către dînsul. Corul lor era dirijat chiar de soția lui Costică care, pînă atunci, predase obiectul meu la clasele mai mari. Văzîndu-se nevoită să treacă înapoi la grădiniță, apariția mea a înfuriat-o, înfricoșînd-o. Ca să-și disimuleze
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
dăscălițe organiza prin sălile de clasă un raid. Preț de cinci minute zbieretele, scheaunele și fluierăturile școlarilor conteneau, ca să facă loc țipetelor ascuțite ale acesteia. Din cancelarie s-auzea cum, sub perechea palmelor educative, pocneau pe rînd capete tunse. Triumfătoare, învățătoarea apărea apoi în cancelarie, împingînd din spate cîte un mic troglodit foarte murdar care, furișînd priviri rele, era silit să-și deșarte pe masă traista plină. După ce-l ușurau în acest fel, Fărocoastă trîntea sălbaticului un picior în spate, interzicîndu-i
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
zîmbeau ca două paranteze galeșe care începeau de lîngă nas, în timp de sub rochia înflorată ieșea o pereche de pulpe mîncată de varice. Cu toate că se înțelegea cu copiii numai prin zbierete, ea se bucura de faima de a fi o învățătoare bună, părînd o gîscă îndopată. Bîrfea tot timpul, peltic și cu plăcere. La jumătatea lunii septembrie, în Dobrina au apărut suplinitorii. Tineri cu studii modeste, de cele mai multe ori neisprăvite, aveau cu toți niște idei ciudate. Profesoara de istorie, care absolvise
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
a deschis un mic magazin de pălării pe Academy Street, chiar la colț, unde-i acum Greenwood Hotel. Cred că de la ea am cumpărat prima mea pălărie „de gata“, luată din economiile făcute În iarna aia, cînd am lucrat ca Învățătoare În ținutul Yancey. Îmi plăteau douăzeci de dolari pe lună, casă și masă, și, drept să-ți spun, mă consideram bogată. Ei, Doamne, dar n-am reușit să strîng destui bani să-mi plătesc taxele pentru prima mea proprietate, bucata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
arhitectural misterios. Erau strămătuși din partea lui taică-meu, adică grecoaice cu nasul acvilin și capul strâns la menghină până li se țuguiase ca o minge de rugby. Tanti Clemanza fusese măritată cu un poet sătesc, nea Miluță, și funcționase ca învățătoare în satul Chichirești. Acolo avuseseră o casă de lut cu boltă de viță-de-vie, totul înconjurat cu un gard de nuiele. Mai erau și trei capre pe care le învăța rusește în răstimpul în care nu-și alăpta copiii pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu boltă de viță-de-vie, totul înconjurat cu un gard de nuiele. Mai erau și trei capre pe care le învăța rusește în răstimpul în care nu-și alăpta copiii pe care nu-i avea. Pentru că nea Miluță nu se învrednicise. Învățătoarea îi asculta poeziile tolănită într-un fotoliu de paie pe prispă și, dacă nu-i plăcea rima sau ritmul, pleosc! o palmă după ceafa autorului. Deși acum era o bătrânică sfrijită, în pozele vechi de șaizeci de ani tanti Clemanza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
doi atâtea pastile, vinete, roșii, curmale și antricoate, încât plătiseră îndoit valoarea apartamentului pe care-l așteptau de treizeci de ani. Dacă tanti Mizi se spălase pe cap și nu putea ieși când lui tanti Clemanza îi veneau poftele, fosta învățătoare ieșea pe holul vilei și striga: - Madam Istrate! Rogu-te, trimite-o pe aia mică să-mi aducă niște lichior de caise, că mă arde de la pastilele astea. Umenea ijóghi vjelútke, spasiba! - Babetă nemuritoare! Auzi cum se rățoiește, zici că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Clemanza, într-un capot cu flori de bambus, stătea întinsă pe patul cât o parcare. Pe masa susținută la mijloc de un picior de bronz cu gheare de leu, un televizor alb-negru cu lămpi, sovietic, de mărimea unui Trabant. Din învățătoarea de 120 de kilograme n-a mai rămas decât o bătrână deșirată, buclată și cu ochelari fund de sticlă. - Numai prostii, numai tâmpenii la televizor. Da’ ce să faci altceva? Din casă nu pot ieși, că sparg ăștia strada să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la adresa pe care mi-o dăduse Ana. Ar fi fost prima dată când o vizitam după ce, cu ciudatele mele calități de detectiv, o descoperisem În satul ei de lângă orașul Sfântu-Gheorghe. Știți că ea Învață aici, la Cluj, ca să se facă Învățătoare? În fine, n-am găsit-o acasă și m-am dus la autogară. Pe drum mă gândeam și cum să fac să-mi scot un abonament și să vin mai des s-o văd. Nici nu știu dacă autobuzul poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]