7,853 matches
-
pace”. în cazul Elinei Cantacuzino folosirea „roadelor” se întemeiază pe o stăpânire absolută a averii întregi (consolidată de un blestem) - „După aceasta lasu pe soțul meu, pre Ilina, desăvârșitu stăpână, întru toate câte am câștigat, clătite și neclătite, adecă moșii, țiganii, vii și dobitoace și orce altu s-ar afla la mâna ei și afară toate să le strângă și să le stăpânească ca o desăvârșită stăpână, de vreme de iată până astăz sântu 38 de ani de cându ne-am
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
am împreunat și am trăit aicea viiață trecătoare” -, „feciorii” (Drăghici, Șerban, Constantin, Mihai, Matei, Iordache) urmând să intre în posesia bunurilor („atât pre ale mele moșteniri, cât și pre ale mumei lor”), „înfrățiți” („să fie frați pre moșii și pre țigani”) abia după moartea mamei lor. „Femeile mâhnite”, văduve pretinse ori legitime - o lume deloc monotonă „Văduvele” ascunse Li se întâmpla deseori Voievozilor (sau viitorilor voievozi) să presare prin țară „roade” ale unor iubiri fugare, „fii naturali” („fecior de féliul lui
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
le fie de ocină și de ohabă. Și nimeni să nu cuteze să le tulbure sau să le supere...”), iar două luni mai târziu, la 31 decembrie 1546, confirmă că aceleași văduve sunt proprietare ale unor sate și ai unor țigani, primiți în schimbul unei mai vechi datorii: „Dat-am domniia mea această poruncă a domnii mele cinstitei doamnii Dospinei și doamnei Rucsandrii, ca să le fie satul Brăgăreștii jumătate și Ireștii și Drăgăneștii și Copăcelul jumătate și țiganii anume: Lera i Burtea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sate și ai unor țigani, primiți în schimbul unei mai vechi datorii: „Dat-am domniia mea această poruncă a domnii mele cinstitei doamnii Dospinei și doamnei Rucsandrii, ca să le fie satul Brăgăreștii jumătate și Ireștii și Drăgăneștii și Copăcelul jumătate și țiganii anume: Lera i Burtea i Danciul cu țiganca lui i Stan i Pătru. Pentru că aceste mai sus zise sate și țigani au fost drepte ale lui Stan pârcălab. Apoi, el au rămas dator doamnei Dospinei aspri 6000. Iar nepotul lui
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
doamnii Dospinei și doamnei Rucsandrii, ca să le fie satul Brăgăreștii jumătate și Ireștii și Drăgăneștii și Copăcelul jumătate și țiganii anume: Lera i Burtea i Danciul cu țiganca lui i Stan i Pătru. Pentru că aceste mai sus zise sate și țigani au fost drepte ale lui Stan pârcălab. Apoi, el au rămas dator doamnei Dospinei aspri 6000. Iar nepotul lui Stan pârcălab, anume Stan, el s-au așăzat cu doamna Dospina de a să bunăvoie și le-au dat moșiile ce
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Apoi, el au rămas dator doamnei Dospinei aspri 6000. Iar nepotul lui Stan pârcălab, anume Stan, el s-au așăzat cu doamna Dospina de a să bunăvoie și le-au dat moșiile ce s-au mai zis mai sus și țiganii...”. Și Alexandru Vodă Iliaș evoca o fostă soție de Voievod, pe Doamna Marinca (Marica, Mirica - un hrisov îi zice și „domnișoara”, soră cu Nastasia Ciolpâneasa, cu Grozava visterniceasa, și cu Anghelina Bărboaia - toate fiicele lui Lupe Huru, pârcălab de Hotin
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ei și a cercetat-o și a cinstit-o, ca pe un părinte” - de ginerele ei, logofătul Pană Filipescu, i-a dăruit acestuia, după ce s-a recăsătorit cu „cinstitul dregător al domniei mele, jupân Bunea mare sluger”, un sălaș de țigani; Matei Basarab, istorisind cauza, i-l întărește pe 5 ianuarie 1650) erau multe și felurite. De la recuperarea unor rumâni fugiți (Alexandru Coconul o împuternicește pe Cheajna voiniceasa, „ce-au fost a jupân Cernicăi, ce-au fost mare dvornic”, „să fie
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
doi vindeau și cumpărau în devălmășie (mai ales pământ), utilizând resurse comune (plățile se făceau în bani, cel mai des, dar și în „natură”, animale, miere etc.) și având drept parteneri neamuri, pe alți proprietari - de la care achiziționau sălașe de țigani, sate cu rumâni, case, ocini, mori, lacuri, prăvălii -, instituții ale Ecclesiei, țărani liberi și profitând de contexte favorabile (Șarolta Solcan citează cazul lui „Vlad și al femeii sale Voica”, cărora Vodă le întărea o ocină cumpărată de la un oarecare Balotă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vândute - ziceam - cele mai felurite „mărfuri”. Cheajna vorniceasa vinde cojocarului Costandin un loc de casă în București și cumpără (Alexandru Coconul îi întărește achiziția printr-un hrisov datat 19 mai 1626), satul Mărăcineni, jumătate din Brănești și un sălaș de țigani (sălașul îl răscumpără, de fapt, fiindcă fusese vândut de fiicele lui Cernica); același Alexandru Coconul îi întărește (la 9 iunile 1626) Caterinei „vistiereasa”, văduvă „a răposatului Vasile vistiiariul”, un rumân (îl chema Radu și dăduse mită - 4 galbeni - pentru a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
femei sărace, au mers în divanul cel mare, înaintea domnului Matei voievod și a tuturor boierilor divanului, și s-au lepădat în 3-4 rânduri de toate moșiile lui Mușat vistier...”), întrucât, moștenind ele două treimi din toate (moșii, case, vii, țigani, rumâni), ar fi trebuit să achite două părți din datorie; ca urmare le-au cedat lui Vasile Spătarul („dându-le lui Vasile spătar cu toate cărțile”), fiul lui Mușat, moștenitor doar al unei treimi. La fel a făcut și văduva
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
duhul întemeietorului, iar diata marelui postelnic - scrisă cu mâna lui în grecește înainte de 20 decembrie 1663 - îi dădea puteri depline postelnicesei: „după aceasta las pe soțul mieu, pre Ilina, desăvârșită stăpână, întru câte am câștigat, clătite și neclătite, adecă moșii, țigani, vii și dobitoace și orice altu s-ar afla la mâna ei și afară toate să le strângă și să le stăpânească ca o desăvârșită stăpână, de vreme ce iată până astăzi sântu 38 de ani de cându ne-am împreunat și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mai mari, Drăghici i Șerban, să nu aibă nimic treabă acolo; pentru că, fiind ei mai mari și ajungându noi vremi bune și norocite, făcutu-le-a soțul mieu câștig bun, cu care câștig și-au făcut lor osebi sate, moșii, țigani și case de piatră: unul la Măguréni, altul la Drăgănești. Și așa fiindu ei întemeiați de la soțul mieu, socotit-au dumnealui, cu mine împreună, încă dintr-acia vréme de i-am osebit dentr-acéste sate ce scriu mai sus, ca să n-aibă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de mare vornic 347) perseverează în desfășurarea acțiunii de desființare a inamicului. întâi material, sub presiunea unor „munci groaznice”: „De nevoie, s-au îndatorit [Hrizea], și au dat al lui ce avea; și ș-au vândut satele, și moșiile, și țiganii; și au plinit banii”. Avea însă de-a face cu un adversar demonic (cronicarul Bălenilor îl suspectează necontenit: „cu ce socoteală, Șărban-vodă va ști, și sufletul lui”) care, văzându-și inamicul imun la violentarea fizică („la a doao închisoare mai
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fără descântec și văduvă fără plâns nu este” („Nu e bucurie fără supărare”421); „La cal alb și la văduvă să nu slujești”422. * Erau demonizate, fără îndoială (precum țigăncile, văduve sau nu [dar să nu uităm că, în cazul țiganilor, demonizarea avea și un sâmbure etnic, era congruentă cu marginalizarea], itinerante, deci în flagrantă contradicție cu „statornicia” medievală, suspectate a se afla în contact cu diavolul, căci descântau - nu întâmplător prima acuză de vrăjitorie a fost aruncată, în Franța, în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de Mircea Ciobanul în 1558) și soția sa Neacșa, fiica lui Vintilă din Cornățeni, au încheiat în 1554 un act prin care stipulau că „oricare dintre ei ar muri întâi, celălalt de se căsătorește ori nu se căsătorește să stăpânească țiganii și toate bucatile” (D.R.H. B. țara Românească, vol. V, București, 1983, pp. 30-31; Șarolta Solcan, op. cit., p. 228). înțeleaptă prevedere, căci Neacșa va ajunge nevasta logofătului Radu Mihăescu (Nicolae Stoicescu, Dicționarul ..., p. 91. 28. D.R.H. B. țara Românească, vol., VII, pp. 239-241
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
doc. nr. 68. 185. Ibidem, vol. II, doc. nr.121. 186. Ibidem, vol. II, doc. nr. 98. 187. „[...] jupâneasa Marica [Maria din Albești], când au fost în zilele Radului voevod, a doao domnie, ia au fost ucis doi copii de țigan, de-au murit den mâna ei. într-acéia, Radul vodă, domnia lui, au fost trimis de o au adus și au stătut de pierzare pentru moartea acelor copii de țigan. Și au plătit deșugubina domnească deplin și de tot și au
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
voevod, a doao domnie, ia au fost ucis doi copii de țigan, de-au murit den mâna ei. într-acéia, Radul vodă, domnia lui, au fost trimis de o au adus și au stătut de pierzare pentru moartea acelor copii de țigan. Și au plătit deșugubina domnească deplin și de tot și au statul Radul voevod să o piarză. într-acéia Marica văzând așa că va peri, pârât-au pe Stanciul logofăt Cepariul cu un răvaș în taină, de-au zis că sânt la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
conținut l-am discutat recent, urmând să facă obiectul unei analize minuțioase 2. Dar sursele nu se pot limita deloc la cele românești, cu atât mai puțin În Transilvania. H. von Wlislocki, unul din numele importante ale istoriei studiilor despre țigani (Zigeuner), semnala În 1884 că În Transilvania și, mai important, În mediul românesc sătesc se cunoșteau unele fragmente din Pañcatantra 1. Alte articole pot să nu-i aparțină, cum sunt cele referitoare la Persia, căci există unele traduceri din 18402
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
und Sittenkunde” (1853, 1855) și în „Czernowitzer Zeitung” (1881, 1883), cuprinde basme, povești propriu-zise, povești cu animale, prezente și în colecțiile lui I. G. Sbiera și S. Fl. Marian, dar cea mai mare parte a textelor este rezervată snoavelor despre țigani. Versiunile în limba germană se impun prin ținuta îngrijită, prin limbajul cursiv, neforțat, tălmăcitorul urmărind echivalarea conținutului narațiunii. Volumul Romänische Poeten, editat la Viena în 1865, conține traduceri din scrierile lui V. Alecsandri, Gr. Alexandrescu, Gh. Asachi, Cezar Bolliac, D.
SIMIGINOWICZ-STAUFE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289680_a_291009]
-
mai toate, conturate izbutit. Protagonistul este un vlah din Câmpia Dunării, originar, ca toți vlahii din zonă, din Transilvania. Narațiunea este ritmată de acțiune: călcarea jurământului de castitate de către un crijac, o aventură amoroasă mistuitoare, năvăliri tătare, tâlhării făptuite de țigani, evenimente înfățișate realistic, dar și cu o aură de mister - toate alcătuiesc substanța densă a unui roman captivant, scris de un autor „care nu putea lipsi din istoria noastră literară” (Șerban Cioculescu). În manuscris au rămas alte culegeri - Joagărul Marghitei
SLATINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289717_a_291046]
-
pentru castel o rochie eterată de basme și legende. Tot Regina Elisabeta este cea care ne artă și ce activitate de desfășoară în timpul celor din urmă ani ai construcției Castelului Peleș: “italienii, zice dânsa, lucrau la zidărie, Românii cărau materialele, Țiganii duceau piatra și varul, Albanezii și Grecii ciopleau piatra, Germanii și Ungurii lucrau la lemnărie, Turcii ardeau cărămida. Se aflau maeștrii Polonezi și vătafi Cehi, Francezii desenau, Englezii măsurau. Astfel încât la această clădire se întâlneau o sută de costume naționale
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
producției sale el apare mai degrabă ca un postsimbolist, adept al înnoirii mai ales la nivelul lexicului și al recuzitei imagistice. Fascinat de modernitate, ispitit și de postura militantă, permeabil la sugestii expresioniste, ca în remarcabilul poem Jazband cu lăutari țigani, a dat, în anii ’20 și ’30 din secolul trecut, o poezie asimilabilă unei anumite zone a avangardei interbelice românești. Cel mai „avangardist” text al său e, probabil, Madrigal icoană, mai ales prin punerea în pagină. Prin versul propriu-zis, deloc
TUDOR-MIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290287_a_291616]
-
și pref. Al. Săndulescu, București, 1983; Pagini de proză, îngr. și postfață Mihail Iordache, Iași, 1985; Despre teatru, îngr. și introd. Constantin Paiu, Iași, 1991; Balade vesele și triste. Parodii originale. Migdale amare, îngr. și pref. Al. Săndulescu, București, 1998; Țiganul în cer, îngr. și pref. George Sanda, București, 2001; Poeme - Poems, ed. bilingvă, tr., îngr. și introd. Cristina Tătaru, Cluj-Napoca, 2002. Traduceri: Shakespeare, Visul unei nopți de vară, Iași, 1921. Repere bibliografice: Mihail Dragomirescu, „Adio” de Gh. Topîrceanu, CVC, 1910
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
1908. Istoria vieții mele este „prima carte de amintiri din literatura noastră” (Laurențiu Faifer). Dincolo de istoria intimă, paginile interesează sub raport documentar, schițând imagini pregnante ale diferitelor medii ale timpului: boiernași din Moldova și Basarabia, influenți negustori bucureșteni, dascăli greci, țigani robi de pe moșii - o lume cufundată încă în feudalism. Evocarea este făcută cu umor și talent, într-o limbă viguroasă, ușor arhaică, iar portretele oamenilor sunt expresive, pline de culoare. Această autobiografie fără pretenții literare cucerește prin stilul simplu, nelucrat
VARNAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290437_a_291766]
-
Cum se înțeleg țăranii. Dar la V. simpatia pentru țărani nu a însemnat exclusivism. Imaginea altor „lumi” decât aceea a satului intră chiar în proza lui Slavici, care își îndreaptă atenția și spre mediul pestriț al mahalalei bucureștene, cu meseriași, țigani, copii nefericiți, deși povestirile Ceas rău, Mitocanul, Gogu și Gogușor, Hanul ciorilor sunt mai șterse, aproape convenționale, fără vigoarea narațiunilor care își trag seva din viața satului ardelean. Șt. Basarabeanu (Victor Crăsescu) pătrunde în lumea pescarilor și a cherhanalelor ori
VATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290470_a_291799]