5,899 matches
-
a numelui antic (transcris diferit în perioada veche și mai ales în epoca medievală) este cea mai plauzibilă. Apahida Este numele unui sat din județul Caraș-Severin și al unei rezer vații paleontologice din Munții Semenicului. Toponimul are origine maghiară (apát, „abate“ + hid, „pod“, deci „podul abatelui“), ceea ce a făcut ca romînii să nu înțeleagă formanții și să adapteze ușor numele, ca să dobîndească transparență în romînește, prin etimologie populară. I-au zis, așadar, Apa Hîdă (tot așa cum magh. Aranykuta, „fîntîna de aur
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
greco-latină a românilor se combină în mod straniu cu acceptarea pentru latinitatea italică a unui substrat barbar. El arată că limba latină, care „odinioară a fost hireșe elinească, și limba elinească maică, iar a latinilor fiică se cunoaște”, s-a abătut în decursul vremurilor de la maică „cu multul” și „cu amestecarea celor de loc zămintindu-se, de la strălucirea sa cea din naștere a scăzut și s-a întunecat”. În consecință, „ceastă dară elinească cu cea de loc amestecată frămsețea și-a schimosit
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
uneori efect întârziat și pot deveni dezastruoase pentru personalitatea copilului în formare. Unele dintre ele, fiind atât de cunoscute, trimit deja părintele în desuetudine, neluându-le ca pe niște reguli absolute, însă de la care este bine și neriscant să se abată. Pentru ca apoi să nu vină cu celebrele scuze ale părinților: "nu am avut încotro" sau "am sperat să nu se întâmple, "sau "nu am știut". Unii dintre părinți își fac, de regulă, vis-à-vis de copilul lor, o serie de programe
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
noapte, spuse preotul, pentru că nu toate sunt de la Dumnezeu. Dar totuși părinte, de ce tocmai acum mi-a venit acest nume înainte de botezul copilului? Ca să-și bage coada cine nu trebuie, ca să nu-i pui nume de sfânt românesc, să te abată de la lucrătura lui Dumnezeu. Noel nu e nume de-al nostru. Înainte de a visa, ai citit undeva numele acesta, te-a impresionat vreun personaj cu acest nume? Nuuu... mulțumesc părinte, atât am vrut să vă întreb. Pe moment, Mihai i-
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
multe rânduri. La acestea se adaugă și Marea Schismă Creștină din 1054 când Biserica de Apus se desprinde, devenind activ adversară Bisericii de Răsărit, încât la 1204, Papa Inocențiu al III-lea ordonă Cruciadei a IV-a franco-venețiană, să se abată din drumul eliberării Sfântului Mormânt, să ocupe Bizanțul și să-l pedepsească. Acest lucru s-a întâmplat într-un mod dramatic, a durat până în 1261, când Mihail al VIII-lea Paleologul i-a izgonit pe cruciați și conducătorii bizantini s-
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
nefericită pe care o cunoaște el și "pasiunile", "teroarea" și "compasiunea" pe care spectacolul destinului său i le provoacă spectatorului. La Mesnardière înțelege prin asta două emoții tragice care sunt la originea catharsisului. "Pentru ca el (autorul dramatic) să nu se abată de la vreun punct de mare importanță, este mai bine să-i trasăm o Idee generală asupra comportamentului pe care trebuie să îl atribuie fiecărui tip de oameni și să-l învățăm să le găsească în primele șase izvoare; în Vârstă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
desfășoară atunci în timpul real, pentru că cele două durate, cea a acțiunii fictive și cea a spectacolului sunt identice. "Știu, scrie Corneille în examenul la Mélite, că reprezentația scurtează durata acțiunii și că ea arată, în două ore, fără a se abate de la regulă, ceea ce uneori are nevoie de o zi întreagă pentru a se efectua: însă aș vrea ca, pentru a pune lucrurile la locul lor, această scurtare să se producă în intervalele dintre acte, și ca timpul pe care trebuie
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
noapte pentru gătit [...] una bilă table, puțin crăpată, dar se poate repara înlocuindu-se cu alta"214. Chiar mai aproape de umorul negru din caragialescul C.F.R. Raport.... este nota informativă prin care vierul Costică Dură îi prezintă stăpânei șirul de nenoriociri abătute asupra moșiei, cu o seninătate care sfidează orice logică a bunului simț și a responsabilității. Blocarea gândirii receptorului, etapă specifică umorului negru, este efectul paralogismelor cauzate tot de incultura și inabilitatea comunicațională: Că umblă prin păsări și moare toate, mai
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
amplifică gravitatea în presă, atribuindu-i-se dimensiuni catastrofice. Astfel, maica Epraxia dă glas temerii tuturor cuvioaselor: "uciderea asta ce s-a făptuit în cuprinsul sfintei noastre mânăstiri, eu o socotesc drept o teribilă nelegiuire și mă tem că are s-abată mânia lui Dumnezeu asupra noastră"147, prevestind chiar, prin vocea ironică a ghidușei Trilifia "căderea guvernului"148. Autocrația limbajului delirant, marca decisivă a caragialismului, se poate reconstitui uneori în surprinzătoare contexte romanești, cum ar fi scrierile "trăiriste" ale lui Mircea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nu percepe doar fragmentul prezent, ci și pe cel trecut și pe cel viitor (spre deosebire de film ori roman, unde acest lucru este irealizabil, derularea cronologică fiind strictă, obligându-l pe receptor să urmeze firul trasat de la care nu se poate abate), impune limitele benzii desenate. Limbajul modern, rapid și șocant, cu efect imediat, al imaginii, al textului, și cel intermediar al bulei, constituie o sinteză în care esențialul este subliniat din start: el se pretează cel mai bine la ironie și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
a autoarei. Dodo Niță, Kiss Ferenc, Livia Rusz. O monografie, p. 33. 852 Ibidem, p. 35. 853 Ibid., p. 38. 854 Puiu Manu mărturisește că pentru banda desenată istorică textul trebuia aprobat de un "politruc", iar desenatorul nu se putea abate de la linia acestuia, motiv pentru care albumul "semăna mai mult cu o poveste ilustrată decât cu o bandă desenată." Dodo Niță, Alexandru Ciubotariu, Puiu Manu. O biografie, p. 19. Lucian Boia afirmă chiar că manipularea prin istorie explică parțial și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
-l caută pe „Suru“... Totuși, cu un comportament tulburat și stăpânit de o idee fixă, era greu de urmărit. Coana Smaranda, Boieroaica, plângea și se ruga zi și noapte sub candelă la Sf. icoană, cerând pentru nenorocirea care s-a abătu asupra casei lor, îndurarea lui Dumnezeu... „Îndură-te Doamne, de sufletul lui... îndură-te!..“ Când scăpa de ochii „pândașilor“, cum le zicea el supraveghetorilor, colinda în voie ulițele satului și codrii Fălciului, pe urmele „Surului“, lupul intrat în legendă. Dar
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și cutremurător de jalnic. - E Suru! murmură el cu glas tremurat și cu răsuflarea tot mai grea... pe frunte îi răsăriră broboane reci de sudoare. O frică dureroasă îi îngălbeni obrajii. I se păru că toată napasta lumii are să se abată asupra lui. - Acuș mă duc... mă duc după baba mea!.. Și, gândul îl purta cu ani mulți în urmă, când a Gheorghe TESCU 190 adus-o din Tăcuța, de peste deal de Brăițeni, de la părinții ei, aici în pădure -Avea doar
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
departe, în inima codrului răsună un răget. - Cred că‟i cerb! ...murmură el. Trase aerul adânc în piept și din reflex se pregăti. Când strânse patul armei în pumni, din față, asupra lui, în liniștea de fier a așteptării, se abătu un fel de încremenire. Privi țintă spre dreapta, ca și cum dintr-acolo ar fi așteptat să apară ceva. O scurtă strălucire și un ciot de coadă, alb, și căpriorul în câteva salturi se făcu nevăzut în fundul râpei. Apoi, peste puțin îl
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
imagini de la horă... După o cotitură, un iepure roșcat, dintr-un salt trecu drumeagul și se afundă într-un desiș de cătină. Se însera... La intrarea în pădure, ca să scurteze drumul spre casă, lăsă drumeagul pe partea stângă și se abătu pe o potecă, umblată doar de sălbăticiuni, dar știută și de ea. Poteca, strâmtă, se îngusta pe măsură ce înainta în inima codrului. Pădurea de fagi și goruni era ciudat de tăcută... Trunchiurile se înălțau către bolta cerului, uriașe... sus, se întâlneau
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o poate îndrepta pe calea cea bună. Altfel ne trezim în adâncul-prăpastiei! Nu vrem să ne dăm seama nu ca nu se observă. Cine are ochi de văzut vede și cine are urechi de auzit, aude totul. M-am cam abătut de la ceea ce povesteam despre muzeu. Îmi cer iertare. Și acolo în acel muzeu multe icoane și tablouri mari cu 100 de ani în urmă puteai vedea. Care mai de care mai interesante și uimitor de frumoase. Pe mine m-a
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
și curaj! Dumnezeu călătorește împreună cu noi. El este în noi. Iar noi în urma Lui. Îngerul păzitor și Sf Duh sunt cu noi, și în noi. Nu suntem singuri. Chiar dacă sunt și Duhuri rele care caută să ne încurce, să ne abată de pe cale, noi nu trebuie să ne abatem de pe calea cea bună. El ne așteaptă, uneori nu ne vede pe cale, ne mai oprim la locuri urâte. Ne înșeală de tot felul de sclipiri și amăgiri. Noi să ne vedem de
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
în noi. Iar noi în urma Lui. Îngerul păzitor și Sf Duh sunt cu noi, și în noi. Nu suntem singuri. Chiar dacă sunt și Duhuri rele care caută să ne încurce, să ne abată de pe cale, noi nu trebuie să ne abatem de pe calea cea bună. El ne așteaptă, uneori nu ne vede pe cale, ne mai oprim la locuri urâte. Ne înșeală de tot felul de sclipiri și amăgiri. Noi să ne vedem de drumul nostru, de crucea noastră. Iisus ne spune
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
a putea scrie suferința și durerea mamei dar și a copiilor... Oamenii au ajutat-o fiecare cu ce a putut. Și satul vecin Cișmea ne-a dat o mână de ajutor, fiecare ce a putut, văzând nenorocirea care s-a abătut asupra mamei. Era cineva din sat cu căruța și în ea, era mama cu un copil mic cerând ajutor... Și cu ceea ce adunase din mila lui Dumnezeu și a semenilor, a acoperit casa cu draniță și din ce i-a
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
pregătite și se culcă, obosit de drumurile făcute cu Ajunul. În Ungureni, Ștefan puse pe Ilona, soția lui, să împărtă colaci și mere colindătorilor, după care îi așteptă, pe gospodarii din Ruși, așa cum promiseseră decuseară. Văzând că nu se mai abat pe la casele lui, omul închise porțile cele mari, trase obloanele fierăriei, pierzându-se, apoi, în mrejele somnului. Pe la ceasurile șase ale dimineții, o sanie trasă de doi cai se unduia vioaie spre Dealul Sângeapului. Nu se auzea decât mormăitul lui
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
poarta cârciumei. Fratele nu era acasă, așa că se așeză, abătut, pe lavița dinspre fereastra camerei, unde cumnată sa, Ileana, fierbea grâu pentro o colivă, menită să ierte păcatele numeroaselor odrasle luate de Domnul în împărăția lui. Te văd c-am abătut, cumnate!? rosti, întrebător, Ileana, continuând să mestece grâul din ceaunul mare de aramă. Dă, ca omul, când mai bine, când mai cătrănit, oftă Gheorghe, scoțându-și șiacul și căutând să-i facă loc lângă covata, unde era pus la crescut
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
să cearnă picuri de ploaie. Oamenii, care așteptau fiertura de la bucătăria de campanie a armatei, se rugau ca Domnul să aducă ploaia izbăvitoare pentru sufletele lor ostoite de vâlvătaia aprigă a pârjolului războiului. Vasile și Dumitru căutau să nu se-abată de la rând, de teamă de a nu pierde fărâma de hrană. Ridicând ochii spre Sângeap, văzură o mogâldeață, care se poticnea la fiecare pas: Alt ciung, păcatele mele, rosti îndurerat Vasile. De, oftă Dumitru, păcatele oamenilor. Că tare mai suntem
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
o realitate la care n-am acces. Nici despre mexicanii pe care i-am cunoscut până acum n-aș putea spune mare lucru. Politețea și zâmbetul devin uneori o barieră nevăzută între oameni. Ca să mai scap de agresiunea traficului, mă abat prin Parcul Alameda, unde lumina se filtrează prin arbori ca prin vitralii. E adevărat oare că datează din timpul lui Moctezuma? Ar fi singura ereditate a Tenochtitlanului. La suprafață, bineînțeles. Căci în subteran vechea lagună se mai face simțită. Ciudad
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
să iasă afară, i-aș da perechea mea de ochi teferi, dar nu-mi e îngăduit, poate doar unul, Firește ochii mei nu pot face ceea ce ochii lui făceau, văzători fiind, minuni! Nu vrei să pictezi? încerc eu să-i abat gândurile rele, când pictează e mult mai senin, Nu! iarăși raza de soare, aceeași sau alta, îi mângâie cu blândețe chipul, binecuvântându-l, prea tăcut astăzi, ceva vrea să-mi spună, acum! M-am gândit: cum să fac mâinile să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și-aștept ca Învățătoarea să treacă pe lângă banca mea și să mă învețe cum se desenează bastonașele, îmi ține mâna cu creionul în mâna ei, conducând-o ușor pe caietul de scriere, iar părul lung, Nu vreau, Daniel, să-ți abat gândul de la mănăstire, mi se pare firesc să-ți dorești să te întorci acolo, pentru că mănăstirea e prima ta casă, dar cred că trimițându-te la școală părintele Ioan voia să-ți deschizi puțin ochii asupra lumii și să poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]