3,746 matches
-
modelate și drapate în manieră antică; elementele decorului natural unifică acțiunea asemeni unui șuvoi oblic, întregul ansamblu alcătuind un întreg coerent și, în același timp, puternic tensionat emoțional. In plus, Ghiberti se arată un maestru subtil al punerii în perspectivă abruptă a corpurilor (). Arta sa se exprimă plenar în ansamblul scenelor ce alcătuiesc Poarta Paradisului. Relieful, extrem de sensibil modelat, transpune cu multă acuratețe tehnica perspectivei în special în redarea arhitecturii. In medalioanele de pe benzile laterale apar portrete expresive, printre ele fiind
Lorenzo Ghiberti () [Corola-website/Science/316553_a_317882]
-
valori pot fi atribuite și văilor drenate de cursurile respective. Din categoria văilor de ordinul 4 face parte doar valea Secașului Mic, începând de la confluența cu Valea Lunca Satului și până la vărsare. Ea este largă, subsecventă, cu versantul drept mai abrupt. Văile de ordinul 3 aparțin unor afluenți de pe stânga Secașului Mic (Lunca Satului, Păuca, Valea lui Sânui, Ohaba, Gârbău și Valea Largă) și au lungimi care variază între 3 și 8,5 km. Văile de ordinul 2 sunt fie ale
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
suprafețele versanților, diferitele drumuri sau cărări defectuos amplasate etc.). Ravenele și ogașele se întâlnesc atât independent cât și în cadrul organismelor torențiale și sunt mai frecvente în bazinetele superioare ale afluenților din stânga Secașului Mic (Gârbău, Ohaba, Păuca etc.) și pe pantele abrupte din dreapta râului și de la obârșie. Organismele torențiale sunt frecvente mai ales în sectorul din dreapta Secașului Mic și mențin versanții într-o stare de dezechilibru. Formarea acestora este cauzată atât de factorii naturali (înclinarea mare a versanșilor, predominanța rocilor slab consolidate
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
se află insula Melville. La mijlocul distanței față de această insulă se găsesc insulele Eglinton, Emerald etc. Coastele sudice și estice sunt marcate de o serie de golfuri adânci: golful Jameson, golful Intrepid, golful Walker și golful Dyer, aceste zone, cu faleze abrupte, fiind și cele mai înalte de pe insulă. Totuși, altitudinea maximă este de doar 279 m. Insula este activă din punct de vedere seismic, existând o serie de falii a fost descoperită în 1853 și numită ulterior în onoarea prințului Arthur
Insula Prince Patrick () [Corola-website/Science/316740_a_318069]
-
Peșteră Orban Balazs" . Rezervatia " Cheile Vărgișului și peșterile din chei" se suprapune sitului "Natură 2000 - Cheile Vârghișului". Aria naturală dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: păduri de fag ("Luzulo-Fagetum"), păduri de tei, arțar, paltin și jugastru pe versanți abrupți, păduri aluviale cu arin negru și frasin, păduri dacice de fag, pajiști seminaturale, tufărișuri pe substrat calcaros, stâncării cu vegetație chasmofitică, grohotișuri, ravene și peșteri. Floră rezervației este alcătuită din arbori și arbuști cu specii de: fag ("Fagus sylvatica"), stejar
Cheile Vârghișului și peșterile din chei () [Corola-website/Science/316781_a_318110]
-
boltire în semicilindru. Deasupra pronaosului tăvănit se înalță un turn robust, cu foișor îngust și o fleșă de o accentuată verticalitate, adosat în 1833, deodată cu cele două pridvoare deschise, corespunzătoare laturilor de vest și de sud. În 1928 pantele abrupte ale șarpantei navei și pridvoarelor au fost acoperite cu țiglă; în 1934 a venit rândul clopotniței și părții superioare a altarului, învelite în tablă. În cadrul ultimei renovări, desfășurată în 2001, edificiul a fost retencuit la exterior. Biserica beneficiază de un
Biserica de lemn din Căraci () [Corola-website/Science/316793_a_318122]
-
al apei care ocupă peste 90 % din această zonă. Uscatul Zonei Antarctice Neozeelandeze se poate împărți în două zone majore: Coasta de Est a Mării Ross și Coasta de Vest a aceleiași mări. Pe coasta de Vest se distinge lanțul abrupt al Munților Transantarctici de origine cainozoică, care depășește 4000 m în altitudine (4529 m în Vârful Kirkpatrick, cel mai înalt punct din Zona Antarctică Neozeelandeză). Partea de est a teritoriului se caracterizează printr-un relief mai jos în nord, unde
Zona Antarctică Neozeelandeză () [Corola-website/Science/316825_a_318154]
-
cu hoituri de animale, mai ales mari, cum ar fi cerbii, guanaco sau vitele mari cornute. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de 5-6 ani și cuibărește la altitudinea de 3.000-5.000 m deasupra nivelului mării, de regulă pe pante abrupte și greu accesibile. Femela depune 1-2 ouă. Acest unic reprezentant al genului "Vultur" este una dintre cele mai longevive păsări,putând atinge vârsta de 50 de ani. Condorul andin este simbolul național al mai multor țări din America Latină (Argentina, Bolivia
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
din limbă. Altă particularitate a reproducerii condorilor este dansul masculului, în care acesta își desface pe jumătate aripile și sare, fluierând și pufăind. De obicei, condorii își fac cuibul la altitudini mari, de 3000-5000 m. Acesta este confecționat pe pante abrupte, greu accesibile, de regulă din ramuri așezate într-o semisferă nu prea mare. De-a lungul coastei statului Peru, unde se găsesc doar stânci separate, ouăle sunt depuse direct în crăpăturile din bolovani. Condorii se reproduc o dată la doi ani
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
aprobat producția primului single, „The Drowners”, însă în privința single-ului „Metal Mickey” a avut o părere diferită față de cea a lui Buller, simțind că acesta din urmă îi răpise cântecului „brutalitatea metalică”. Formația încheia cântecul în concertele live în mod abrupt, imediat după refren; în loc de asta, Buller a sugerat introducerea unui final extins de tip fade-out, care să incorporeze și o schimbare de ton. Butler avea în cele din urmă să intre în conflict cu Buller din motive similare în timpul înregistrărilor
Suede (album) () [Corola-website/Science/315114_a_316443]
-
Atunci îi putem întâlni îndeosebi, singuri sau în perechi. Odată cu venirea primăverii însă, sosesc cu sutele la malul mării pentru depunerea ouălor. Își sapă cuibul deaupra stâncilor, pe pantele acoperite de vegetație, dar pot fi întâlniți și la baza stâncilor abrupte, sub grohotișuri. În lunile de vară, între locurile de clocit și bancurile de pești, papagalii de mare formează în aer o adevărată aglomerare. Succesul clocitului depinde de distanța ce trebuie parcursă pentru procurarea hranei pentru ei înșiși precum și pentru puii
Papagal de mare () [Corola-website/Science/315163_a_316492]
-
și în termoreglare. Înotătoarea dorsală este destul de scundă, atingând 30-35 cm în înălțime, în schimb este groasă și musculoasă; se situează în jumătatea posterioară a corpului. Marginea ei anterioară coboară lin spre corp, uneori fiind umflată, iar cea posterioară este abruptă, de regulă în formă de seceră. Înotătoarea codală (sau, mai simplu, coada) este foarte mare, cu marginea posterioară neregulată și zimțată situată orizontal, ca și la toate balenele. Coloritul balenelor cu cocoașă variază de la un individ la altul, ceea ce facilitează
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
pe pământ domnesc. Mai mulți călători străini care au trecut prin Moldova în secolul al XVII-lea au menționat în scrierile lor că au trecut prin Scânteia, drumul care lega orașele Iași și Vaslui fiind considerat foarte dificil, printre dealuri abrupte, iar pe timp ploios cu mult noroi. Unii călători notează că drumul era foarte primejdios, din cauza tâlharilor ce se adăposteau în pădurile din împrejurimi. Un membru al soliei lui Jerzy Krasinski relata că în 1636 "„acest sat [Scânteia] era mai
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
izolat de calcare tithonice care alcătuiesc partea superioară a vârfului Dâmbău. Acest vârf de 1369 m este situat în partea de SV a Trascăului, în NE orașului Zlatna. Este mărginit la vest de Valea Morilor spre care coboară o pantă abruptă, iar la este, de Valea Feneșului care taie aici frumoase chei. Pe culmea muntelui se află un mic platou ,La Stâna Urlătoare" un câmp de lapiezuri și doline, loc de colectare a apelor de precipitații, care au drenat peștera lărgind
Peștera Dâmbău () [Corola-website/Science/316007_a_317336]
-
cunoscută și ca "Peștera-aven" "" adăpostește ce mai mare lac subteran din România. Peștera se află în comuna Gârda de Sus, județul Alba, în Munții Bihorului pe versantul abrupt ce coboară din Dealul Mununa spre Valea Ordâncușii, la altitudinea de 921 m. Se ajunge la ea fie urcând din Valea Ordancușii pe versantul drept o potecă abia vizibilă ce începe aval de Peștera Poarta lui Ionele, fie coborând din
Ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316024_a_317353]
-
a peșterii a fost făcută de R. Jeannel și Emil Racoviță (1929), care dau o descriere, o schiță de hartă și prezintă diferite fenomene hidrologice, biologice și meteorologice. Ei denumesc peștera „Ghețarul de la Zguraști". Porțiunea explorată arată astfel: În versantul abrupt al Văii Ordancușa, pe o porțiune limitată se formează o platformă care este perforată de deschiderea unui aven cu diametru de 40 m. În peretele lui nordic (cel dinspre versant) se deschide o dublă arcadă: la dreapta (est) un mare
Ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316024_a_317353]
-
se prelinge pe sub cele două portaluri. La jumătatea acestei pante în peretele din dreapta pe lângă care coborâm se deschid două mici guri de galerii. Cea inferioră se închide la câțiva zeci de metri dar cea superioară mai complicată se termină în abruptul muntelui, formând cea de-a II-a intrare a peșterii. După portal se mai coboară 30 m și se ajunge într-o vastă sală, impresionantă prin dimensiuni, luminată din belșug de lumina ce se revarsă prin marele portal. Sala, alungită
Ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316024_a_317353]
-
Peștera-Aven Ghețarul de sub Zgurăști este o peșteră situată pe teritoriul comunei Gardă de Sus, județul Albă, în Munții Bihorului. Peșteră este situată în versantul abrupt ce coboară din Dealul Mununa spre Valea Ordâncușii, la altitudinea de 921 m. Se ajunge la ea fie urcând din Valea Ordâncușii pe versantul drept pe o poteca greu de găsit ce începe aval de Peșteră Corobana lui Gârtău, fie
Peștera-aven ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316003_a_317332]
-
clasicele stalactite, stalacmite, scurgeri parietale, cristale și draperi. Dincolo de lac este descoperită galeria Roru Ludușan cu Sala Lacului cu Nuferi, Lacul Necunoscut, Băile de Nămol, Lacul Lung, Sala Catrastrofei și Lacul Styx, lungimea peșterii trecând de 5 km. În versantul abrupt al Văii Ordancușa, pe o porțiune limitată se formează o platformă care este perforata de deschiderea unui aven cu diametru de 40 m. În peretele lui nordic (cel dinspre versant) se deschide o dublă arcada: la dreapta (est) un mare
Peștera-aven ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316003_a_317332]
-
prelinge pe sub cele două portaluri. La jumatatea acestei panțe în peretele din dreapta pe langă care coborâm se deschid două mici guri de galeri. Cea inferioră se închide la cîțiva zeci de metri dar cea superioară mai complicată se termină în abruptul muntelui, formând cea de-a II-a intrare a peșterii. După portal se mai coboară 30 m și se ajunge într-o vastă sală, impresionantă prin dimensiuni, luminată din belșug de lumină ce se revarsă prin marele portal. Sală, alungita
Peștera-aven ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316003_a_317332]
-
formate din aluviuni; și de la dela la Leș Cases d’Alcanar, se află plaje mai lungi cu lățimi medii și curate, nisip mai greoi, iar în cele din urmă Vandellos, L'Ampolla șo L'Ametlla de Măr prezintă plaje mai abrupte și înguste fiind influențate de munții din apropiere. Costă Daurada se bucură de un climat temperat mediteranean caracterizat de o atmosferă clară și întețita și un cer albastru în timpul iernii. Acest lucru apare datorită prezenței mistralului care sulfa din nord-est
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
este puțin adâncă, fiind o plajă ideală pentru copii. Un alt atu este faptul că este o plajă puțin populate. - Calahonda - La Caletilla - Cantarriján - este așezată într-un golf izolat. Accesul la această plajă se face mergând pe un drum abrupt dintr-o rezervație naturală. Accesul către șosea se face la vest de tunelul Cero Gordo. - Carchuna - Casarones - aceasta este o plajă mică aflată aproape de satul Castillo de Bănos - Castell de Ferro - Cotobro - este o plajă mică, aflată la poalele dealurilor
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
Golful Biscaya la nord și regiunea Castilla y Leon în sud. În Asturias peisajul este de-a dreptul impresionant aici fiind munți înalți pe care se poate așterne zăpadă, aici se găsesc lacuri limpezi, ravene bine cizelate, vai și pasuri abrupte, mici sate pescărești și există spații intens împădurite. Picos de Europa se poate observa din aproape orice punct ai privi de pe mal. Acest nume a fost vine de la navigatorii trecutului care venind dinspre lumea nouă, au văzut Picos ceea ce a
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
cu cristalictite de talie mare, plasate în lungul fisurilor sau în zone cu aport de apă. Coborând ușor, trecem în Galeria Excentritelor cu două cuiburi de concrețiuni excentrice. La etajul superior orientat spre nord, se ajunge mergând pe un tobogan abrupt, puternic concreționat. Urcând pe numeroasele formațiuni existente ajungem într-o galerie situată la circa 20 m mai sus față de galeria cu prăpastie și care reprezintă de fapt prelungirea normală a acesteia la un nivel superior, formate pe aceeasi diaclaza. Înaintând
Peștera Pojarul Poliței () [Corola-website/Science/316048_a_317377]
-
de Sus. În 1983 Dorel Ludușan confecționează o poartă nouă pentru Pojarul Poliței. Poartă veche cedase și din Pojar diparuse deja un unicat, „Buzduganul”. O construcție solidă de 200 kg, făcută din prăjini de foraj, a fost tranportată pe panta abruptă a Pojarului până la intrarea peșterii. Instalată și betonata, ea a protejat timp de 30 de ani peșteră. După 1995 Ovidiu Băcioiu preia conducerea Clubului (Viorel Roru Ludușan se mută în Canada) și se orientează spre artă, fotografia subterană. Din 1998
Polaris Blaj () [Corola-website/Science/316220_a_317549]