3,776 matches
-
mele soacre avea o casă din BCA, compusă din două camere cu acoperiș de tablă. Gardul era din plăci de beton. De lemn erau doar poiata găinilor și cotețul celor doi porci: Safta și Fănel. Din spatele casei începea un deal abrupt, ținut în loc de pruni și zarzări. Bunica Sabinei avea o sută patruzeci de ani și arata ca zâna apelor din basme. Doar că era mai scundă. Am lăsat bagajele în camera de oaspeți cu pereții acoperiți de icoane și am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
multe concesii, dar concluzia firească, truismul ce rezultă de aici „proprietatea este o extindere a corporalității În dauna conștiinței“ este În contradicție cu primul truism. Limita dintre ele trebuie că arată ca o linie a apelor Între doi versanți foarte abrupți. Ea se deplasează tot timpul, ba spre stânga, ba spre dreapta și istoria n-ar trebui să fie decât atât: descriere a mișcărilor ei! (Într-o frumoasă noapte senină de la Începutul verii, În holul hotelului N din luxoasa stațiune turistică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
băiat bun, pâinea lui Dumnezeu, cuminte și ascultător. Ei bine, și, cum mergeau ei așa pe căldura aia cu locomotiva și cu 34 de vagoane pline În urma lor, ajung Într-un loc În care linia cobora Într-o pantă destul de abruptă, iar la piciorul pantei se găsea și o curbă ușoară. Cumnatul cunoștea drumul, mai trecuse pe acolo de zeci de ori, știa cu ce viteză trebuie să meargă, avea și ochii ațintiți pe tabelul cu parametri regulamentari calculați pentru siguranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mult mai bine să se tacă. Să nu se rostească nici un cuvânt! Revine deci pe același drum (trei ore mai târziu - dacă timpul contează), se desprinde de marginea pădurii ca un Andreescu veritabil, traversează câmpul, coboară o pantă nu prea abruptă, apa reîntâlnește, planturos de data aceasta, privirea. Drumul se lasă străbătut de pași egali, reapar forme de locuințe umane (un sat deci) și, Împreună cu ele, un maldăr de cuvinte, reocupându-și drepturi temporar uzurpate. Se Îndreaptă spre casa În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
trăise în minte toate aventurile lumii”. În ciuda construcțiilor realiste, în roman întâlnim pasaje de un romantism siropos. De fapt prin Manuela, autoarea își exprimă viziunea despre cuplu, despre rolul fiecărui membru. Silueta de femeie se înalță pe marginea unui bloc abrupt, pe buza prăpastiei, iar bărbatul mai înalt ca ea, o cuprindea, o îmbrățișa, o chema la el. El rămâne în ipostaza de culegator al ei. Ea se retrăgea, iar el înainta într-o armonie inversă, de împreunare. Se observă că
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
care aruncau arome sălbatice de ghindă, verdeață și fluviu domolit; iarba înaltă, grasă și moale urca înspre cetate iar dincolo în zare, Dunărea, scăzută mult, lăsase o insuliță. din bolovăniș și nisip să iasă la iveală. Peste șosea se lăsau abrupt câteva coaste prăpăstioase și făgașe făcute de ploi; dealul, aparent inaccesibil, era acoperit cu tufe de jnepeni crescute la întâmplare. Lumina înțelegerii o pătrunse brusc, încălzindu-i excesul de testosteron din pântec; avea nevoie de el însă bărbatul nu-i
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
furie asupra ținutului, se strecurase prin depresiuni, printre munți și cantoane, la câmpie unde râul își întinsese matca largă spre vărsare. În automobilul cafeniu închis temperatura ambientului o îmbia să conducă relaxată. Străbătuseră drumuri lungi, inutile, poteci încrucișate, ocolite, deseori abrupte, întrerupte de cascade și rădăcinile copacilor groase, seculare, ieșite tainic la iveală ținând stânca să nu se irosească și parcurgând vremea asmuțiți în clipite. Un răstimp nesfârșit, pierdut în mărturisiri amestecase spuza moleșelilor cadențate din frumusețea așternută a anotimpurilor fragile
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ritmuri știute numai de mine arpegii multicolore. Trăiam trauma unui îndrăgostit, bețiv cum aveam să fiu multă vreme de aici înainte... muza care mă inspira ne-a condus încă 2 etaje într-un foișor, pe scările cele mai înguste și abrupte, ce mi le puteam imagina. Giulia scoase victorioasă o cheie din mormanul de mărunțișuri. Erau cele mai vechi, yală și ușă din lume... s-au deschis aproape concomitent; yala atârna într-un cui, iar ușa, aproape zbură când se dădu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
puse paharul cu vin pe balustradă și spuse: Hai să coborâm la ponton s-o întâmpinăm cum se cuvine. Coborârea spre lac implica traversarea a încă trei peluze - toate năpădite de iarbă neîngrijită, crescută sălbatic - legate între ele de alei abrupte pe care trebuiau să umble cu grijă pentru că multe pietre erau desprinse sau aveau crăpături ascunse, suficient de mari pentru a-ți prinde în ele piciorul. În sfârșit, o serie de trepte de lemn putrezit coborau până la apă. Ajunseră taman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și cocoțate pe marginea unei creste, incredibil de înalte: aproape în vârf de stancă. Și dintr-o dată în fața mea s-a așternut un spectaculos peisaj urban: oțelăriile și coșurile de fabrici de lângă calea ferată aproape că erau înghițite de povârnișurile abrupte pe care fusese ridicat cu îndrăzneală orașul, cu falange întregi de blocuri turn cățărându-se până în vârf. Nimic nu mă pregătise pentru această frumusețe austeră, ivită pe neașteptate. „Frumusețe austeră“; dar de ce am folosit această expresie? Zugrăveam oare orașul sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fiind o bătălie între forțele binelui și cele ale răului și declara că „trebuie să se termine“, urmat de un cadru lung care o înfățișa pe cealaltă doamnă Thatcher cărând o pungă grea cu cumpărături pe o stradă periculoasă, foarte abruptă. Apoi ecranul s-a înnegrit și au apărut două titluri: „Doamna Emily Thatcher trăiește dintr-un venit săptămânal de 43,37 lire sterline“ ; „Costurile războiului pentru insulele Falkland a fost deja estimat la 700 000 000 de lire sterline“. Graham
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
din blugi, suflecându-i mânecile. Cât despre mine, eram leoarcă de sudoare și gâfâiam zgomotos. În prima parte a călătoriei, nu crezusem că o să pot să merg până la capăt. Joan mă ținuse numai într-un urcuș, alegând drumul cel mai abrupt ori de câte ori ajungeam la o răspântie: uneori panta era atât de mare, că mai aveam un pic și leșinam, atât de greu mi-era să înaintez. (Inutil să menționez că bicicleta lui Graham nu avea viteze). Dar pe urmă am căpătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
altar. Fuseseră aprinse recent, deși capela însăși părea goală. Tremurând violent - pe jumătate de frig, pe jumătate de spaimă -, înaintă repede pe interval și deschise împingând o ușă mică, de stejar, care dădea spre o serie de trepte de piatră abrupte. Erau treptele care coborau spre criptele familiei, unde fuseseră înmormântați generații întregi ale familiei Winshaw și unde un mormânt gol, dar sofisticat inscripționat purta mărturia memoriei lui Godfrey, eroul de război, al cărui cadavru nu reușiseră să-l recupereze de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
întoarcă la Phoebe (dacă putea) și să-i spună ce descoperise sau să-și încerce norocul cu cealaltă ușă și să-și continuie explorările. Deocamdată, spritul lui de aventură domină. A doua ieșire ducea direct la o altă scară, mai abruptă și mai neregulată decât cea dinainte. Lăsând ușa spre cămăruță întredeschisă, Michael descoperi că avea atâta lumină cât să-i lumineze înaintarea și în scurt timp calculă că ajunsese la nivelul parterului, unde se terminau treptele. Stătea acum la intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vadă peisajul din sudul Yorshire-ului desfășurându-se sub el Pilotul, ricându-se în scaun, fredonează un cântec: Vâslește, vâslește, blând, barcă, pe râu. Vocea pilotului pare neobișnuit de subțire și de melodioasă. Lumea nu mai poate aștepta. Avionul începe să urce abrupt. Michael nu înțelege motivul și înțepenește pe locul lui. Crede că își va reveni într-o secundă, două. Dar ascensiunea devine tot mai abruptă, până când dintr-o dată sunt în poziție verticală, apoi se răstoarnă cu sus-n jos, au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pare neobișnuit de subțire și de melodioasă. Lumea nu mai poate aștepta. Avionul începe să urce abrupt. Michael nu înțelege motivul și înțepenește pe locul lui. Crede că își va reveni într-o secundă, două. Dar ascensiunea devine tot mai abruptă, până când dintr-o dată sunt în poziție verticală, apoi se răstoarnă cu sus-n jos, au făcut o buclă completă și și-au recăpătat poziția inițială. — Ce naiba faci? strigă el, înșfăcând pilotul de umăr. Dar pilotul se cutremută de râs - isteric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o să-l termine nicicând, a citit și așa în dorul lelii, să treacă timpul. Ce tâmpenie! își zice. Al doilea țârâit al telefonului îi șterge însă din cuget orice părere și, precum un Ferrari de formula 1, ia un viraj abrupt pe lângă fotoliu, dărâmând aproape lămâiul din hârdău, trage ușa din țâțâni și iese pe coridor unde, așezat alb pe măsuța lui cu milieu vernil, telefonul încă mai sună. Câtă lume nu atârnă astfel, pe toată întinderea pustie, de câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și se repezeau spre pământ. — S-ar putea să vină la râu să bea apă Înainte să-și facă siesta. Fii cu ochii-n patru. Mergeau Încet de-a lungul malului Înalt al râului, care În locurile alea era tăiat abrupt până-n albia bolovănoasă. Din când În când treceau prin pâlcuri de copaci Înalți. Macomber supraveghea malul opus când Îl simți pe Wilson strângându-i brațul. Mașina se opri. — Uite-l, Îl auzi pe Wilson șoptind. Drept În față, la dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
zis Wilson. — Mergem să vedem cum stăm. Tu rămâi unde ești. De aici o să se vadă și mai bine. Foarte bine atunci. Wilson Îi spuse ceva șoferului În swahili. Omul dădu din cap și spuse: — Da, bwana. Apoi coborâră malul abrupt, trecură râul și se cățărară pe celălalt mal, ocolind bolovanii și stâncile și agățându-se de rădăcinile ieșite În afară, până ajunseră la locul unde fusese leul când Macomber a tras primul foc. Băieții le indicară cu niște nuiele verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
a tras primul foc. Băieții le indicară cu niște nuiele verzi urme negre de sânge care continuau până după copacii de pe malul râului. Ce facem acum? Întrebă Macomber. — Nu prea avem de ales. Nu putem aduce mașina, malul e prea abrupt. O să-i dăm puțin timp ca să amorțească și după aia o să mergem amândoi să-l căutăm. — N-am putea să dăm foc la iarbă? — Nu merge, nu-i uscată. — Sau să trimitem hăitași? Wilson Îl privi din cap până-n picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
era așa de strălucitoare că te dureau ochii când priveai pe fereastra cârciumii și Îi vedeai pe oamenii care se Întorceau de la biserică. Acolo au urcat pe lângă râu, pe drumul netezit de sănii și Îngălbenit ușor de urină, printre dealurile abrupte acoperite de pini, cu schiurile grele pe umeri, și apoi au făcut cursa aia grozavă În jos, pe ghețarul de deasupra lui Madlener-haus, și zăpadă era moale și fumoasă ca glazura unei prăjituri și era ușoară ca pudra, și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vulpe când intraseră-n Bludenz, ca să cumpere cadouri, și de vișinata bună, cu gust de sâmbure de cireașă, de alunecarea rapidă pe cursta Înghețată a zăpezii pudrate cântând „Hi!Ho! așa a zis Rolly!“ În timp ce coborau ultima pantă Înainte de povârnișul abrupt pe care-l tăiau În linie dreaptă, și apoi depășeau livada din trei mișcări și apoi peste șanț, și de aici pe drumul Înghețat din spatele hanului. Își desfăceau legăturile și scăpau de schiuri dintr-o smucitură și le sprijineau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pod Un bătrân cu ochelari cu rame de oțel și haine pline de praf stătea pe marginea șoselei. Pe podul de vase de peste fluviu treceau căruțe și camioane, bărbați, femei și copii. Căruțele trase de catâri se opinteau pe malul abrupt dinspre pod, și soldații dădeau o mână de-ajutor, trăgând de spițele roților. Camioanele urcau podul și plecau, iar țăranii se chinuiau să meargă prin praful care le ajungea la glezne. Doar bătrânul stătea, pur și simplu, acolo. Era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
trebuit să le lași? — Da. Din cauza artileriei. Căpitanul mi-a zis să plec, din cauza artileriei. — Și familie n-ai? l-am Întrebat, uitându-mă pe malul celălalt al fluviului, unde cele câteva căruțe rămase se grăbeau să coboare pe malul abrupt. — Nu, n-am, În afară de animalele pe care le-am menționat. Pisica n-o să pățească nimic, asta-i sigur. O pisică poa’ să-și poarte singură de grijă, dar la celelalte nici nu vreau să mă gândesc. — Și ce politică faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o săritură, se ghemui și, Împingându-se-n bețe, Își dădu drumul pe pantă. Profilat pe albul care se-ntindea În fața sa, George dispărea, apărea și apoi dispărea din nou. Goana și picajul brusc, felul cum se lăsa pe panta abruptă Îi spulberaseră lui Nick toate gândurile, lăsând doar senzația minunată de zbor și cădere care-i invadase trupul. Se ridică ușor pe o moviliță și apoi zăpada păru să-i fugă de sub picioare În timp ce cobora tot mai jos, mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]