8,856 matches
-
au sărutat aseară. Apoi, însă, mă scutur (nu e cazul să zăbovesc acum cu gândul la seara trecută, îmi spun) și revin cu ochii în sus, în ochii lui. Nu, nu pare să fi simțit ceva deosebit. Merge concentrat și absent, dar în momentul în care simte că-l privesc se uită și el la mine, cu ochii lui cenușii în care nu pot citi deocamdată ceva clar. Nu-mi zâmbește, dar nici nu se uită prin mine. Se uită la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
multe, de asta, probabil, și vrei să pătrunzi în ea... Azi la prânz, când am ajuns la Eduard acasă, m a întâmpinat, în mod neprevăzut, tatăl lui. Un domn înalt, impunător, cu o privire solemnă și în același timp parcă absentă. Era îmbrăcat elegant, în niște pantaloni de stofă cafenii și o cămașă albă, descheiată la guler. Avea o eșarfă discretă la gât, în nuanța cafenie a pantalonilor. M-a îndemnat să intru și să mă așez la masă. Abia atunci
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în cameră se auzeau acordurile în surdină ale unei muzici simfonice (nu tocmai muzica mea preferată!). Mare ghinion! Era ceva din Niebelungenslied, cu care tocmai ne împuiase capul profa de mu zică cu vreo două ore mai devreme. Mă uitam absentă prin sufragerie, cu o prefăcută politețe. Era curat și luminos totul, însă, nu știu de ce, simțeam lipsa unei prezențe feminine din acel apartament. — îți place Wagner? m-a întrebat domnul Scarlat, ca într-o doară. — Bineînțeles, i-am răspuns serioasă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
trag hainele pe ei. (Hainele lor de oameni pregnanți și importanți.) — Sigur că da, Clara, mă mângâie mama din nou pe obraz. Mâine o să avem tot timpul să vedem diploma și să ne povestești despre ea... Vorbește cu un aer absent și cu privirea ei albastră îndepărtată - acea privire îndepărtată care trece prin mine ori de câte ori pleacă într-o vizită sau se întoarce dintr-o vizită. îi conduc în ciorapi și mă opresc în prag, așteptându-i să se urce în lift
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o seară când trecuse pe la ei o fată care îl iubea - îl adora, ce mai! - pe Edi. Edi întârziase, era - evident - cu Anda. Fata se așezase pe un scaun în sufragerie, picior peste picior, și privea visătoare pe geam, așteptând absentă și răbdă toare sosi rea lui Edi, făcând totală abstracție de Bobo, ca și cum nici n-ar fi fost prin preajmă. Bobo aprinse veioza și, aplecat asupra unei foi de hârtie, începuse să i deseneze chipul visător, cu privirea îndepărtată. Când
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu privirea îndepărtată. Când terminase portretul, se lăsase în se rarea cu totul. S-a apropiat de ea și i a întins desenul. — îți place? a întrebat-o, curios. Era prima dată când desenase de față cu cineva - cineva foarte absent și îndepărtat, care nici nu îl observase. Fata i-a smuls hârtia din mâini și a pălit. — Idiotule! Handicapat egoist și lipsit de suflet ce ești! a ți pat la el, cu un glas strident, plin de ură. Stau aici
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
era mai bine să se lase păgubaș și să stea acasă, cu tatăl lui? într-un mod inexplicabil pentru el, Bobo se simțea în ultima vreme tot mai solidar cu domnul Scarlat. Cu cât acesta era mai izolat și mai absent, re semnat să fie părăsit pe rând de membrii familiei și dedicat ex clusiv meseriei sale, cu atât Bobo se simțea mai atașat de el. Când desena, își punea discurile de muzică simfonică ale tatălui lui. Dacă se întâmpla ca
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
extirpa. Mai grav era că nici nu știa de unde provenea acel corp străin: de la accidentul din munți? De la coșmarul repetat care îl făcuse să devină un incurabil insomniac? De la duelul lui cu marea? De la Clara cea dispărută? De unde? O asculta absent pe Georgiana, încuviințând din când în când, fără să audă prea bine ce-i spune. Dar, la un moment dat, deveni atent la chipul ei îmbujorat, pe care pistruii păreau să prindă o culoare din ce în ce mai pronunțată. Georgiana îi declara că
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
acea ființă pe care o repudiase cu multă vreme în urmă, lăsând-o să alunece în uitare. Stinse țigara și deschise fereastra, să aerisească bucătăria, apoi se îndreptă spre baie. Contrar obiceiului, nu se mai săpuni cu îndârjire. Se săpuni absentă, privindu-se în oglindă și studiindu-se cu atenție, încercând să descopere în trăsăturile femeii pe care o contempla ceva, oricât de puțin, din fata care fusese. Zări pentru o clipă o siluetă subțire, în canadiană neagră, care se hârjonise cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
zgâ rietoare. Codrin Neacșu îi observă abia atunci paloarea feței. — Văd că nu vă simțiți bine, conchise el, ștergându-și zâmbetul de pe buze și devenind sobru, așa că vă las să vă odihniți. Vă aștept mâine, să nu uitați! Clara încuviință absentă și îl conduse la ușă, dreaptă și tăcută, așteptând încremenită sosirea liftului și privind cu o ciudată satisfacție dispariția domnului Neacșu în micul sicriu ver tical și plumburiu care se năpusti prăvălitor în jos. Apoi reveni în casă și se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în anul ăla la mare de 1 Mai? Eram o proaspătă pereche, deh... Așa e, a plouat cu găleata! Ehe, ce-a mai turnat! Și totuși litoralul era plin de turiști. Ionela dădu din cap și-l mângâie pe creștet absentă. Domnul Neacșu îi sărută galanton mâna și și îndreptă privirile spre Clara, care se încruntase și își strânsese buzele, încordată. I se înroșiseră dintr-odată obrajii și mâinile îi tremurau ușor. Era atât de încordată, încât nu observase cum o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de virtute) s-a aflat pentru europeni În natura Îmblânzită, Îngenuncheată În interiorul lui hortus conclusus, sau a emblematicei grădini cu ziduri Înalte a civilizației. Conceptul acesta a fost atât de puternic Încât reprezentarea artistică naturalistă a peisajului sălbatic este total absentă Înainte de secolul al XVII-lea - dar și atunci atât de rară, Încât am putea spune chiar până la apariția mișcării romantice. Grija publică pentru natură, cu măsuri concrete pentru a o proteja, nu a apărut decât târziu În secolul al XIX
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
sale fermecate. Trec prin dreptul gheretei portarului de la Spital și bat în ferestruică: Sunt inginerul X de la Exploatarea minieră Pietrosul. Am venit în problema minerilor internați la începutul săptămânii, îi explic eu, politicos, omului îmbrăcat în cafeniu, care, pe jumătate absent, scormonește într-o cutie de conservă de stavrid, cu un briceag scurt, butonat la vârf printr-o bucată de pâine. Da' ați fost chemați? mă seminariză portarul, îmbrăcat într-o urâtă rubașcă maron, folosind a doua plural. Ce chemare, omule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în salonul de onoare, separat printr-un perete mobil de lemn, manevrabil în pliuri, ca un burduf de acordeon. Paravanul mobil, în pliuri de acordeon, care separa salonul de restul sălii mari, lăsa, cât mai largă, deschiderea către postamentul orchestrei absente la această oră a mesei. Vorbeau românește oricând voiau, dar se vedea, cât de colo, că erau șlefuiți în drumuri lungi și prin universități, fiindcă n-aveau obrăznicia est-europenilor, ce-și imaginează că dacă au achitat unei companii de turism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sunt nemți, zise Vladimir. Nae îl privi cu duioasă admirație, catalogându-l iarăși: Măi Vla-dimire, tu știi și toa-ca din cer, măi. Priviră curioși la deplasarea prin restaurant a unora dintre musafiri care se strecurau, printre mese, către postamentul orchestrei absente. Împrumutând o vioară și deschizând capacul pianului în locul lăutarilor, care încă nu apăruseră de la masă, doi dintre prezumtivii nemți interpretară cunoscutul șlagăr Shalom Alehem, dând în vileag o nouă variată în privința obârșiei lor. Nu se găsi decât un singur mesean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
includea acea bizară particulă, specifică irlandezilor: un O mare, cu apostrof după el. Se înclină ceremonios, înainte de a-și rosti și el numele, care, târziu, la romani începu să fie considerat un prenomen: Albert este numele meu mic. În locul cuvintelor absente din conversația lor, se studiară cu binevoitoare căutături. Firește, era vorba, deocamdată, de un popas al amândurora, dar luîndu-l de mână cu prietenie, aborigenul O'Piatră îl duse mai la lumină, trăgându-l dincolo de un măreț arbore, ce semăna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Dealtfel, pe parcursul așteptării reapariției Profesorului pierdut în neant, plânsese cu suspine. Neputându-se stăpâni, izbucnise în hohote discrete, și asta de câteva ori, dar nu față de toți turiștii îngrijorați, ci numai aparte, când în apropiere se afla numai soția marelui absent. Manechinul gonflabil se repezi și el cu reproșurile: Lumea vă caută de ore bune, ca pe un copil care se rătăcește în Galaxia Andromeda și, când colo, domnia-ta, de unul singur, o porniseși, hai-hui, prin pădure, prin brădui... Flăcăul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sau înainte de mese, spre năduful manifest, exprimat, cu voce plângătoare, de fragila sa soție, tot mai îngrijorată de purtarea lui, ieșită din tipicul oamenilor civilizați. În biroul său de acasă, zile la rând, cu pipa stinsă între dinți, jucându-i absent, între degete, arabul de argint cu turban, de pe capacul lulelei, dormita lângă șemineul cu horn înalt, clădit din piatră în care din cauza zilelor ploioase trosneau, arzând permanent, despicături mari de arțar canadian. Prin repetiție continuă, acest tabiet neobișnuit se converti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o voi reda mai închegat în următorul enunț. Iată-l! Folosind peretele placat în smalț mov, ca pe o tablă școlară dintr-un închipuit amfiteatru studențesc, Profesorul desenă lăbărțat, cu o bucată de cretă de croitorie, pe care o sustrăsese absent, la o ședință de probă pentru vestimentație a soției, câteva litere mari, pronunțându-le solemn pe fiecare dintre ele: E = mc la pătrat. Privindu-i triumfător, ca și cum se aștepta să audă din partea tuturor o veritabilă explozie de entuziasm, începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
imediat, de cum intră: E frig, își zise Profesorul. Probabil oi fi uitat deschisă fereastra... Palpitând molatic, flăcările din șemineul cu horn clădit din pietre îi dauriră ușor trăsăturile în nuanțe jucăușe de cupru. Parcurse încet drumul pe dinaintea fațadei bibliotecii, culegând absent, de pe cotoare nedeslușite de tomuri, scăpărări de litere ce mijeau cabalistic prin negura încăperii. Mai făcu un pas înainte, spre fereastră. Se încrucișă cu reflexele indecise ale oglinzii de Murano, care separa spațiul lumii reale, camuflat în obscuritate, de tainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
apucat de Încheietură și așezat la masă. Cu poeții, câți or fi. Întorc privirea către mătușa Clara, rămasă la bar, ridic sprâncenele a descurcă-te singură. Se descurcă, mă servește și pe mine cu o bere. Închinăm, Cașiș pe jumătate absent, cu ochii proptiți Într-un volum de Burroughs. Orașele nopții purpurii mi se pare, Paralela 45. Nici T.S. Cașiș nu e În stare de prea mult atunci când Încearcă să-și aclame autorul favorit. Graseiază șoptit: - Burroughs, Burroughs, e mare, mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
știa. Cum care Cristina? Blonda! A treia blondă! Argumentul celei de-a treia blonde, cum ar veni: Platon și Aristotel, unul ugly, altul bel. Nu Întotdeauna același, ci când unul, când celălalt. Când eu, când el cu gândul la Diafana absentă. Când el Îmbăloșat de amor, când eu rostind numele Cristinei. Când eu, când el cu mâinile pe genunchii Vivianei. Când el, când mai ales eu, În grațiile ei. El - exotic, eu - hlizit, părând mai În largul meu. Fiindcă eram cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
-și dubleze capitalul, a ajuns să exporte, a trebuit să se extindă, să călătorească În străinătate, visul lui de a avea un avion era În parte Îndeplinit prin aceste călătorii spre potențiali clienți. Așa se face că era mai mult absent din grupul nostru, și-a demontat atelierul din fundul curții ca să-și ridice o fabrică la marginea satului, dormea În continuare la vilă, el a mansardat-o, și-a făcut un birou sub acoperiș. Nu ca să-și ia de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
adus aminte de tot, de data asta fără fior. Probabil că delirul Îmi consumase spaimele, mă sleise. Eram limpede acum, panica se metamorfozase În simplă Îngrijorare, dublată de o oarecare scârbă. O scârbă care mă făcea să mă simt Întrucâtva absent de la evenimente. Ca să dau un exemplu: așezând camera video pe noptieră, mi-a trecut prin cap că Sergiu Nicolaescu e senator de Arad. Și-am râs, aproape cu poftă. M-a auzit tanti Clara, o auzisem și eu trebăluind prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
către peluză. Fâlfâind alene din aripi, un porumbel poposește în apropierea lui, pe balustrada de piatră ce înconjoară terasa. Mișcându-și coada înfoiată de sus în jos, pornește liniștit să-și curețe penele cu ciocul mic și subțire. Marius înregistrează absent apariția păsării, apoi revine din nou la masă, se așează în fotoliu, stinge țigara și soarbe ultima picătură de cafea. După câteva zile ne-am retras și în urma noastră au venit cei de la N.K.V.D31. Cineva o turnase pe Ana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]